Jurisdiction over concession rescission and accession ownership dispute assigned to Tulcea Tribunal on conflict resolution.

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021 din 11.08.2021, reclamanţii Comuna Sfântu Gheorghe şi Consiliul Local al Comunei Sfântu Gheorghe, au solicitat în contradictoriu cu pârâţii S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. rezilierea contractului de concesiune nr. x/17.07.2007 încheiat între Consiliul Local Sfântu Gheorghe şi pârâta C. S.R.L.;

2. constatarea în patrimoniul Comunei Sfântu Gheorghe a dreptului de proprietate asupra bunului rezultat din investiţia concesionarului executată în baza contractului indicat mai sus, ca urmare a încetării contractului de concesiune respectiv;

3. obligarea pârâţilor la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie atât a terenului în suprafaţă de 200 m.p., ce a făcut obiectul contractului de concesiune indicat la punctul 1 de mai sus, cât şi a bunului rezultat din investiţia concesionarului ce face obiectul punctului 2 de mai sus;

4. rezilierea contractului de concesiune nr. x/22.01.2004 încheiat între Consiliul Local Sfântu Gheorghe şi pârâta A. S.R.L;

5. constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune din data de 15.03.2007 încheiat între pârâta A. S.R.L. şi pârâta C. S.R.L.;

6. constatarea în patrimoniul Comunei Sfântu Gheorghe a dreptului de proprietate asupra construcţiei C1 edificată pe terenul ce face obiectul contractului de concesiune indicat la punctul 4 de mai sus (ca bun de retur), ca urmare a încetării contractului de concesiune respectiv;

7. constatarea în patrimoniul Comunei Sfântu Gheorghe a dreptului de proprietate asupra construcţiilor C2-C6 edificate pe terenul ce face obiectul contractului de concesiune indicat la punctul 4 de mai sus, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale;

8. obligarea pârâţilor la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie atât a terenului în suprafaţă de 1.922 m.p., ce a făcut obiectul contractului de concesiune indicat la punctul 4 de mai sus, cât şi a tuturor construcţiilor executate pe acest teren, indicate la punctele 6 şi 7 de mai sus;

9. rectificarea cărţilor funciare aparţinând Comunei Sfântu Gheorghe cu numerele x, în sensul: a) intabulării dreptului de proprietate al Comunei Sfântu Gheorghe asupra construcţiilor C1, C2, C3, C4, C5, C6; b) radierii notarilor referitoare la contractul de concesiune nr. x/22.01.2004 şi la contractul de asociere în participaţiune din data de 15.03.2007 (împreună cu toate actele adiţionale ale acestora);

10. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1903 din 13.12.2021, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale, invocate prin întâmpinare şi a declinat, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Tulcea a reţinut, în esenţă, că în cauză, cele două contracte a căror reziliere se solicită, respectiv contractul de concesionare nr. x/22.01.2004 şi contractul de concesionare nr. x/17.07.2007, au ca obiect terenuri aparţinând domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale, fiind supuse dispoziţiilor procedurale de drept comun şi normelor de drept substanţial sub imperiul cărora au fost încheiate.

Potrivit art. 121 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispoziţiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Bunurile care fac parte din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale se află în circuitul civil şi se supun regulilor prevăzute de Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Ca atare, în cazul litigiului dedus judecăţii, competenţa material procesuală aparţine instanţelor de drept comun, în funcţie de criteriul valoric.

Faţă de cele mai sus arătate, Tribunalul, constatând că doar capetele de cerere în rezilierea contractelor de concesiune şi cel în constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune din data de 15.03.2007 au caracter principal, celelalte capete de cerere fiind accesorii, întrucât depind, în mod evident, de soluţia dată celorlalte trei, în raport cu criteriul valoric prevăzut de art. 94 lit. k) C. proc. civ. şi de sediul pârâtelor, a admis excepţia de necompetenţă materială şi teritorială şi a declinat cauza în favoarea judecătoriei de la domiciliul pârâtelor, Judecătoria Ploieşti.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 11651 din 27.09.2022, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, în cauză sunt aplicabile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 şi art. 99 alin. (2) C. proc. civ. şi, constatând incidentă competenţa materială a Tribunalului Tulcea în privinţa capetelor 1 şi 4 şi, respectiv capătul 7 de cerere, precum şi legătura indisolubilă dintre toate capetele de cerere formulate, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată şi s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Tulcea.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Preliminar, se constată că prezentul conflict de competenţă s-a ivit între Tribunalul Tulcea şi Judecătoria Ploieşti, instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte reţine că obiectul litigiului îl constituie nouă capete de cerere, prin care se solicită următoarele:

1. rezilierea contractului de concesiune nr. x/17.07.2007 încheiat între Consiliul Local Sfântu Gheorghe şi pârâta C. S.R.L.;

