Recovery of expropriated properties under Law No. 165/2013: cassation inadmissible when statutory provisions limit remedies to appeal only

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 31 mai 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

În temeiul art. 35 raportat la art. 34 din Legea 165/2013, să se constate calitatea acestuia de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilele înscrise în CF x Cluj cu nr. top. x situate în loc. Cluj-Napoca; să se constate existenta şi întinderea dreptului de proprietate al acestuia pentru imobilele indicate la petitul 1 şi să se dispună:

A. în principal, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele ce fac obiectul Dosarului nr. x identificate la petitul 1, conform grilei notariale valabile la data de 16.05.2013, respectiv 476371,2 puncte, echivalentul sumei de 476.371,20 RON,

B. în subsidiar, obligarea CNCI la emiterea Deciziei de compensare prin puncte a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist ce fac obiectul dosarului nr. x C. civ., respectiv emiterea Deciziei de compensare pentru un număr de 476371,2 puncte, echivalentul sumei de 476.371,20 RON (denumită în continuare Decizia de compensare) la care este îndreptăţit, în 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013.

La 30 septembrie 2019 reclamantul a depus la dosar note scrise prin care a înţeles să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti în judecarea prezentei acţiuni şi, în consecinţă, a solicitat transmiterea prezentului dosar către Tribunalul Cluj, instanţă ce este actualmente competentă teritorial conform dispoziţiilor art. 35 alin. (1), coroborat cu alin. (2) din Legea 165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea 111/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 3021 din 17 decembrie 2019, pronunţată în dosar nr. x/2019 al Tribunalului Bucureşti, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei ce priveşte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Tribunalului Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă la 13 februarie 2020.

2. Sentinţa Tribunalului Cluj, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 612 din 09 decembrie 2020 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională Pentru Compensarea Imobilelor şi, în consecinţă:

S-a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la măsuri compensatorii pentru cota de 13/16 parte din imobilul înscris în C.F. nr. x Cluj, nr. top. x, conform Dispoziţiei privind modificarea Dispoziţiei nr. 8398/26 septembrie 2007, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca sub nr. x/01.07.2010.

S-a dispus acordarea de măsuri compensatorii pentru cota de 13/16 parte din imobilul înscris în C.F. nr. x Cluj, nr. top. x în favoarea reclamantului pentru un număr de 912.518,75 puncte, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (6)/1 Legea nr. 165/2013.

S-a respins cererea în rest.

Pârâta a fost obligată la plata sumei de 3600 RON în favoarea reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu expert.

S-a luat act de împrejurarea că reclamantul a învederat că va solicita cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial pe cale separată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părţi.

3. Hotărârea Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă

Prin decizia nr. 269 din 7 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 612 din 09.12.2020 a Tribunalului Cluj pronunţate în dosarul nr. x/2019, pe care a menţinut-o.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 269 din 7 octombrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A..

În susţinerea admisibilităţii recursului, reclamantul a arătat că şi-a întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care constituie dreptul intern material în cauză, conform art. 11 din Constituţie, invocând susţinând prioritatea aplicării dreptului unional în detrimentul art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

Recurentul-reclamant şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu a formulat întâmpinare.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 26 aprilie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.

Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, nefiind întocmit raportul de admisibilitate faţă de data iniţială a dosarului, 31 mai 2019, ulterioară datei de 21 decembrie 2018, când au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 8 iulie 2022 s-a stabilit termen la 3 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

La acest termen de judecată, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra admisibilităţii căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele asupra recursului

La termenul din 3 noiembrie 2022, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate faţă de cele trei chestiuni prealabile invocate de reclamant prin cererile depuse la 2 noiembrie 2022, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţinând următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată a fost formulată la 31 mai 2019 şi a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În speţă, atât prima instanţă, cât şi cea de apel au calificat litigiul ca fiind unul legat de aplicarea Legii nr. 165/2013, soluţionându-l ca atare.

Or, Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, stipulează la art. 35 alin. (4) că hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol sunt supuse numai apelului.

În raport de dispoziţiile legale menţionate, decizia nr. 269 din 7 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a I a civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Faţă de cele sus-menţionate, din coroborarea dispoziţiilor antereferite, rezultă că hotărârile recurate, atacate în speţă, nu sunt susceptibile de recurs, fiind pronunţate de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

În consecinţă, prin decizia civilă nr. 269 din 7 octombrie 2021, ce face obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel Cluj a soluţionat apelul declarat de reclamant, epuizându-se astfel căile de atac recunoscute de lege în materia acţiunilor întemeiate în drept pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

Sub aspectul admisibilităţii căii de atac declarate în cauză nu pot fi primite argumentele reclamantului referitoare la prioritatea aplicării art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, normă despre care se susţine că ar constitui dreptul intern material în cauză, conform art. 11 din Constituţie, în detrimentul art. 35 alin. (4) din Legea nr. 163/2015, în condiţiile în care, pe de o parte, normele de drept substanţial se raportează la dreptul intern, faţă de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 165/2013, iar, pe de altă parte, reclamantul este cel care a fixat cadrul procesual în cadrul căruia şi-a formulat pretenţiile, invocând dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu cele ale art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. şi ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., decizia nr. 269 din 7 octombrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

În consecinţă, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 269 din 7 octombrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Faţă de soluţia pronunţată cu privire la admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte cereri formulate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 269 din 7 octombrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2022.