Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2086/2022 AI generated

Procedural-delay ruling final; motion to annul rejected as inadmissible

Case Number Decizia nr. 2086/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (Civil Section I) dismissed as inadmissible the appellant's motion to annul (contestație în anulare) challenging its final decision no. 1379 of 16 June 2022, which had rejected the appellant's complaint against an order dismissing his procedural delay complaint (contestație privind tergiversarea procesului); the challenged decision therefore remains in force. The dispute arose in the course of an underlying case (dossier no. x/2021.1.1) where the appellant alleged unreasonable delay in proceedings. The court held that under Article 503(1) of the Civil Procedure Code, annulment requires cumulative conditions—an irregular summons and the party's absence at trial—and here neither condition was met: the decision attacked, issued in the special procedural delay procedure, was not appealable by any ordinary or extraordinary remedy because Article 525(1) second sentence expressly provides that the ruling on the complaint is not subject to any appeal and the hearing occurs without party summons (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus); consequently, the motion failed the admissibility requirements under Article 513 CPC.

Legislator headnote

AI generated

art. 522 alin. (2) C. proc. civ, art. 503 alin. (1) C. proc. civ, art. 513 din C. proc. civ, Art. 513 C. proc. civ; Procedural-delay ruling final; motion to annul rejected as inadmissible: 1379 of 16 June 2022, which had rejected the appellant's complaint against an order dismissing his procedural delay complaint (contestație privind tergiversarea procesului); the challenged decision therefore remains in force. The dispute arose in the course of an underlying case (dossier no. x/2021.1.1) where the appellant alleged unreasonable delay in proceedings. The court held that under Article 503(1) of the Civil Procedure Code, annulment requires cumulative conditions—an irregular summons and the party's absence at trial—and here neither condition was met: the decision attacked, issued in the special procedural delay procedure, was not appealable by any ordinary or extraordinary remedy because Article 525(1) second sentence expressly provides that the ruling on the complaint is not subject to any appeal and the hearing occurs without party summons (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus); consequently, the motion failed the admissibility requirements under Article 513 CPC.

Keywords

AI generated
procedural delays annulment proceedings article of civil procedure hearing of the parties summons contentious procedure

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 513 C. proc. civ.

Cited as the basis for dismissing the contestation in annulment as inadmissible, since the conditions for admissibility were not met.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 927 din 3 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins contestaţia privind tergiversarea procesului, formulată de petentul A. privind dosarul nr. x/2021.1.1 al aceleiaşi instanţe.

În cuprinsul motivării a reţinut, în sinteză, analizând succesiunea actelor de procedură efectuate de instanţă în dosarul în care s-a reclamat tergiversarea soluţionării pricinii, că termenul rezonabil nu a fost depăşit, iar motivele descrise în contestaţie nu se circumscriu ipotezelor reglementate expres de art. 522 alin. (2) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1379 din 16 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 927 din 3 mai 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.1.1.4.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare A..

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Textul anterior citat, configurează condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare obişnuite, şi anume oferă posibilitatea retractării unei hotărâri definitive pentru nelegala citare a contestatorului, care nu a fost prezent la termenul în care a avut loc judecata, condiţii ce trebuie să fie îndeplinite cumulativ.

Din perspectiva condiţiei ca hotărârea atacată să fie definitivă, se reţine că norma de lege citată stabileşte regula generală în materie, astfel că în cazul în care se constată existenţa unei norme exprese, derogatorii, se va acorda eficienţă acesteia din urmă, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.

Potrivit dispoziţiilor art. 524 alin. (5) teza a II-a C. proc. civ. împotriva încheierii prin care contestaţia la tergiversare a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestatorul poate face plângere, iar potrivit art. 525 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. judecata plângerii se face fără citarea părţilor, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, legiutorul a instituit în mod expres în această materie numai calea de atac a plângerii, iar hotărârea pronunţată în această cale de atac nu mai poate fi atacată pe nicio altă cale, de reformare sau retractare, întrucât sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât şi pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincţie între acestea.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincţie (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

Pe de altă parte, nu este îndeplinită nici cerinţa unui viciu de procedură, de nelegală citare a contestatorului, atât timp potrivit art. 525 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., judecata plângerii se face fără citarea părţilor.

Prin urmare, demersul contestatorului s-a îndreptat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu este susceptibilă de nicio cale de atac.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, constatând că nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 513 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1379 din 16 iunie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2022.