Procedural delay challenge dismissed for lack of current interest after decision was drafted

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra contestaţiei privind tergiversarea procesului, constată următoarele:

Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia nr. 1820A din 15.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 143/03.02.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

A fost admis apelul formulat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că decizia de compensare se va emite în favoarea reclamanţilor Bărbulescu pentru 292.952,42 puncte în total, iar în favoarea reclamantului C. pentru 390.966,07 puncte.

A fost păstrată în rest sentinţa apelată.

Contestaţia privind tergiversarea procesului:

La 12 iulie 2022 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă contestaţia privind tergiversarea procesului, pentru nerespectarea termenului instituit pentru motivarea, redactarea şi semnarea deciziei civile nr. 1820A din 15.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, formulată de petenţii A. şi B..

În motivare, petenţii au arătat că decizia nu a fost redactată şi semnată în termen de 30 de zile de la pronunţare şi comunicată în conformitate cu dispoziţiile art. 426 alin. (5) coroborat cu art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular destinat a înlătura dificultăţile ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil.

Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) C. proc. civ., "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."

La alin. (2) al aceluiaşi text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, motivele vizând atât culpa, cât şi atitudinea instanţei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces ori a terţilor care aveau obligaţii legale sau judiciare.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

Contestaţia la tergiversarea procesului nu trebuie însă privită ca o posibilitate de sancţionare a judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedură ce are aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 1820A din 15.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost redactată la 12 iulie 2022, astfel încât contestaţia privind tergiversarea procesului pentru nerespectarea termenului instituit pentru motivarea, redactarea şi semnarea hotărârii, urmează a fi analizată din perspectiva existenţei interesului actual în susţinerea acestui demers procedural.

Interesul - condiţie de exerciţiu a acţiunii civile - reprezintă folosul practic, legitim şi actual urmărit prin iniţierea actului de procedură, ce trebuie să existe nu numai la declanşarea procedurii judiciare, ci pe întreaga durată de desfăşurare a procesului. Pentru a stabili dacă o parte are interes, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care partea l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii formulate.

Cum la momentul judecării contestaţiei interesul nu mai este actual, dat fiind că hotărârea a fost motivată, redactată şi semnată, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petenţii A. şi B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, formulată de petenţii A. şi B..

Fără cale de atac.

Pronunţată astăzi, 2 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.