2. constatarea în patrimoniul Comunei Sfântu Gheorghe a dreptului de proprietate asupra bunului rezultat din investiţia concesionarului executată în baza contractului indicat mai sus, ca urmare a încetării contractului de concesiune respectiv;

3. obligarea pârâţilor la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie atât a terenului în suprafaţă de 200 m.p., ce a făcut obiectul contractului de concesiune indicat la punctul 1 de mai sus, cât şi a bunului rezultat din investiţia concesionarului ce face obiectul punctului 2 de mai sus;

4. rezilierea contractului de concesiune nr. x/22.01.2004 încheiat între Consiliul Local Sfântu Gheorghe şi pârâta A. S.R.L;

5. constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune din data de 15.03.2007 încheiat între pârâta A. S.R.L. şi pârâta C. S.R.L.;

6. constatarea în patrimoniul Comunei Sfântu Gheorghe a dreptului de proprietate asupra construcţiei C1 edificată pe terenul ce face obiectul contractului de concesiune indicat la punctul 4 de mai sus (ca bun de retur), ca urmare a încetării contractului de concesiune respectiv;

7. constatarea în patrimoniul Comunei Sfântu Gheorghe a dreptului de proprietate asupra construcţiilor C2-C6 edificate pe terenul ce face obiectul contractului de concesiune indicat la punctul 4 de mai sus, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale;

8. obligarea pârâţilor la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie atât a terenului în suprafaţă de 1.922 m.p., ce a făcut obiectul contractului de concesiune indicat la punctul 4 de mai sus, cât şi a tuturor construcţiilor executate pe acest teren, indicate la punctele 6 şi 7 de mai sus;

9. rectificarea cărţilor funciare aparţinând Comunei Sfântu Gheorghe cu numerele x, în sensul: a) intabulării dreptului de proprietate al Comunei Sfântu Gheorghe asupra construcţiilor C1, C2, C3, C4, C5, C6; b) radierii notarilor referitoare la contractul de concesiune nr. x/22.01.2004 şi la contractul de asociere în participaţiune din data de 15.03.2007 (împreună cu toate actele adiţionale ale acestora).

Analizând obiectul cererii de chemare în judecată se reţine, cu privire la primul şi al patrulea capăt de cerere, că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, respectiv 11.08.2021, potrivit cu care "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice".

Totodată, potrivit art. 1 din Legea nr. 101/2016, "Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor."

Înalta Curte constată că actele a căror desfiinţare se solicită, contractele de concesiune încheiate între părţi, sunt contracte civile şi nu pot fi asimilate unui act administrativ, bunul ce face obiectul concesiunii aparţinând domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale, iar dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 nu fac nicio distincţie între contractele de concesiune încheiate cu privire la bunuri din domeniul public sau domeniul privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.

În schimb, cu privire la capătul 7 de cerere - constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcţiilor C2-C6 edificate pe terenul ce fac obiectul contractului de concesiune indicat la punctul 4 de mai sus, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, valoarea acestuia este de 501.840 RON, valoare necontestată de părţi, sens în care, cu privire la acest petit, competenţa revine Tribunalului, în aplicarea art. 95 pct. 1, coroborate cu art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

Constatarea dobândirii unui drept de proprietate, ca efect al accesiunii, nu poate fi socotit ca accesoriu, în raport cu rezilierea contractului de concesiune de lucrări şi servicii, neputându-se subsuma capetelor de cerere accesorii, enumerate de art. 98 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, Tribunalul Tulcea rămâne instanţa competentă să soluţioneze întreg litigiul, raportat la criteriul valoric – faţă de valoarea capătului 7 de cerere, care are natura unui capăt principal, în raport cu dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Astfel, prevederile legale citate instituie un caz de prorogare legală de competenţă, în favoarea instanţei de un grad mai înalt, pe motiv de conexitate.

În cauză, capetele 2, 3 şi 9 ale acţiunii depind de rezolvarea dată primului capăt al acţiunii, respectiv rezilierea contractului de concesiune nr. x/17.07.2007 încheiat între Consiliul Local Sfântu Gheorghe şi pârâta C. S.R.L., ţinând în esenţă de repunerea părţilor în situaţia anterioară.

De asemenea, capetele 6, 8 şi 9 ale acţiunii depind de rezolvarea dată capătului 4 al acţiunii, respectiv rezilierea contractului de concesiune nr. x/22.01.2004 încheiat între Consiliul Local Sfântu Gheorghe şi pârâta A. S.R.L.

Capătul 7 al acţiunii, anume obligarea pârâţilor la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a terenurilor ce au făcut obiectul concesiunii, precum şi a investiţiilor concesionarilor pe aceste terenuri este în strânsă legătură cu rezilierea celor două contracte şi constatării dreptului de proprietate al comunei asupra construcţiilor.

Ca atare, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, având în vedere natura şi obiectul pricinii astfel cum au fost reliefate în precedent, competenţa de soluţionare a recursului revine Tribunalului Tulcea.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, ca instanţă de regularizare învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă, urmează a stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2022.