Collective management organization's standing to sue and VAT applicability on royalty collections for public communication of musical works

Şedinţa publică din data de 01 noiembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 6.03.2018, sub nr. x/2018, reclamanta UCMR-ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu Mureş:

- Să se dispună obligarea pârâtei la plata:

- sumei de 17.850 iei (inclusiv T.V.A. aferent), reprezentând remuneraţia restantă datorată de pârâta pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor A. desfăşurat în perioada 15-17.09.2017 în Parcul Municipal din Târgu Mureş, Simfonii de Toamnă - Festivalul Vinului desfăşurat în perioada 6-8.10.2017 în Parcul Municipal din Târgu Mureş, Sărbătoarea Zilei Naţionale desfăşurat în data de 1.12.2017 în Piaţa Victoriei din Târgu Mureş, Aprinderea Luminilor desfăşurat în data de 6.12.2017 în Piaţa Trandafirilor din Târgu Mureş, Concert de Colinde desfăşurat în data de 20.12.2017 în Piaţa Teatrului din Târgu Mureş, Revelion în stradă desfăşurat în data de 31.12.2017 în Piaţa Victoriei din Târgu Mureş, Festivalul de Cultură al Anotimpurilor desfăşurat în data de 18.12.2017 la Centrul Cultural Mihai Eminescu din Târgu Mureş, Concert Kormoran desfăşurat în data de 22.12.2017 la Palatul Culturii din Târgu Mureş şi Ziua Unirii desfăşurat în data de 24.01.2018 la Teatrul Naţional din Târgu Mureş;

- sumei de 430 RON reprezentând penalităţi de întârziere datorate de pârâtă până la data de 2.03.2018, pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor menţionate la capătul 1.1. al cererii de chemare în judecată;

- penalităţilor de 0,1%/zi de întârziere datorate de către pârâtă până la data plăţii remuneraţiilor în sumă de 17.850 RON, începând cu data de 3.03.2018 şi până la data plăţii efective a acestor remuneraţii;

- să oblige pârâta să comunice UCMR-ADA un raport complet cuprinzând toate operele muzicale comunicate public în cadrul spectacolelor A. desfăşurat în perioada 15-17.09.2017 în Parcul Municipal din Târgu Mureş, Simfonii De Toamna - Festivalul Vinului desfăşurat în perioada 06-08.10.2017 în Parcul Municipal din Târgu Mureş, Sărbătoarea Zilei Naţionale-desfăşurat în data de 1.12.2017 în Piaţa Victoriei din Târgu Mureş, Aprinderea Luminilor desfăşurat în data de 6.12.2017 în Piaţa Trandafirilor din Târgu Mureş, Concert de Colinde desfăşurat în data de 20.12.2017 în Piaţa Teatrului din Târgu Mureş, Revelion în stradă desfăşurat în data de 31.12.2017 în Piaţa Victoriei din Târgu Mureş, Festivalul de Cultură al Anotimpurilor desfăşurat în data de 18.12.2017 la Centrul Cultural Minai Eminescu din Târgu Mureş, Concert Kormoran desfăşurat în data de 22.12.2017 la Palatul Culturii din Târgu Mureş şi Ziua Unirii desfăşurat în data de 24.01.2018 la Teatrul National din Târgu Mureş, raport care să cuprindă: denumirea evenimentului, denumirea formaţiilor/soliştilor, data şi locaţia desfăşurării evenimentului, denumirea fiecărei opere muzicale comunicate public, autorii fiecărei opere muzicale utilizate şi durata de utilizare în concert a fiecărei opere muzicale.

