Recovery of Real Estate Sale Proceeds and Loan Repayment: Cassation Appeal Declared Null for Failure to Frame Grounds for Cassation

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. x/2016 la data de 01.04.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 42.800 euro şi 15.975 USD cu dobânzi legale.

La termenul din data de 07.11.2016, reclamantul a depus la dosar o precizare de acţiune arătând că pretenţiile solicitate sunt reprezentate de: suma de 26.000 euro, datoria pârâtei rezultată din vânzarea imobilului înscris în CF x Nojorid, preţ pe care pârâta 1-a încasat şi cu care nu s-a desocotit faţă de el în conformitate cu procura întocmită în data de 14.02.2014 pct. b şi notificarea din data de 12.11.2014; suma de 15.975,22 USD pe care a expediat-o pârâtei prin mai multe ordine de plată defalcate (în data de 20.10.2013, suma de 1500 USD, în data de 10.11.2013, suma de 1500 USD, în data de 15.07.2013, suma de 5000 USD, în data de 31.10.2014, suma de 1803 CHF echivalent a 2976 USD, prin MoneyGram, suma de 5.095 USD, prin MoneyGram, în data de 25.06.2013, suma de 1100 USD); suma de 16800 euro pe care a achitat-o către numitul C. în vederea efectuării unor renovări la imobilul proprietatea pârâtei.

La termenul din data de 07.11.2016, reclamantul arată că înţelege să renunţe la capătul de cerere constând în obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea de la acelaşi termen de judecată s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. până la soluţionarea dosarului penal cu nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

La termenul din data de 21.09.2020, reclamantul, prezent personal, a arătat că înţelege să renunţe la judecarea capătului 3 din cererea de chemare în judecată privind obligarea pârâtei la plata sumei de 16.800 euro reprezentând suma pe care a achitat-o către numitul C. în vederea efectuării unor renovări la imobilul proprietatea pârâtei.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bihor

Prin sentinţa nr. 64/C/24.03.2021, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a admis în parte acţiunea; a obligat pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 26.000 euro în echivalent RON la cursul BNR din ziua plăţii; a respins capătul 2 al cererii de chemare în judecată reprezentat de obligarea pârâtei la plata sumei de 15975,22 USD cu titlu de restituire împrumut, ca neîntemeiat; a luat act de renunţarea reclamantului la capătul 3 al cererii de chemare în judecată reprezentat de obligarea pârâtei la plata sumei de 16.800 euro; a obligat pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 6429 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (3429 RON taxă judiciară de timbru aferentă pretenţiilor admise, 3000 RON onorariu parţial avocat).

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea

Prin decizia nr. 1387/Ap/21.12.2021, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul pârâtei împotriva sentinţei.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B..

Recurenta a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că relaţia dintre părţi a fost una apropiată şi toate aceste demersuri juridice au fost demarate în momentul în care apelanta-pârâtă a rupt relaţia existentă, datorită atitudinii agresive şi posesive a intimatului-reclamant.

Reclamantul, pentru o parte din pretenţiile care fac obiectul litigiului, respectiv suma de 26.000 de euro, a formulat şi o plângere penală pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă, dosar penal care a fost clasat, iar această soluţie a fost menţinută de către Curtea de Apel Oradea în cadrul dosarului nr. x/2018, prin încheierea penală nr. 6/15.02.2019.

Reclamantul omite să menţioneze faptul că la instrucţiunile acestuia verbale, suma de bani obţinută din vânzarea imobilului identificat prin CF x Nojorid, a ajuns la părinţii pârâtei cu titlul de preţ pentru imobilele identificate prin CF x Nojorid nr. top. x Sauaieu şi suprafaţa de teren de 5503 mp.

Nu se poate primi argumentul primei instanţe de judecată - "In contextul afirmat de pârâtă în care, încă de la data primirii sumei de 26.000 euro (26.02.2014), această sumă a fost predată mamei sale cu titlu de preţ al celor 2 imobile înstrăinate ulterior de aceasta din urmă reclamantului la 07.05.2014, respectiv 24.09.2015, instanţa nu găseşte nicio explicaţie a împrejurării că mama sa a fost de acord cu clauza din cele 2 contracte de vânzare-cumpărare conform căreia a primit banii în ziua autentificării" - pagina 8 paragraf 4 din sentinţa atacată, întrucât acest argument nu ţine seama de relaţia dintre părţile litigante.

