Debtor’s challenge to execution assigned to Galaţi Court as exclusive enforcement court post-approval.

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 13 12 2021 şi înregistrată sub nr. dosar x/2021 pe rolul Judecătoriei Arad, contestatoarea A. a formulat în contradictoriu cu intimatul B., contestaţie la executare împotriva executării înseşi, a actelor de executare realizate în dosarul de executare nr. 332/2021 al BEJA C. şi D., solicitând instanţei să dispună:

- anularea executării silite înseşi, în temeiul art. 720 alin. (1) C. proc. civ.

- anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 4847/13.09.2021 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 711 alin. (3) rap. la art. 614 C. proc. civ.

- anularea încheierii nr. 332/15.11.2021 pronunţată de BEJA C. şi D. în cadrul dosarului de executare nr. 332/2021, prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită în cuantum total de 3.404,38 RON, în baza art. 712 alin. (1) Co d procedură civilă;

- anularea somaţiei nr. x I I .2021 pronunţată de C. şi D. în cadrul dosarului de executare nr. 332/2021, prin care s-a pus în vedere predarea imobilelor şi plata sumei de 3.404,38 RON cu titlu de cheltuieli de executare;

- anularea tuturor actelor subsecvente somaţiei nr. x/15.11.2021 pronunţată de C. şi D. în cadrul dosarului de executare nr. 332/2021, cu cheltuieli de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 484/08.02.2022 pronunţată de Judecătoria Arad, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, instanţa reţinând că executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea nr. 4847/13.09.2021 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosar nr. x/2021, astfel că aceasta a devenit instanţa de executare competentă să soluţioneze toate incidentele intervenite în cursul executării silite, inclusiv contestaţia la executare formulată de către debitoare.

Prin sentinţa civilă nr. 2667/06.04.2022 pronunţată de Judecătoria Galaţi, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

În motivare s-a reţinut că, potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 562 din data de 21 februarie 2018 pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), noţiunea de domiciliu care interesează regulile procedurii civile în general nu corespunde elementelor care interesează evidenţa populaţiei, ci se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt, întrucât scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia

Aşadar, cauza de faţă are ca obiect "contestaţie la executare", iar domiciliul debitorului împotriva căreia se desfăşoară procedura execuţională este în municipiul Tecuci, judeţul Galaţi, încă de la momentul formulării cererii de executare, astfel cum reiese din înscrisurile aflate la dosar.

Prin sentinţa nr. 1717 din 13 septembrie 2022, Judecătoria Tecuci a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad şi, constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a înaintat instanţei supreme cauza în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a considerat că decizia RIL nr. 20/2021 a instanţei supreme trebuie să fie avută în vedere doar când în procedura execuţională există o pluralitate de debitori, ceea nu este cazul în speţa de faţă.

De asemenea, a apreciat că în procedura contestaţiei la executare instanţa trebuie să îşi verifice din nou competenţa, chiar dacă anterior, cu privire la încuviinţarea executării, o instanţă şi-a stabilit competenţa, având în vedere că încuviinţarea executării silite este o procedură necontencioasă, iar instanţa nu pune în discuţia părţilor competenţa de soluţionare.

Nu se poate considera că, dacă în mod eronat, instanţa de executare şi-a stabilit competenţa, soluţionarea contestaţiei la executare trebuie să se soluţioneze în continuare de către o instanţă necompetentă teritorial.

Cum domiciliul care interesează în cauză este domiciliul debitoarei din Mun. Arad, la dosar existând înscrisuri din care reiese că aceasta locuieşte efectiv în acest oraş, desfăşurând şi activitate lucrativă tot acolo, s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Arad.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 650 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, prin încheierea civilă nr. 4847/13.09.2021 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosar nr. x/2021, a cărei anulare se solicită în cadrul contestaţiei formulate, a fost admisă în parte cererea de încuviinţare executare formulată de BEJA C. şi D. şi a fost încuviinţată executarea silită simultană/succesivă, prin toate modalităţile prevăzute de lege a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2604/18.12.2019 pronunţată de Judecătoria Tecuci, judeţul Galaţi în dosar nr. x/2018, încheierea din data de 27.01.2020 pronunţată de Judecătoria Tecuci judeţul Galaţi în dosarul nr. x/2018, decizia civilă nr. 522/14.05.2021 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţie I Civilă, în dosarul nr. x/2018 şi încheierea din data de 26.05.2021 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţie I Civilă, în dosar nr. x/2018, având ca obiect punerea în posesie pe imobilele ce au fost atribuite creditorului B., precum şi suma de 14.299 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea anterior menţionată, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, revine acestei instanţe care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 650 alin. (2) din C. proc. civ., în forma în vigoare de la momentul introducerii cererii de executare silită.

Prin urmare, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 650 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum acestea erau în vigoare la data cererii de executare silită, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În acest sens, s-a pronunţat şi Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, aplicabilă în cauza pendinte, care a avut de lămurit "dacă, după ce a fost încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare" (par. 47).

Prin această decizie instanţa supremă a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Astfel, potrivit celor reţinute în această decizie, s-a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel" (par. 70), iar "ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare" (par. 71).

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (2) al art. 650 C. proc. civ., astfel cum acestea erau în vigoare la data cererii de executare silită, reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Galaţi este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

De altfel, Decizia nr. 20/2021, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care vizează contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, este aplicabilă chiar a fortiori în cauza pendinte, în care există un singur debitor, întrucât principiul unicităţii instanţei de executare recunoscut de respectiva decizie nu este umbrit, contestat nici măcar din perspectiva aspectului pluralităţii de debitori cu pluralitatea lor de domicilii, aspect oricum nerelevant, potrivit algoritmului impus prin decizia în interesul legii menţionată.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2022.