Unstamped cassation appeal against adverse possession claim lacking continuity of possession due to prior judgment interrupting prescription.

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 10 noiembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se constate dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate asupra imobilului teren, în suprafaţă de 255 mp, situat în Bucureşti, str. x, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate asupra construcţiilor existente pe terenul mai sus amintit, în suprafaţă totală de 91 mp, cu destinaţia de locuinţă, compus din 3 camere, baie, bucătărie şi hol, prin efectul accesiunii imobiliare, fără cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5774/04.10.2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă la 27.11.2018, sub număr unic x/2017.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1187/10.02.2020, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor B. şi C. şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu aceştia, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins, ca neîntemeiate, atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Municipiul Bucureşti, cât şi excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţei a formulat apel reclamantul A..

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 1797A/2020 din 15.12.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 187/10.02.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A..

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul A. a formulat, în esenţă, critici prin care a susţinut că la pronunţarea hotărârii atacate, instanţa de apel a încălcat/aplicat greşit normele de drept material, ce guvernează instituţia prescripţiei achizitive.

Astfel, a arătat că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel neagă efectiv faptul că uzucapiunea este un fapt juridic, posesia îndelungată fiind legiferată tocmai în sensul de a produce efecte juridice, per a contrario, ar însemna că numai cel ce invocă un titlu poate invoca prescripţia achizitivă, ceea ce este inadmisibil.

A mai criticat soluţia instanţei de apel sub aspectul unei greşite aprecieri a probatoriului administrat în cauză, precum şi în raport de temeiul de drept material aplicabil şi anume, sub aspectul interpretării greşite a faptului că posesia exercitată de reclamant este viciată, afectată de discontinuitate.

A considerat că instanţa de apel a apreciat efectele deciziei nr. R477/2011 ca fiind suficiente în cauză, aspect care, însă, nu se întemeiază pe nici o probă existentă la dosar, situaţia reală fiind aceea că termenul de 30 de ani necesar a uzucapa este îndeplinit, iar referitor la cea de-a doua condiţie, posesia utilă, reclamantul a arătat că a stăpânit acest imobil ca patrimoniu de fapt, a posedat imobilul sub nume de proprietar, în mod neîntrerupt, public si netulburat de nimeni, aspecte confirmate prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

În acest sens, raţionamentul instanţei în sensul că posesia invocată este afectată de un viciu, discontinuitate, constituie o încălcare a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 1890 C. civ.

Pe de altă parte, a susţinut că nu poate fi primit raţionamentul instanţei potrivit căruia "în decizia nr. R477/2011 se reţine că a fost întrerupt cursul prescripţiei ca urmare a respingerii acţiunii în uzucapiune formulate în dosar nr. x/2005". Or, din examinarea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi ale art. 44 din Legea nr. 59/1974 rezultă că intrarea în vigoare a acestor acte normative nu a determinat nici o modificare esenţială asupra cursului posesiilor achizitive începute anterior şi a făcut trimitere la decizia nr. 4/2006 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, pe fond, admiterea acţiunii.

5. Apărările formulate de părţi

Intimaţii-pârâţi nu au depus întâmpinări.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 8 martie 2022, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului, după efectuarea formalităţilor reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

S-a dispus, totodată, emiterea unei adrese către recurent cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 3.448,6 RON, în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Prin raportul din 3 iunie 2022 s-a reţinut că recurentul nu a dat curs solicitării instanţei de a achita taxa de timbru, că a fost respectat termenul legal de exercitare a căii de atac şi că aspectele invocate în memoriul de recurs nu se pot subsuma cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la 3 noiembrie 2022, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului, întrucât acesta priveşte legalitatea învestirii instanţei, astfel că nu se pot analiza alte probleme legate de judecarea litigiului dedus spre soluţionare înainte de satisfacerea cerinţei de achitare a taxei de timbru, reţinând următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

Prin rezoluţia din 8 martie 2022 s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.448,6 RON, în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii.

Conform actului de procedură aflat la dosarul de recurs, la 9 martie 2022 a fost emisă adresă prin care i s-a pus în vedere recurentului că are obligaţia de a timbra recursul cu suma de 3.448,6 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii, adresa fiind comunicată recurentei la 14. martie 2022, potrivit dovezii de înmânare de la dosar recurs.

De asemenea, prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului, s-a reţinut că recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul că, deşi a fost înştiinţat cu privire la obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru pentru soluţionarea recursului, nu a făcut dovada plăţii acesteia, reiterându-se în concluziile raportului obligaţia achitării taxei judiciare de timbru.

Raportul a fost comunicat recurentului la 14 iunie 2022, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare, aflat la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, recurentul a avut ştiinţă despre obligaţia ce îi incumbă, dar nu a înţeles să timbreze.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa legală prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1797A din 15 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2022.