I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1689 din data de 4.11.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis în parte acţiunea.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9.102,70 RON remuneraţie restantă pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor organizate de către pârâtă în perioada 15.09-17.09.2017 -A. şi 6.10-8.10.2017- Simfonii de Toamnă - Festivalul Vinului în parcul mun. Târgu Mureş, în data de 1.12.2017 - Sărbătoarea Zilei Naţionale şi respectiv 31.12.2017- Revelion în Stradă în Piaţa Victoriei din Târgu Mureş, în data de 6.12.2017 - Aprinderea Luminilor în Piaţa Trandafirilor din Târgu Mureş, în data de 20.12.2017 - Concert de Colinde în Piaţa Teatrului din Târgu Mureş, în data de 18.12.2017 - Festivalul de Cultură al Anotimpurilor la Centrul Cultural Minai Eminescu din Târgu Mureş, în data de 22.12.2017 - Concert Kormoran la Palatul Culturii din Târgu Mureş şi în data de 24.01.2018 - Ziua Unirii la Teatrul Naţional din Târgu Mureş

A obligat pârâta la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 5.325,08 RON, calculate până la data de 9.10.2019 şi în continuare penalităţi de 0,1% pe zi întârziere, până la achitarea integrală a debitului.

A respins acţiunea cu privire la TVA.

A obligat pârâta să comunice reclamantei un raport complet cuprinzând toate operele muzicale utilizate în cadrul spectacolelor.

A obligat pârâta la plata sumei de 5.191,9 RON cheltuieli de judecată.

I.3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 1563 din data de 8.11.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelantul-pârât Municipiul Târgu Mureş, pronunţate în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă ca nefondat.

A admis apelul declarat de şi apelanta-reclamantă UCMR - ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

A schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a TVA-ului aferent remuneraţiei restante în sumă de 9.102,70 RON.

A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva deciziei civile nr. 1563 din data de 8.11.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâtul Municipiul Târgu Mureş.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1563 din data de 8.11.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâtul Municipiul Târgu Mureş.

II.1. Motivele de recurs

Invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul-pârât, în esenţă, a susţinut următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimatei-reclamante UCMR-ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor:

- instanţa de apel apreciază în mod greşit că "este neîntemeiată critica privind lipsa calităţii procesual active a reclamantei datorită faptului că Legea specială nr. 8/1996 înlătură de la aplicare legea generală, prin urmare nu sunt incidente în cauză dispoziţiile C. civ..";

- obligaţia organismelor de gestiune colectivă priveşte numai activitatea de gestiune a drepturilor patrimoniale de autor sau conexe şi nu reprezentarea sau subrogarea în drepturi în faţa instanţei, obligaţia de gestiune existând, potrivit unui mandat scris, acordat în condiţiile art. 129 din Legea nr. 8/1996 republicată, de către titularii dreptului;

- trebuie avute în vedere şi prevederile art. 139 din Legea nr. 8/1996 republicată, precum şi cele ale art. 12 din acelaşi act normativ;

- în condiţiile prevederilor art. 978 şi 979 C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 255 din C. civ., care reglementează măsurile necesare pentru apărarea drepturilor de proprietate intelectuală, indiferent de conţinutul lor, patrimonial sau nepatrimonial, şi indiferent de izvorul acestora, partea adversă are obligaţia să prezinte consimţământul titularului unui astfel de drept;

- prevederile C. proc. civ. şi prevederile Legii nr. 8/1996 au întâietate faţă de decizia ORDA nr. 3/1997 care avizează doar funcţionarea unui organism de gestiune;

- o normă de drept civil specială nu poate fi modificată sau abrogată decât expres (şi direct) de o normă generală ulterioară - această concluzie rezultă şi din regula exprimată mai sus prin adagiul generabilus specialibus non derogant, în sensul că, dacă norma generală (ulterioară) nu derogă de la norma specială (anterioară), înseamnă că aceasta din urmă nu a fost modificată sau abrogată;

- ORDA este doar un organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, fiind autoritate unică de reglementare, evidenţă prin registre naţionale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe; Oficiul este coordonat metodologic de Ministrul Culturii, iar finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale acestuia se asigură integral şi distinct de la bugetul de stat, prin intermediul bugetului Ministerului Culturii, ministrul coordonator fiind ordonator principal de credite. (H.G. nr. 401/2006, art. 1 coroborat cu art. 137 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare);

- ORDA funcţionează în temeiul Legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare şi al Hotărârii de Guvern nr. 401/2006;

- decizia ORDA nr. 3/1997 avizează funcţionarea ca organism de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor în domeniul muzical a Asociaţiei "Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor", denumită pe scurt UCMR-ADA, având sediul în Bucureşti, începând cu data de 1 ianuarie 1997;

