Inadmissibility of adverse possession over communal cemetery as public domain property

Şedinţa publică din data de 01 noiembrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la data de 02 februarie 2017 pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă, sub nr. x/2017, reclamantul Parohia Sfântul Nicolae, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Ilfov şi Comuna Glina, prin primar, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că a dobândit prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilelor situate în str. x A, comuna Glina, sat Căţelu, judeţul Ilfov: teren, în suprafaţă de 6.585,14 mp; construcţie - biserica în suprafaţă de 167 mp, edificată pe acest teren, să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului şi construcţiei în cartea funciară.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1860, art. 1890 vechiul C. civ., art. 194 C. proc. civ.

I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 267 din 05 septembrie 2019, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a admis, în parte, acţiunea privind pe reclamantul Parohia Sfântul Nicolae şi pe pârâţii Consiliul Judeţean Ilfov şi Comuna Glina, prin primar, având ca obiect "uzucapiune"; a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A.; a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 de ani asupra suprafeţei de 6577 mp. situat în str. x, sat Căţelu, judeţul Ilfov, având ca vecinătăţi: la N, str. x pe o lungime de 153,45 m; la E, str. x pe o lungime de 69,70 m; la S: Alee pe o lungime de 75,83 m, nr. cadastral x pe o lungime de 9, 75 m, T13 parcela x pe o lungime de 11,53 m., nr. cadastral x pe o lungime de 39,20 m, nr. cadastral x pe o lungime de 15,40 m, nr. cadastral x pe o lungime de 10,45 m; la Vest nr. cadastral x pe o lungime de 19,61 m. şi domeniul public pe o lungime de 10,49 m., teren delimitat conform schiţei evidenţiată în Anexa 1 a raportului de expertiză ce face parte din prezenta hotărâre şi pe care se află amplasată biserica în suprafaţă de 166 mp. şi o anexă în suprafaţă de 62 mp; a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului menţionat anterior în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

I.3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 571 A din 06 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelurile formulate de apelanta-reclamantă Parohia Sfântul Nicolae şi de apelantul-pârât Consiliul Judeţean Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 2671/05.09.2019 pronunţate de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comuna Glina, prin primar; a anulat, în parte, sentinţa apelată; admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Consiliul Judeţean Ilfov; a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Ilfov, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală; evocând fondul cu privire la cererea modificatoare, în contradictoriu cu pârâta Comuna Glina, prin primar, a admis cererea modificatoare; a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 de ani asupra suprafeţei de 14.681 mp. teren, situat în jud. Ilfov, tarla x, parcela x, identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert A., cu plan de amplasament şi delimitare anexă; a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului menţionat anterior; a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei, doar în contradictoriu cu pârâta Comuna Glina, prin primar.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 571 A din 06 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta Comuna Glina, prin primar.

II.1. Motivele de recurs

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa respingerii apelului şi menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 2671 din 05 septembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. x/2017, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a expus următoarele critici:

- raportându-se la dispoziţiile art. 1-3, art. 6 din Legea nr. 213/1998, ale art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 şi la cele ale art. III pct. 10 din lista anexă la Legea nr. 213/1998, a susţinut că cimitirul satului Căţelu nu poate fi dobândit prin uzucapiune, iar dacă ar fi avut drept de proprietate asupra cimitirului, reclamanta ar fi avut la îndemână legile fondului funciar, însă o cerere specifică acestei proceduri nu a fost formulată;

- Legea nr. 489 din 28 decembrie 2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, prevede la Secţiunea 4: Patrimoniul cultelor, art. 28 alin. (4) stipulează: (4) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa cimitire comunale şi orăşeneşti în fiecare localitate, însă în satul Căţelu din comuna Glina există un singur cimitir şi acesta se află pe acest teren;

- terenul cu destinaţia de cimitir, singurul de pe raza satului Căţelu era în proprietatea Ministerului Cultelor de la acea vreme, după cum rezultă în evidenţa cadastrală a comunei Glina din anul 1990, unde la poziţia 632 nr. Cvartal 12 figurează terenul în litigiu în deţinerea Ministerului Cultelor, iar la categoria de folosinţă se menţionează curţi construcţii;

