Inadmissibility of annulment appeal against final decision on refusal of CJEU preliminary reference due to absence of statutory appeal remedy

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 889 din 14 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 649 din 28 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare revizuenta A., întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata". De asemenea, alin. (2) al art. 503 din acelaşi cod face referire la hotărârile instanţei de recurs şi motivele pentru care acestea pot fi atacate cu contestaţie în anulare.

În raport de aceste prevederi, contestaţia în anulare exercitată în alte condiţii decât cele expres reglementate nu poate fi primită.

Această concluzie este susţinută şi de principiul legalităţii căilor de atac, principiu reglementat prin dispoziţiile art. 457 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din cuprinsul ei.

Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia în anulare să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

Or, în speţă, se constată că prin decizia supusă contestaţiei în anulare, s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 649 din 28 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare.

În motivare s-a reţinut, în esenţă, că în reglementarea normelor cuprinse în C. proc. civ. şi legea de organizare judiciară, Înaltei Curţi nu i-au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, iar, pe de altă parte, Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declaraţii în baza prevederilor art. 35 paragraful 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, prevede în cadrul art. 2 o cale de atac, a recursului, doar în situaţia în care s-a dispus suspendarea judecăţii, concomitent sesizării CJUE, ceea ce nu s-a produs prin decizia atacată, prin care s-a respins cererea de sesizare, astfel că nu s-ar justifica admisibilitatea căii de atac a recursului.

Se reţine însă că, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009, decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, demersul contestatoarei s-a îndreptat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu este susceptibilă de nicio cale de atac.

Totodată, se impune a se preciza că, potrivit normelor de procedură civilă, contestaţia în anulare poate fi formulată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive sau pronunţate de instanţele de recurs pentru motive expres şi limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşadar, dispoziţiile sus evocate se referă la hotărârile pronunţate de instanţele de recurs, însă, în speţă, decizia contestată nu a fost dată în soluţionarea unui recurs, ci a unei căi de atac inexistente.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, constatând că nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 513 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 889 din 14 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2022.