Instanţa face abstracţie de această premisă care, dacă ar fi fost reţinută, poate că prima instanţă ar fi avut în vedere şi antecedentele dintre părţile litigante, mai precis de faptul că pârâta a fost obligată să achite o suma de 26.000 de euro, încasată în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/26.02.2014 de către BNP D., în cadrul căruia preţul este stabilit doar la 20.000 de euro şi nu 26.000 de euro (apelanta-pârâtă a fost de bună credinţă şi a recunoscut atât în faţa instanţei civile cât şi în faţa organelor penale suma încasată efectiv).

Intenţia de răzbunare a reclamantului rezultă şi din faptul că prin intermediul societăţii comerciale pe care o controlează a încercat să obţină sume de bani, evidenţiind instanţei că le-a predat cu titlu de împrumut, în condiţiile în care acelaşi reclamant, pe chitanţele de expediere a evidenţiat faptul că aceste sume reprezintă paymentfor legal service şi nu sume de bani împrumutate (dosar civil nr. x/2016 al Judecătoriei Oradea soluţionat prin sentinţa civilă din data de 22.09.2017).

Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x, de către BNP E., încheiat între F. şi A. pentru imobilul teren intravilan (care a făcut obiectul promisiunii sinalagmatice de vânzare cumpărare autentificată sub nr. x/07.05.2014) şi contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x, de către BNP E., încheiat între F. şi A. pentru imobilul casă în suprafaţă de 40 mp şi terenul aferent identificate prin CF x Nojorid nr. top. x Sauaieu, au inserate preţuri derizorii (cu menţiunea că aceste contracte au fost semnate personal de reclamant) faţă de valoarea de circulaţie a acestora (a se vedea raportul de expertiză de evaluare realizat în faza de urmărire penală).

Aceste elemente au fost reţinute şi de către judecătorul instanţei penale care a arătat -"Pe de altă parte, aşa cum a învederat avocatul intimatei, presupusa simulare a preţului din contractele mai sus arătate, a fost de natură să-i profite petentului, A., care a plătit taxe mai mici cu titlu de impozit în favoarea statului" (pagina 25 paragraf 6 din încheierea penală nr. 6/15.02.2019).

"Pe de altă parte, în ce priveşte tranzacţiile imobiliare mai sus descrise, judecătorul, în consens cu procurorul de caz, nu identifică un prejudiciu real, or în lipsa prejudiciului, nu poate exista infracţiunea de gestiune frauduloasă. Acest prejudiciu nu se poate presupune, existenţa sa trebuie dovedită în toate componentele sale, inclusiv vinovăţia intimatei B." (pagina 25 paragraf 6 din încheierea penală nr. 6/15.02.2019).

Obiectul prezentului litigiu, respectiv suma de 26.000 de euro, care prin contractul autentic este de doar 20.000 de euro, din perspectiva reclamantului-intimat trebuie să fie restituită pentru că, deşi a fost încasată de pârâtă, aceasta nu a fost returnată. Reclamantul învederează existenţa unui delict civil, o acţiune materială care este specifică unei gestiuni frauduloase, refuzul mandatarului de a restitui o sumă de bani care a fost încasată pentru mandant. Or, obligaţia de restituire nu poate să existe dacă mandantul nu a suferit un prejudiciu, mai precis mandatarul nu trebuie să restituie vreo sumă de bani dacă, la dispoziţia mandantului, a achiziţionat un alt bun pentru el, la aceeaşi valoare ca şi valoarea care trebuia să fie restituită.

Argumentele care impun respingerea pretenţiilor reclamantului sunt următoarele: preţul încasat de către pârâtă a fost remis la dispoziţia expresă şi verbală a reclamantului pentru achiziţionarea imobilelor identificate prin CF x Nojorid nr. top. x Sauaieu şi suprafaţa de teren de 5503 mp; existenţa acestei convenţii între părţile litigante rezultă din faptul că imobilele din aceste tranzacţii imobiliare sunt identice, mai precis valoarea imobilul situat în comuna Nojorid, sat Sauaieu nr. 192 este identică cu valoarea imobilelor din jud. Bihor, loc. Sauaieu, nr. 134 şi terenul în suprafaţă de 5503 mp; reclamantul, deşi pârâta a încasat suma de bani la data de 26.02.2014 (data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/26.02.2014 de către BNP D.), nu a solicitat această sumă de bani, ci mai mult a confirmat prin semnătura proprie aplicată, antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/07.05.2014 BNP E., pe contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. x/07.05.2014 şi nr. y/24.09.2015 de BNP E..

