Delay-of-proceedings complaint rejected as moot after decision drafted and communicated.

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra cererii de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 379 din 06 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins excepţia nulităţii recursului, ca nefondată, a admis recursul principal formulat de recurentul-pârât A., a admis recursul incident formulat recurentul-reclamant B., şi a casat decizia civilă recurată, trimiţând cauza spre rejudecare instanţei de apel, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a Civilă.

Contestaţia privind tergiversarea procesului

La 21 septembrie 2022, petentul B. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2015* al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, arătând că de la data pronunţării deciziei civile nr. 379/2022, respectiv 06 mai 2022, şi până în prezent au trecut mai bine de 4 luni, iar decizia nu a fost redactată, împrejurare pe care o apreciază că îi încalcă dreptul la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Contestaţia a fost depusă la Curtea de Apel Bucureşti şi trimisă administrativ la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrată la 23 septembrie 2022.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular destinat a înlătura dificultăţile ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil.

Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) C. proc. civ., "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."

La alin. (2) al aceluiaşi text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, motivele vizând atât culpa, cât şi atitudinea instanţei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces ori a terţilor care aveau obligaţii legale sau judiciare.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

Contestaţia la tergiversarea procesului nu trebuie însă privită ca o posibilitate de sancţionare a judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedură ce are aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 379 din 06 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost redactată la 03 octombrie 2022, fiind comunicată părţilor la data de 15 octombrie 2022, astfel încât se reţine că părţile nu mai justifică un interes în susţinerea prezentei contestaţii privind tergiversarea procesului pentru nerespectarea termenului instituit pentru motivarea, redactarea şi semnarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză.

Înalta Curte reaminteşte părţilor că interesul, ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul practic, legitim şi actual urmărit prin iniţierea actului de procedură, ce trebuie să existe nu numai la declanşarea procedurii judiciare, ci pe întreaga durată de desfăşurare a procesului; ca urmare, pentru a stabili dacă o parte are interes, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care partea l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii formulate.

Cum la momentul judecării prezentei interesul petentului nu mai este actual, hotărârea fiind motivată, redactată, semnată şi comunicată părţilor, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petentul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2015* al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, formulată de petentul B., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2022.