- în condiţiile prevederilor art. 144 din Legea nr. 8/1996 republicată: "Autorul sau titularul dreptului de autor sau drepturilor conexe îşi exercită drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod individual sau colectiv, cu respectarea prevederilor prezentei legi. [...] Autorul sau titularul dreptului de autor sau drepturilor conexe are următoarele drepturi ce se cuprind obligatoriu în statutul organismelor de gestiune colectivă de a alege pentru ce drepturi, categorii de drepturi sau tipuri de opere, de alte obiecte protejate sau teritorii autorizează, pe bază de mandat scris, un organism de gestiune colectivă pentru gestionarea acestora, indiferent de naţionalitate, de reşedinţă sau de locul de stabilire a organismului de gestiune colectivă sau a titularului de drepturi";

- în procesul civil, pentru formularea şi susţinerea acţiunii este necesar mandat expres formulat de titularul dreptului de autor în condiţiile art. 123 din acelaşi act normativ în conformitate cu care: "Titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod individual sau pe bază de mandat, prin organele de gestiune colectivă, în condiţiile legii... " - intimata-reclamantă nu a dovedit existenţa unui mandat pentru exercitarea acestor drepturi;

- intimata-reclamantă nu a prezentat un mandat;

- instanţa de apel nu a luat în considerare prevederile C. proc. civ. în prezenta cauză - noul C. proc. civ. reglementează o procedură unică pentru adoptarea măsurilor necesare în vederea apărării dreptului de proprietate intelectuală indiferent de izvorul acestora;

- calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce formează conţinutul material al raportului de drept material dedus judecăţii; instanţele de fond şi de apel, în mod greşit, au respins excepţia invocată şi în consecinţă solicită admiterea ei.

Cu privire la excepţia lipsei de interes a intimatei-reclamante:

- interesul susţinut de către partea adversă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de legiuitor - să fie determinat, personal şi actual;

- instanţa de apel nu a luat în considerare faptul că "izvorul de drept", formularul tipizat utilizat de intimata-reclamantă în vederea acordării licenţei neexclusive, nu întruneşte condiţiile legale; baza legală conform căreia intimata-reclamantă emite factura în vederea încasării remuneraţiilor - în condiţiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 este abrogată din anul 2015 şi îl obligă la achitarea acestora fără existenţa unui temei legal; instituţia a fost de bună-credinţă şi a procedat la achitarea facturilor emise de către intimata-reclamantă reprezentând contravaloarea autorizaţiilor licenţe neexclusive;

- nu există niciun izvor contractual pe baza căruia intimata-reclamantă să poată valorifica pe cale judiciară un drept de creanţă;

- întrucât instituţia şi-a onorat obligaţiile de plată faţă de intimata-reclamantă, nu se justifică în drept pretenţiile materiale acordate.

Instanţa de apel în mod greşit a obligat instituţia la achitarea către intimata-reclamantă a TVA-ului aferent remuneraţiei restante, în sumă de 9.102,70 RON:

- sunt neîntemeiate argumentele instanţei potrivit cărora: intimata-reclamantă acţionează în calitate de persoană impozabilă şi că a primit această stare de servicii de la titulari, înainte de a furniza personal consumatorului final;

- intimata-reclamantă nu a prezentat un mandat scris din partea titularilor dreptului de autor sau al drepturilor conexe, în condiţiile art. 123 din Legea nr. 8/1996;

- drepturile recunoscute în prezenta lege, pot fi gestionate prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, numai în limita mandatului special acordat de titularii de drepturi; intimata-reclamantă are obligaţia de a face dovada repertoriului pe care îl gestionează, astfel încât fiecare utilizator să aibă posibilitatea să verifice dacă foloseşte în comunicarea publică repertoriul respectiv sau nu; un organism de gestiune colectivă nu poate pretinde plata remuneraţiei dacă repertoriul său nu este utilizat, or, intimata-reclamantă nu a prezentat acte în acest sens;

- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 48 din 19.06.2017, a stabilit că în interpretarea Codul fiscal, colectarea de către organismul de gestiune colectivă a remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi şi executanţi pentru radiodifuziunea sau comunicarea publică a înregistrărilor sonore conţinând fixarea prestaţiilor artistice ale acestora nu reprezintă o operaţiune impozabilă din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată - această dezlegare a instanţei supreme devine obligatorie după publicare nu numai speţelor cu acelaşi părţi, ci tuturor speţelor unde aceeaşi chestiune de drept este incidenţă;

- în cadrul raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul contabil B., necontestat de partea adversă, s-a stabilit faptul că, potrivit deciziei nr. 48/2017 emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,publicată în Monitorul Oficial nr. 595 din 25.07.2017, nu se impune calcularea şi colectarea TVA;

- cererea de chemare în judecată formulată de intimata-reclamată a fost înregistrată în anul 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, astfel că, este aplicabilă legislaţia în vigoare la acel moment - decizia nr. 48/2017 emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 595 din 25.07.2017, respectiv prevederile Codul fiscal;

- conform deciziei Curţii Constituţionale nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficiul nr. 461 din 3.07.2009: "Efectul ex nune al actelor Curţii Constituţionale constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept."; prin urmare, efectele hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autorităţile publice implicate în conflictul juridic de natură constituţională.

Pe fondul cauzei:

- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a înaintat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de la Luxemburg o solicitare referitoare la stabilirea faptului dacă Directiva privind dreptul de autor trebuie interpretată în sensul că are în vedere comunicarea doar către un public care nu este prezent fizic în locul de provenienţă a comunicării sau şi orice comunicare a unei opere realizată direct, făcută într-un loc deschis publicului, prin orice modalitate publică de execuţie ori de prezentarea directă a operei, şi nu are relevanţă raportul juridic încheiat (convenţie individuală) cu organismul de gestiune colectivă - Curtea a răspuns că Directiva trebuie interpretată în sensul că are în vedere doar comunicarea către un public care nu este prezent fizic în locul de provenienţă a comunicării;

- cât priveşte obiectivul urmărit de directivă, Curtea subliniază că această vizează crearea unui cadru juridic general şi flexibil la nivelul Uniunii, care să sprijine dezvoltarea societăţii informaţionale şi adaptarea şi completarea normelor actuale în materia drepturilor de autor şi a drepturilor conexe pentru a ţine seama de faptul că dezvoltarea tehnologică a făcut să apară noi forme de exploatare a operelor protejate;

- este greşită aprecierea Curţii de Apel Bucureşti în ceea ce priveşte - dreptul de comunicare directă către public, "rămâne la latitudinea statelor, membre să reglementeze dreptul de autor cum cred de cuviinţă (art. 18 Preambul)";

- art. 18 din Preambulul directivei reglementează licenţele colective extinse "(18) Prezenta directivă nu aduce atingere dispoziţiilor care există în statele membre cu privire la modalităţile de gestionare a drepturilor, cum ar fi licenţele colective extinse";

- contrar argumentelor instanţei de apel, Directiva 2001/29/CE are ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărârii supra noţiunii de "comunicarea a unei opere către un public";

- deşi legislaţia Uniunii Europene este aplicată de către orice instanţă din statele membre (fie ea o instanţă naţională, regională sau locală), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este cea care se asigură că respectarea legislaţiei UE şi că interpretarea acesteia se face în acelaşi fel în toate statele membre; în acest context, trebuia analizată această problematică în virtutea principiului rolului activ al judecătorului;

- în opinia sa, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;

- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra celor invocate de instituţie în ceea ce priveşte calitatea de autor a unei opere şi calitatea de titular de drepturi patrimoniale, că nu există în mod necesar identitate de persoană, legea reglementând cazuri în care unele atribute sunt exercitate de alte persoane decât autorul operei;

- debitul solicitat care formează obiectul cererii principale nu este cert, motiv pentru care nici majorările de întârziere nu sunt certe, datorită faptului că intimata-reclamantă a emis mai multe facturi pentru aceeaşi prestaţie artistică, care fac obiectul dosarului nr. x/2018

Raportat la cheltuielile de judecată aplicate în prezenta speţă:

- în conformitate cu prevederile art. 453 C. proc. civ.: "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată."