- cât timp Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia reglementează regimul juridic al cimitirelor comunale şi orăşeneşti, nu poate fi reţinută susţinerea instanţei, în sensul că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului (cimitir) prin uzucapiune, ca urmare a unei posesii îndelungate, apte să producă un asemenea efect, din două considerente: conform art. 1844 C. civ., "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, s-au printr-o declaraţie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerţ" şi nu poate fi vorba de o posesie utilă a Parohiei, cel puţin asupra cimitirelor, în condiţiile în care acestea au fost folosite din cele mai vechi timpuri de locuitorii satului Căţelu, comuna Glina;

- declararea prin lege a inalienabilităţii bunului ulterior intrării în posesia acestuia de către uzucapant reprezintă un caz de întrerupere a uzucapiunii, însă o deposedare a stăpânului bunului nu se produce automat, ci acesta va continua să exercite acte materiale specifice elementului corpus, sens în care elementul animus va fi cel deficient în realizarea unei posesii utile, deoarece, independent de resorturile interne ale uzucapantului şi determinarea de care dă dovadă acesta, în plan subiectiv, prin exercitarea actelor sale de stăpânire, conduita sa trebuie să se manifeste în limitele stabilite prin legislaţia în vigoare;

- a apreciat că un asemenea efect întreruptiv se va produce, cel puţin în materie imobiliară, chiar şi în ipoteza în care declararea prin lege a bunului, ca inalienabil, survine în timp la un moment ulterior împlinirii termenului de uzucapiune, dar mai înainte ca posesorul să-şi fi înregistrat cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului său de proprietate ori a dezmembrământului pe care 1-a uzucapat;

- fiind în situaţia neîndeplinirii unuia din elementele intenţionale ale posesiei, care constă în intenţia posesorului de a poseda animo domini, hotărârea este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

II.2. Apărările formulate în cauză

La data de 25 februarie 2022, prin poştă electronică, în termenul legal, intimata-pârâtă U.A.T. Judeţul Ilfov a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, şi menţinerea deciziei atacate ca fiind temeinică şi legală cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Consiliului Judeţean Ilfov.

La data de 28 februarie 2022 (data depunerii la oficiul poştal), în termenul legal, intimata-reclamantă Parohia Sfântul Nicolae a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, pe cale de excepţie, tardivitatea şi nulitatea recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinări.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 14 iunie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta Comuna Glina, prin primar, împotriva deciziei nr. 571A din 06 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată la data de 01 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Cu titlu prealabil, se impune a se preciza că pârâta Comuna Glina nu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, astfel încât dispoziţia de constatare a dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, asupra unei suprafeţe de 6577 mp teren, pe care se află amplasată biserica în suprafaţă de 166 mp şi o anexă în suprafaţă de 62 mp, beneficiază de autoritate de lucru judecat, în absenţa unui recurs şi al apelantului - pârât Consiliul Judeţean Ilfov.

Un asemenea efect, de această dată al deciziei de apel, operează şi în privinţa dispoziţiei din această decizie referitoare la anularea sentinţei şi evocarea fondului în ceea ce priveşte cererea modificatoare, instanţa de apel considerând, spre deosebire de prima instanţă, că atare cerere, având ca obiect constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, şi asupra unei suprafeţe de 14.654,14 mp, în condiţiile în care pârâta Comuna Glina nu a înţeles să critice această dispoziţie prin recursul de faţă.

Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentei pârâte, invocate şi subsumate motivelor reglementate de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., privind eronata interpretare a prevederilor legale incidente, în privinţa terenului cu destinaţia cimitir.

Astfel, instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile art. 1844 C. civ., totodată, a interpretat în mod eronat prevederile art. 1-3, art. 6 din Legea nr. 213/1998, ale art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 şi cele ale art. III pct. 10 din lista anexă la Legea nr. 213/1998, deoarece cimitirul satului Căţelu nu poate fi dobândit prin uzucapiune.

Uzucapiunea de lungă durată presupune dobândirea proprietăţii sau a altui drept real prin posesia utilă (continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar), vreme de 30 de ani, a unui bun imobil, aflat în circuitul civil.

