Inadmissibility of revision petition against non-final first-instance judgment on enforcement penalty sums under Article 459(1) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la 11 aprilie 2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2022, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 2306 din 11 martie 2022 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, susţinând, în esenţă, că aceasta este potrivnică următoarelor hotărâri definitive:

- sentinţa civilă nr. 3590/29.05.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a, modificată în parte şi rămasă definitivă prin decizia nr. 487/24.01.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2012;

- încheierea pronunţată în data de 10.10.2017 de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2017;

- sentinţa civilă nr. 3271/18.05.2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia nr. 1072A/29.03.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti;

- încheierea pronunţată în data de 03.10.2018 de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2001, definitivă prin decizia nr. 146/28.05.2019, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti;

- sentinţa civilă nr. 3947/26.06.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia civilă nr. 177/26.01.2021.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 6759 din 7 iulie 2022 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, sub nr. x/2022.

La termenul din 3 noiembrie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, reţinând cauza în pronunţare asupra acesteia.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 459 alin. (1) şi art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce succed:

Cererea de revizuire este îndreptată împotriva sentinţei civile nr. 2306 din 11 martie 2022 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, revizuenta susţinând, în esenţă, că aceasta este potrivnică unui număr de cinci hotărâri definitive.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. trebuie coroborat cu art. 459 din acelaşi cod referitor la ordinea exercitării căilor de atac.

Primul alineat al art. 459 C. proc. civ. prevede că nu pot fi exercitate căile extraordinare de atac atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului.

Cu alte cuvinte, dacă o hotărâre pronunţată în primă instanţă este susceptibilă de a fi atacată cu apel, ea nu poate fi atacată cu recurs, contestaţie în anulare sau revizuire.

Faptul că legiuitorul a înţeles să nu mai permită opţiunea între apel şi căile extraordinare de atac rezultă din alineatul al doilea al art. 459 C. proc. civ. în care, cu referire expresă la recurs şi doar pe baza acordului părţilor, se derogă de la regulă şi devine posibilă exercitarea directă a recursului împotriva unei hotărâri supuse atât apelului, cât şi recursului.

În speţă, sentinţa atacată cu revizuire este o hotărâre pronunţată în primă instanţă împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a apelului

Astfel, prin hotărârea atacată cu revizuire, anume sentinţa civilă nr. 2306 din 11 martie 2022 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională Pentru Compensarea Imobilelor, prin care reclamanta a cerut, în temeiul art. 906 alin. (4) C. proc. civ., fixarea sumei definitive ce se datorează cu titlu de penalităţi în vederea executării silite a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 487/24.01.2014, pronunţată în dosarul cu nr. x/2012

Din verificarea sistemului Ecris a rezultat că împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat apel ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Conform art. 634 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. (1) sunt hotărâri definitive:

1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului;

2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs;

3. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;

4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;

5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;

6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării."

Contrar susţinerilor reprezentantului revizuentei, sentinţa nr. 2306/2022 este o hotărâre împotriva căreia se poate exercita calea de atac a apelului, pe care revizuenta a şi exercitat-o, de fapt, întrucât cererea de fixare a sumei definitive, conform art. 906 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, formă aplicabilă în speţă în raport cu data formulării cererii creditoarei, 5 noiembrie 2021, este soluţionată de instanţa de executare prin încheiere, dată cu citarea părţilor, fără ca, în prezent, să se mai prevadă că încheierea este una definitivă.

De altfel, prin decizia nr. 59/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, cu privire la următoarea chestiune de drept: "În situaţia în care prima instanţă a respins cererea de fixare a sumei definitive ce i se datorează creditorului cu titlu de penalităţi, în temeiul art. 906 alin. (4) din C. proc. civ., hotărârea primei instanţe este susceptibilă de a fi atacată cu o cale de atac, respectiv apel?", în paragraful nr. 50 s-a statuat faptul că "...în noua reglementare a alin. (4) al art. 906 din C. proc. civ., aplicabilă însă doar cererilor introduse ulterior intrării în vigoare a noului act normativ, conform art. 24 din C. proc. civ., suprimarea menţiunii "definitivă", în privinţa încheierii pe care instanţa o pronunţă pe acest temei legal, este semnalul clar al schimbării opţiunii legiuitorului asupra soluţiei legislative iniţiale, în care astfel de cereri se judecau în primă şi ultimă instanţă de judecătorie şi pe care a abandonat-o în favoarea unei judecăţi efectuate în două grade de jurisdicţie (fond şi apel), doar în ceea ce priveşte cererile de fixare a sumelor definitive datorate creditorului de către debitor cu titlu de penalităţi de întârziere."

În consecinţă, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale evocate, rezultă că hotărârea atacată cu revizuire este o decizie nedefinitivă la momentul formulării cererii de revizuire.

Având în vedere că revizuenta a formulat cererea de revizuire împotriva unei hotărâri nedefinitive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, în raport cu prevederile art. 459 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii de atac extraordinare a revizuirii, sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. civ. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în fata legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinţei nr. 2306 din 11 martie 2022 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2022.