Conflict of jurisdiction in execution objection: exclusivity of the court that authorized the forced execution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Bucharest Iași County Court has exclusive territorial competence to hear the pending case, rendering its decision final. The dispute arose from an execution objection filed by the Ministry of Finance against a forced execution proceeding initiated based on a civil decision, where multiple courts (Bucharest Sector 5, Iași, and Piatra Neamț) claimed jurisdiction, with Piatra Neamt referring the matter to the supreme court after a circular declination of jurisdiction occurred. The court determined that the objection must be decided by the court that originally authorized the forced execution, applying the principle of the unity of the execution court, which mandates that the specific court designated at the start of the enforcement procedure retains competence for all subsequent incidents, including execution objections and objections to the title, to ensure procedural stability and prevent jurisdictional shifts based on the individual domicile of specific debtors. This ruling aligns with Article 650(1) and (2) and Article 714 of the Code of Civil Procedure, as well as the binding interpretation established in Decision No. 20/2021 of the General Court for Law Interest Recourse, which confirms that the executing court’s competence is fixed at the moment of authorization and remains unchanged throughout the entire enforcement process.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 650 alin. (2) C. proc. civ, art. 650 alin. (1) C. proc. civ, art. 650 alin. (2) din C. proc. civ, art. 112 din C. proc. civ, art. 651 alin. (2) din C. proc. civ; Conflict of jurisdiction in execution objection: exclusivity of the court that authorized the forced execution: The dispute arose from an execution objection filed by the Ministry of Finance against a forced execution proceeding initiated based on a civil decision, where multiple courts (Bucharest Sector 5, Iași, and Piatra Neamț) claimed jurisdiction, with Piatra Neamt referring the matter to the supreme court after a circular declination of jurisdiction occurred. The court determined that the objection must be decided by the court that originally authorized the forced execution, applying the principle of the unity of the execution court, which mandates that the specific court designated at the start of the enforcement procedure retains competence for all subsequent incidents, including execution objections and objections to the title, to ensure procedural stability and prevent jurisdictional shifts based on the individual domicile of specific debtors. This ruling aligns with Article 650(1) and (2) and Article 714 of the Code of Civil Procedure, as well as the binding interpretation established in Decision No. 20/2021 of the General Court for Law Interest Recourse, which confirms that the executing court’s competence is fixed at the moment of authorization and remains unchanged throughout the entire enforcement process.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe specific procedural provision cited in the reasoning immediately preceding the operative order to establish the court's authority to resolve the conflict and assign competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 02.04.2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, contestatorul Ministerul Finanţelor în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare emise de BEJA "B." în dosarul execuţional nr. x/2019, a executării silite înseşi precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 4384/16.11.2020 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. x/2020, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de BEJA "B." în dosarul execuţional nr. x/2019, până la soluţionarea contestaţiei la executare, admiterea contestaţiei la executare şi pe cale de consecinţă, anularea actelor de executare silită emise de BEJA "B." în dosarul execuţional nr. x/2019, a executării silite înseşi, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 4384/16.11.2020 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. x/2020 şi admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.
A arătat că încheierea civilă nr. 4384/2020, de încuviinţare a executării silite, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. x/2020 nu este pronunţată de instanţa de executare competentă teritorial în raport de sediul Ministerul Finanţelor.
A susţinut că în dosarul execuţional nr. x/2019 în mod nelegal s-a început executarea silită împotriva Ministerului Finanţelor în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 171/2008 pronunţată de Curtea de Apel laşi în dosarul nr. x/2007, întrucât acesta nu are calitate de debitor al obligaţiei de a face. Prin dispozitivul deciziei civile nr. 171/2008 pronunţată de Curtea de Apel laşi în dosarul nr. x/2007, doar pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel laşi şi Tribunalul laşi au fost obligaţi la plata drepturilor băneşti solicitate de reclamanţi, în timp ce în privinţa Ministerului Finanţelor, instanţa nu a stabilit nicio obligaţie. Simpla respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor, nu echivalează cu instituirea vreunei obligaţii de îndeplinit de către acesta, în favoarea vreunei părţi din proces. Mai mult decât atât, intimata nu este angajată a ordonatorului Ministerului Finanţelor ci angajată a ordonatorului Ministerul Justiţiei. Prin urmare, doar angajatorul, în speţă Ministerul Justiţiei prin instituţiile şi structurile sale de specialitate este în măsură să calculeze sumele care reprezintă creşteri salariale.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 7915/06.10.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, cauza fiind declinată spre competentă soluţionare Judecătoriei Iaşi, reţinându-se că această din urmă instanţă a încuviinţat executarea silită.
