Complaint for dilatory conduct rejected: failure to rule on timeliness exception regarding late expert fee payment does not constitute legal inaction

Şedinţa publică din data de 01 noiembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 17 octombrie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2019/a2, petenţii A. şi B. au formulat contestaţie privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

În motivare, petenţii au arătat că apelanta a depus dovada plăţii onorariului de expertiză în cuantum de 2.100 RON, la data de 03 iunie 2022, cu depăşirea termenului 5 zile de la data comunicării măsurii, stabilit de instanţă, prin încheierea de şedinţă din 03 mai 2022.

Au precizat că petenta nu a solicitat repunerea în termen, potrivit art. 186 C. proc. civ., împrejurare faţă de care au apreciat că este decăzută din dreptul de a mai face dovada plăţii onorariului de expertiză, cu consecinţa pierderii acestui drept procesual şi, implicit, a dreptului de a beneficia de administrarea probei cu expertiză, invocând dispoziţiile art. 180 alin. (1), art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că decăderea nu operează de drept, ci trebuie pronunţată de instanţă, iar mijlocul procesual prin care se invocă decăderea în cursul procesului este excepţia de tardivitate, invocată atât prin cererea de preschimbare a termenului de judecată înregistrată la data de 16 iunie 2022, cât şi prin notele scrise înregistrate la data de 21 septembrie 2022, cu consecinţa nulităţii actului de procedură făcut peste termen.

Or, încheierea de şedinţă din 27 septembrie 2022 nu poartă nicio menţiune cu privire la excepţia invocată încă din luna iunie 2022, deşi, în conformitate cu prevederile art. 224 C. proc. civ. "instanţa este obligată în orice proces, să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu".

În consecinţă, au solicitat admiterea contestaţiei, urmând ca instanţa să ia de îndată măsurile necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii, mai precis să stabilească un termen de judecată în vederea punerii în discuţie şi pronunţării asupra excepţiei invocate, a cărei eventuală admitere ar avea drept consecinţă pierderea de către apelantă a dreptului de a beneficia de administrarea probei cu expertiza şi, implicit, scurtarea procesului a cărui desfăşurare nu s-a produs într-un termen optim şi previzibil.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 522 alin. (2) pct. 2 şi 4 C. proc. civ.

Prin notele scrise depuse la data de 25 octombrie 2022, prin poştă electronică, petenţii au reiterat aspectele ce susţin admiterea contestaţiei privind tergiversarea procesului, cu consecinţa stabilirii unui termen de judecată în vederea punerii în discuţie şi pronunţării asupra excepţiei tardivităţii actului procesual al plăţii onorariului de expertiză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând contestaţia privind tergiversarea procesului, prin prisma dispoziţiilor legale invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia privind tergiversarea procesului a fost reglementată de legiuitor drept remediu procesual care să dinamizeze judecarea cauzei, pe de o parte, prin identificarea punctelor în care instanţa care judecă cererea principală nu a îndeplinit în termenul prevăzut de lege anumite acte ce ţin de judecata cauzei, nu a luat măsurile legale pentru a responsabiliza participanţii la proces sau nu şi-a îndeplinit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil şi, pe de altă parte, prin luarea măsurilor necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii.

Aşadar, scopul instituirii acestei proceduri a fost acela de a se remedia rapid şi eficient situaţiile în care judecarea cauzei stagnează fie din motive neimputabile instanţei, dar cu privire la care aceasta nu a luat măsurile legale necesare dinamizării procesului, fie din motive imputabile instanţei care nu a efectuat lucrările cauzei în termenul defipt de lege sau a avut o conduită procesuală ce denotă o temporizare nejustificată a judecăţii.

Înalta Curte observă că petenţii au arătat, în esenţă, că motivele ce au condus la depăşirea unui termen optim şi previzibil de soluţionare a cauzei sunt reprezentate de nepronunţarea instanţei de apel, prin încheierea de şedinţă din 27 septembrie 2022, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 224 C. proc. civ., asupra excepţiei tardivităţii şi decăderii apelantei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere din dreptul de a mai depune dovada plăţii onorariului de expertiză, cu consecinţa anulării actului de procedură făcut peste termen.

Potrivit dispoziţiilor art. 522 alin. (2) pct. 2 şi 4 C. proc. civ., invocate ca temei în susţinerea demersului judiciar, se poate face contestaţie privind tergiversarea procesului "când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege", precum şi în situaţia în care "instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."