Pe cale de consecinţă, atitudinea corectă a reclamantului era ca imediat după data de 26.02.2014, să fi solicitat în mod expres pârâtei să restituie suma de bani încasată, iar faptul că a aşteptat atâta timp pentru a face această solicitare, cumulat cu faptul că în perioada imediat următoare, la nici 3 luni, a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare (conformat ulterior prin semnătura proprie) şi un contract de vânzare cumpărare pentru două imobile deţinute de către părinţii pârâtei, vine şi susţine apărarea formulată.

Reclamantul pretinde că, întrucât pârâta nu are o dispoziţie scrisă de la acesta că suma de 26.000 de euro încasată pentru imobilul situat în comuna Nojorid, să o remită proprietarilor imobilelor situate în jud. Bihor, loc. Saiaieu, şi terenul în suprafaţă de 5503 mp, aceasta trebuie să restituie respectiva sumă, deşi a fost de acord să cumpere aceste imobile şi a aplicat semnătura proprie în acest sens. Această ratificare ulterioară dată de către reclamant a fost considerată relevantă şi de către magistratul instanţei penale care a arătat - "Ceea ce este relevant în cauză, este chiar ratificarea expresă a actelor încheiate de intimată, chiar de către petent, care a fost şi prezent în faţa notarului public şi a semnat personal unele din contractele mai sus descrise pe larg" (pagina 25 paragraf 4 încheierea nr. 6/15.02.2019).

Faţă de cele arătate, apreciază că pretenţia cu privire la suma de 26.000 de euro, care din înscrisuri este de doar 20.000 de euro, trebuie respinsă ca fiind nefondată şi neîntemeiată.

Recursul nu a fost încadrat în drept.

5. Înregistrarea recursului şi procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat la ÎCCJ la data de 18.03.2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 3, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Recursul a fost comunicat intimatului-reclamant prin adresa emisă la data de 04.04.2022, iar termenul pentru formularea întâmpinării a expirat la data de 05.05.2022.

La data de 06.05.2022 (data poştei), intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu soluţiile dispuse de către instanţele anterioare, despre care a arătat că sunt legale şi temeinice şi motivate potrivit legii.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la data de 18.05.2022, iar termenul pentru formularea răspunsului la întâmpinare s-a împlinit la data de 30.05.2022.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţie, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., dar nici nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat.

Prin cererea de recurs se deduc judecăţii aceleaşi chestiuni asupra cărora s-a dat deja o dezlegare de către instanţa de apel; criticile formulate vizează, în cea mai mare parte, hotărârea de primă instanţă, fără a arăta, în concret, în ce ar consta nelegalitatea hotărârii pronunţate de către instanţa de apel. Singura referire la hotărârea recurată este una generică, în sensul că este nelegală şi că instanţa de apel nu a luat în considerare, în analiza pricinii, specificul relaţiilor dintre părţi, apărare care a fost însă dedusă judecăţii şi cu prilejul soluţionării apelului.

Pe de altă parte, prin memoriul de recurs se fac ample trimiteri la situaţia de fapt a cauzei şi la dosarul penal în raport de care, într-o etapă procesuală anterioară, s-a dispus suspendarea judecăţii.

Nu în ultimul rând, este de observat că argumentele deduse judecăţii pe calea recursului sunt redate într-o manieră identică cu motivele de apel, fără a expune critici care să conţină elemente de noutate şi de nelegalitate specifice căii extraordinare de atac, care să poată fi analizate de către instanţa de recurs.

Astfel, recurentul nu indică în ce constă nelegalitatea soluţiei pronunţate de către instanţa de apel şi nu aduce argumente care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Expunerea unor critici identice cu cele formulate la instanţele devolutive, într-o etapă procesuală distinctă şi restrictivă din acest punct de vedere cum este cea a recursului, determină incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care sancţionează cu nulitatea o astfel de abordare.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 1387 Ap din 21 decembrie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 1387 Ap din 21 decembrie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2022.