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

În cauză, nu a fost formulată întâmpinare.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 24 mai 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Târgu-Mureş împotriva deciziei nr. 1563A din data de 8 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată la data de 1 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Cu privire la incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se observă că acest motiv nu este incident, acesta fiind aplicabil în situaţia în care hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, ceea ce nu se verifică în speţă. Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, este necesar a fi aplicabilă una din cele două ipoteze, fie să avem o hotărâre care nu este deloc motivată, fie una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

În cauză, instanţa de apel a arătat în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a format convingerea, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, astfel că nu sunt fondate criticile învederate pe acest aspect.

Motivarea hotărârii recurate este clară, precisă şi inteligibilă, nu se rezumă la o însuşire de fapte şi argumente, se referă la probele administrate în cauză şi este în concordanţă cu acestea, răspunde în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi conduce în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv. De altfel, deşi recurentul indică acest motiv de nelegalitate, nu explicitează în mod expres în ce constă neregularitatea motivării deciziei recurate.

Recurentul-pârât, a susţinut, în considerarea criticilor de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în primul rând, eronata soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a intimatei-reclamante UCMR-ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor. Astfel, formulează critici cu privire la soluţia dată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a intimatei-reclamante UCMR-ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, susţinând că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 129, art. 139, art. 12 din Legea nr. 8/1996 republicată, art. 978 şi 979 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 255 din C. civ., arătându-se că prevederile C. proc. civ. şi prevederile Legii nr. 8/1996 au întâietate faţă de decizia ORDA nr. 3/1997 care avizează doar funcţionarea unui organism de gestiune.

Criticile recurentei sunt nefondate. Curtea de apel în mod corect a interpretat prevederile art. 123 alin. (1), a art. 1231 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, considerând că gestiunea drepturilor patrimoniale recunoscute prin lege (respectiv, cele prevăzute de art. 13) priveşte exerciţiul acestor drepturi şi poate avea caracter individual, când însuşi titularul se preocupă de valorificarea drepturilor, sau caracter colectiv, când titularul încredinţează exerciţiul acestora unui organism de gestiune colectivă, în temeiul unui mandat.

Instanţa de apel a apreciat în mod just că legitimarea procesuală activă este asigurată de calitatea reclamantei de colector al remuneraţiilor cuvenite titularilor dreptului patrimonial de autor de opere muzicale, şi vizate de acţiunea de faţă, recunoscută de dispoziţiile legale incidente. În aceste condiţii, în mod corect prin hotărârea recurată s-a constatat că reclamanta are legitimare procesuală pentru formularea pretenţiilor decurgând din dreptul la remuneraţie restantă datorată de pârâtă pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor respective.

Se constată că organismul de gestiune colectivă justifică legitimarea procesuală activă, deoarece UCMR-ADA acţionează pentru exercitarea drepturilor patrimoniale în numele membrilor săi în temeiul mandatului de gestiune colectivă, în opoziţie cu gestiunea individuală, care are ca ipoteză exercitarea drepturilor de însuşi titularul drepturilor, fie personal, fie prin mandatar.

Apar ca superflue susţinerile recurentului privind dispoziţiile art. 978-979 C. proc. civ., care reglementează măsurile provizorii ce pot fi luate în materia drepturilor de proprietate intelectuală, întrucât acţiunea nu a fost promovată de către reclamantă în procedura ordonanţei preşedinţiale, prevederile legale invocate de către recurentă neputând fi incidente în cauză.

Nu prezintă relevanţă faptul că decizia ORDA nr. 3/1997 avizează funcţionarea ca organism de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor în domeniul muzical a Asociaţiei "Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor", denumită pe scurt UCMR-ADA, începând cu data de 1 ianuarie 1997 şi că în condiţiile prevederilor art. 144 din Legea nr. 8/1996, în procesul civil, pentru formularea şi susţinerea acţiunii este necesar mandat expres formulat de titularul dreptului de autor în condiţiile art. 123 din acelaşi act normativ .