Pentru a constata că reclamanta a exercitat o posesie utilă, ce permite prescripţia achizitivă asupra terenului reprezentat de cimitir (inclusiv stăpânirea sub nume de proprietar), instanţa de apel a pornit de la premisa că legea aplicabilă în speţă este C. civ. din 1864, sub imperiul căreia a început exercitarea posesiei, din acest motiv nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 213/1998.

Or, chiar C. civ. din anul 1864 prevedea, în art. 1844, că "Nu se poate prescrie domeniul lucrărilor care prin natura lor proprie sau printr-o declaraţie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerţ".

Pe acest temei, un imobil inalienabil fie prin natura sa, fie printr-o dispoziţie legală expresă, nu putea fi susceptibil de dobândire în proprietate privată prin efectul prescripţiei achizitive.

Imobilul cu destinaţia de cimitir este, prin natura sa, de uz public, fiind folosit de întreaga comunitate a localităţii, caracter ce asigură incidenţa prevederilor art. 1844 C. civ., chiar în absenţa unei norme exprese referitoare la inalienabilitatea unui asemenea imobil, la data la care acesta a intrat în detenţia reclamantei.

Reglementările ulterioare anului 1990 prevăd, de asemenea, apartenenţa la domeniul public, fie el naţional sau local, a bunurilor de uz sau interes public, precum şi imprescriptibilitatea bunurilor domeniale.

Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 (în forma iniţială din anul 1991), "Aparţin domeniului public terenurile (…) pentru alte folosinţe care, potrivit legii, sînt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public", iar alin. (2) din aceeaşi normă prevede: "Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, dacă prin lege nu se prevede altfel. Dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil."

Ulterior, prin Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică s-a prevăzut în mod explicit că cimitirele orăşeneşti şi comunale sunt incluse în domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor (pct. III.10 din lista – anexă).

În acest sens, recurenta a susţinut că terenul cu destinaţia de cimitir apare la poziţia 632 nr. Cvartal 12 în deţinerea Ministerului Cultelor, iar la categoria de folosinţă se menţionează curţi construcţii, fiind inventariat ca aparţinând domeniului public al comunei Glina.

Faţă de cele expuse, sunt fondate susţinerile recurentei în sensul că cererea reclamantei vizând constatarea dreptului de proprietate asupra cimitirului a fost apreciată în mod greşit ca fiind întemeiată, instanţa de apel soluţionând cauza cu nesocotirea prevederilor legale incidente.

În armonie cu funcţia constituţională a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceea de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, recursul judecat de instanţa supremă are ca scop exclusiv verificarea legalităţii hotărârii atacate, iar nu a temeiniciei ei. Din acest motiv, recursul nu este devolutiv, cercetarea faptelor, administrarea şi interpretarea probelor reprezentând prerogative acordate exclusiv instanţelor fondului (primei instanţe şi instanţei de apel).

Limitând sfera motivelor de casare şi circumscriindu-le doar la unele aspecte de legalitate, legiuitorul a avut în intenţie să consolideze particularităţile controlului judiciar realizat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, excluzând posibilitatea ca, în cadrul recursului, să se poată ajunge, fie şi consecutiv admiterii acestuia şi casării hotărârii atacate, la efectuarea la nivelul instanţei supreme a unor verificări de fapt care sunt specifice instanţelor de fond. Cum instanţa supremă nu poate să stabilească ea însăşi faptele, ci doar să determine efectele juridice care, potrivit legii aplicabile, decurg din existenţa respectivelor fapte, şi cum o asemenea prerogativă nu se păstrează în sfera controlului de legalitate, transgresând către cel de temeinicie, se impune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, casarea cu trimitere corespunzând unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Comuna Glina, prin primar, împotriva deciziei nr. 571A din 06 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel, pe temeiul art. 497 C. proc. civ., în vederea aplicării corecte a normelor de drept incidente şi a stabilirii unei situaţii juridice reale şi complete în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Comuna Glina, prin primar, împotriva deciziei nr. 571A din 06 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 noiembrie 2022.