Raportat la actele procesuale întocmite de instanţa învestită cu soluţionarea apelului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, Înalta Curte constată că la acest moment nu sunt identificate măsuri prevăzute de lege ce trebuiau dispuse de instanţă sau acte de procedură necesare soluţionării cauzei, care să nu fi fost îndeplinite din oficiu de către instanţă, dimpotrivă, din actele dosarului, se reţine că instanţa a dat dovadă de rol activ, în sensul în care la termenul din data de 03 mai 2022 a apreciat că se impune desemnarea unei comisii formate din 3 experţi, respectiv C., D. şi E., cu specialitatea "Evaluarea proprietăţii imobiliare", a stabilit onorariu provizoriu în cuantum de câte 700 RON pentru fiecare dintre cei 3 experţi, în sarcina apelantei-pârâte, judecata cauzei fiind amânată la data de 27 septembrie 2022, pentru când apelanta-pârâtă a fost citată cu menţiunea de a depune la dosar dovada achitării onorariilor cuvenite experţilor, în termenul de 5 zile de la comunicarea măsurii .

Ţinând cont că administrarea probatoriului este un aspect ce ţine de buna desfăşurare a procesului, protejând, deopotrivă, şi un interes public, nu numai unul privat, chiar în ipoteza în care apelanta-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. şi-ar fi îndeplinit obligaţia achitării onorariului cuvenit celor 3 experţi, după împlinirea termenului stabilit de instanţă, această împrejurare nu a determinat amânarea judecăţii cauzei în condiţiile în care dovada plăţii sumei de 2.100 RON, cu acest titlu, s-a făcut la data de 03 iunie 2022, prin fax, cu mult înainte de termenul de judecată din 27 septembrie 2022.

De altfel, aspectele relevate în susţinerea prezentului demers judiciar au mai făcut obiectul cererii de preschimbare a termenului fixat la data de 27 septembrie 2022, prin prisma dispoziţiilor art. 230 C. proc. civ., depusă la data de 16 iunie 2022, ce a fost respinsă de instanţa de apel, prin încheierea de şedinţă din 15 septembrie 2022, reţinându-se în motivarea acesteia că "petiţionarii nu au invocat motive temeinice în accepţiunea norme juridice, având în vedere că în cadrul acestei proceduri urgente nu se pot analiza chestiuni privind fondul sau procedura de soluţionare a cauzei", aceleaşi susţineri fiind reluate şi prin notele scrise depuse la data de 21 septembrie 2022 .

Cum dispoziţiile art. 522 alin. (2) C. proc. civ. circumstanţiază situaţiile de inacţiune din partea instanţei care conduc la încălcarea dezideratului soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil, însă acesta din urmă se apreciază de la caz la caz în funcţie de conduita procesuală a părţilor, complexitatea cauzei, măsurile dispuse de instanţă, circumstanţele concrete de desfăşurare a activităţii de judecată.

Or, dată fiind succesiunea actelor de procedură întocmite în cauză, Înalta Curte constată că nu poate fi imputată instanţei de judecată o atitudine de tergiversare a soluţionării cauzei în contextul măsurilor adoptate ce denotă o preocupare pentru administrarea probei cu expertiză specialitatea evaluare imobiliară ce a determinat acordarea mai multor termene de judecată din motive obiective, independente de conduita procesuală a apelantei-pârâte, procedura de judecată derulându-se nu numai în interesul petenţilor, ci şi a celorlalte părţi ale căror drepturi procesuale trebuie respectate în egală măsură.

În plus, aspectele reclamate de petenţi nu configurează o veritabilă excepţie de procedură (tardivitatea) în scopul remedierii unor neregularităţi procedurale, în sensul reglementat de art. 245 C. proc. civ., ci supun atenţiei chestiuni ce ţin de cenzurarea activităţii instanţei învestite cu soluţionarea apelului, însă o atare procedură nu a fost concepută de legiuitor ca o modalitate de interferare în judecata cauzei respective prin recurgerea la atribuţiile unei instanţe de control judiciar pentru a se pronunţa cu privire la modul de instrumentare a dosarului de către instanţa de apel date fiind limitele învestirii instanţei stabilite în mod explicit prin dispoziţiile art. 525 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, având în vedere că argumentele invocate de petenţi nu conturează o încălcare a obligaţiei de către instanţa de judecată sub aspectul tergiversării soluţionării cauzei, cu depăşirea termenului optim şi previzibil, raportat la circumstanţele pricinii originare, Înalta Curte, în temeiul art. 525 alin. (1) C. proc. civ., va respinge va respinge contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, formulată de petenţii A. şi B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, formulată de petenţii A. şi B..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 noiembrie 2022.