Nu pot fi primite astfel susţinerile recurentei în sensul că intimata-reclamantă nu a prezentat un mandat, calitatea de parte în proces corespunde calităţii de titular al dreptului ce formează conţinutul material al raportului de drept material dedus judecăţii, în privinţa reclamantei, instanţele de fond şi de apel, în mod corect respingând excepţia invocată.

Fiind incidentă în cauză o gestiune colectivă obligatorie, organismul de gestiune colectivă justifică calitatea procesuală activă, în temeiul mandatului legal de gestiune colectivă, nefiind necesar nici să facă dovada repertoriului pe care îl gestionează, şi nici a unui mandat pentru reprezentarea în instanţă a titularilor dreptului patrimonial de autor de opere muzicale, în contextul în care organismului de gestiune colectivă îi este recunoscută legitimarea procesuală activă prin lege .

Faţă de cele expuse, va fi respins ca nefondat motivul de recurs privind respingerea de către instanţa de apel a excepţiei lipsei calităţii procesuale active.

Cu privire la excepţia lipsei de interes a intimatei-reclamante, se consideră că interesul susţinut de către partea adversă nu îndeplineşte condiţiile de a fi determinat, personal şi actual; că instanţa de apel nu a luat în considerare faptul că "izvorul de drept", formularul tipizat utilizat de intimata-reclamantă în vederea acordării licenţei neexclusive, nu întruneşte condiţiile legale; că instituţia a fost de bună-credinţă şi a procedat la achitarea facturilor emise de către intimata-reclamantă reprezentând contravaloarea autorizaţiilor licenţe neexclusive; că nu există niciun izvor contractual pe baza căruia intimata-reclamantă să poată valorifica pe cale judiciară un drept de creanţă; că instituţia şi-a onorat obligaţiile de plată faţă de intimata-reclamantă.

Înalta Curte constată că aceste susţineri nu sunt fondate, Curtea de apel în mod corect a aplicat şi interpretat prevederile legale incidente cu privire la interes, înţeles ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, care nu are în vedere interesul material sau moral care formează substanţa dreptului subiectiv, ci justificarea de a invoca şi a urmări pe calea demersului judiciar promovat, un anumit folos practic, pe deplin verificat în cauză.

În primul rând, este nefondat motivul de recurs prin care se învederează că între reclamantă şi pârâtul Municipiul Tîrgu Mureş nu poate fi vorba de existenţa unui temei contractual, deoarece pârâtul a încheiat cu UCMR-ADA autorizaţiile de licenţa neexclusiva pentru comunicarea publica a operelor muzicale in concerte, spectacole ori manifestări artistice nr. 230/15.09.2017, nr. 231/29.09.2017 nr. 234/09.11.2017 nr. 235/27.11.2017 nr. 236/27.11.2017 nr. 237/27.11.2017 nr. 238/27.11.2017, nr. 239/14.12.2017, nr. 240/11.01.2018.

Nu poate fi primită critica recurentului potrivit cu care a achitat obligaţiile de plată către reclamantă, deoarece prin raportul de expertiză în specialitatea contabilitate efectuat la tribunal au fost calculate sumele achitate de către pârât, sumele de bani stabilite de expert şi atestate de către tribunal reprezentând sumele de bani restante, după scăderea sumelor de bani achitate deja de către pârât.

Nu are temei nici precizarea recurentului potrivit căreia dispoziţia legală conform căreia intimata-reclamantă emite factura în vederea încasării remuneraţiilor - în condiţiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 este abrogată din anul 2015, în mod just considerându-se că valabilitatea unui act juridic nu se analizează în raport de modalitatea de punere în executare a acestuia, care este ulterioară datei de încheiere a acestuia.

Criticile formulate pe fondul litigiului sunt, de asemenea, nefondate, în mod just Curtea de apel a obligat recurenta la achitarea către intimata-reclamantă a TVA-ului aferent remuneraţiei restante, în sumă de 9.102,70 RON, nefiind incidentă decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 48 din 19.06.2017.