Prin sentinţa civilă nr. 3224/01.04.2022 Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, cauza fiind declinată spre soluţionare Judecătoriei Piatra-Neamţ.
Judecătoria Iaşi a apreciat că Judecătoria Piatra Neamţ are competenţa legal dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite şi rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu incidente ulterioare de competenţa sa, precum contestaţia la executare sau cererea de întoarcere a executării silite.
S-a reţinut că prin încheierea nr. 4384 din data de 06.11.2020 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosar nr. x/2020 a fost încuviinţată executarea silită a contestatorului.
Prin sentinţa nr. 3220 din 9 septembrie 2022, Judecătoria Piatra-Neamţ a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi şi, constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a înaintat instanţei supreme cauza în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a considerat că, în cadrul dosarului execuţional 2729/2019 al BEJA B. prima instanţă care a încuviinţat executarea silită este Judecătoria Iaşi, prin încheierea nr. 2335/CS/27.02.2020, cu privire la acelaşi titlu executoriu, decizia civilă nr. 171/28.03.2008 a Curţii de Apel Iaşi.
S-a reţinut că nu s-a dobândit competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare de către Judecătoria Piatra-Neamţ la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, chiar dacă s-a pronunţat încheierea nr. 4384/06.11.2020 în cadrul aceluiaşi dosar execuţional.
Având în vedere că, anterior pronunţării încheierii 4384/06.11.2020 de către Judecătoria Piatra-Neamţ, prin încheierea nr. 2335/CS/27.02.2020 pronunţată de Judecătoria Iaşi s-a încuviinţat executarea silită cu privire la debitorul Curtea de Apel Iaşi, în cadrul aceluiaşi dosar execuţional, 2729/2019 al BEJA B., s-a considerat că Judecătoria Iaşi reprezintă instanţa de executare.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 650 alin. (2) C. proc. civ.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
În speţă, prin încheierea nr. 2335/27.02.2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2020, s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 171/28.03.2008 a Curţii de Apel Iaşi, dată în dosarul nr. x/2007, la cererea creditoarei A. împotriva debitoarei Curtea de Apel Iaşi.
Ulterior, prin încheierea civilă nr. 4384/06.11.2020 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în dosar nr. x/2020, a cărei anulare se solicită în cadrul contestaţiei la executare, s-a încuviinţat executarea silită a aceluiaşi titlu executoriu, decizia civilă nr. 171/28.03.2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2007, împotriva debitorilor Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Iaşi, la cererea aceleiaşi creditoare.
Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 2335/27.02.2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2020, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare revine acestei instanţe care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 650 alin. (2) din C. proc. civ., în forma în vigoare de la momentul introducerii cererii de executare silită.
Prin urmare, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 650 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum acestea erau în vigoare la data cererii de executare silită, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.
În acest sens, s-a pronunţat şi Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, aplicabilă în cauza pendinte, care a avut de lămurit "dacă, după ce a fost încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare" (par. 47).
Prin această decizie instanţa supremă a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Astfel, potrivit celor reţinute în această decizie, s-a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel" (par. 70), iar "ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare" (par. 71).
Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (2) al art. 650 C. proc. civ., astfel cum acestea erau în vigoare la data cererii de executare silită, reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Iaşi este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.
De altfel, Decizia nr. 20/2021, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care vizează contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, este aplicabilă chiar a fortiori în cauza pendinte, întrucât principiul unicităţii instanţei de executare recunoscut de respectiva decizie nu este umbrit, contestat nici măcar din perspectiva aspectului pluralităţii de debitori cu pluralitatea lor de domicilii, aspect oricum nerelevant, potrivit algoritmului impus prin decizia în interesul legii menţionată.
Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2022.