Curtea de Apel Bucureşti a procedat în mod corect la aplicarea în cauză a jurisprudenţei constante a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene privind principiul supremaţiei dreptului Uniunii şi principiul interpretării conforme a dreptului intern - instanţa naţională asigurând, în cadrul competenţelor sale, deplina eficacitate a dreptului Uniunii atunci când judecă litigiul cu care este sesizată, Prin decizia recurată se reţine astfel aplicabilitatea Hotărârii pronunţate la data de 21 ianuarie 2021 în cauza C-501/19, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene prin care s-a statuat că un titular de drepturi de autor asupra unor opere muzicale realizează o prestare de servicii cu titlu oneros în beneficiul unui organizator de spectacole, consumator final, atunci când acesta este autorizat, printr-o licenţă neexclusivă, să comunice public aceste opere în schimbul plăţii unor remuneraţii percepute de un organism de gestiune colectivă desemnat, care acţionează în nume propriu, dar în contul acestui titular de drepturi de autor.

Aşadar, se constată în mod just că organismul de gestiune colectivă, care percepe în nume propriu, dar în contul titularilor de drepturi de autor de opere muzicale, remuneraţiile care le sunt datorate în schimbul autorizaţiei de comunicare publică a operelor lor protejate, acţionează în calitate de "persoană impozabilă" şi, prin urmare, se consideră că a primit această prestare de servicii de la aceşti titulari, înainte de a o furniza personal consumatorului final. Într-o asemenea situaţie, acest organism este obligat să emită facturi în nume propriu pentru consumatorul final, în care să figureze remuneraţiile percepute de la acesta, cu taxa pe valoarea adăugată (TVA).

Drept urmare, nu subzistă criticile recurentului privind achitarea TVA-ului aferent remuneraţiei restante.

Nu sunt fondate astfel motivele de recurs privind o greşită apreciere a Curţii de Apel Bucureşti în ceea ce priveşte dreptul de comunicare directă către public, care ar "rămâne la latitudinea statelor, membre să reglementeze dreptul de autor cum cred de cuviinţă (art. 18 din Preambulul directivei reglementează licenţele colective extinse "(18) Prezenta directivă nu aduce atingere dispoziţiilor care există în statele membre cu privire la modalităţile de gestionare a drepturilor, cum ar fi licenţele colective extinse"; criticile privind obiectivul urmărit de directivă sau cele referitoare la faptul că, în contradicţie cu argumentele instanţei de apel, Directiva 2001/29/CE are ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărârii asupra noţiunii de "comunicarea a unei opere către un public".

Corect se reţine prin decizia recurată că penalităţile de întârziere au fost calculate prin raportul de expertiză contabilitate efectuat în faţa tribunalului, în raport de prevederile art. 4 alin. ultim din Decizia ORDA nr. 189/2010, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 203/2011, astfel că nu subzistă criticile recurentului conform cărora debitul solicitat care formează obiectul cererii principale nu este cert, motiv pentru care nici majorările de întârziere nu sunt certe.

Cu privire la celelalte susţineri, legate de faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra celor invocate în ceea ce priveşte calitatea de autor a unei opere şi calitatea de titular de drepturi patrimoniale, sau că nu există în mod necesar identitate de persoane, se observă că recurenta nu invocă o încălcare a prevederilor legale considerate a fi incidente prin decizia recurată şi în realitate, tinde la reaprecierea situaţiei de fapt reţinute pe baza probelor administrate. Or, situaţia de fapt reţinută nu poate fi cenzurată de către această instanţă de recurs, în contextul motivelor de recurs expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu şi a temeiniciei acesteia. Astfel, reaprecierea situaţiei de fapt, pe baza probelor administrate, care interesează temeinicia hotărârii, excedează controlul de legalitate presupus în sarcina Înaltei Curţi.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ.. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Târgu-Mureş împotriva deciziei civile nr. 1563 din 08 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Având în vedere prevederile art. 453 C. proc. civ. şi fiind verificată culpa procesuală a recurentei, va obliga pe recurentul-pârât Municipiul Târgu-Mureş la plata către intimata-reclamantă U.C.M.R. - A.D.A. - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Târgu-Mureş împotriva deciziei civile nr. 1563 din 08 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurentul-pârât Municipiul Târgu-Mureş la plata către intimata-reclamantă U.C.M.R. - A.D.A. - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 noiembrie 2022.