Peremption of cassation appeal due to six-month procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă constată următoarele:

1. Cererea de recurs

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă la 8 iulie 2021, sub nr. x/2021/a3.1.1, petentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 30 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2021.1, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

La termenul din 19 octombrie 2021, acordat în vederea soluţionării cererii de recurs, judecata acesteia a fost suspendată, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât s-a constatat lipsa părţilor legal citate şi faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.

În cauză, la 3 mai 2022, a fost întocmit referatul prevăzut de art. 420 alin. (1) C. proc. civ., prin care s-a reţinut că, faţă de data întocmirii ultimului act de procedură, 19 octombrie 2021, este necesară repunerea cauzei pe rol, pentru constatarea perimării din oficiu, conform art. 416 alin. (1) din acelaşi cod, în acest sens stabilindu-se termen la 11 octombrie 2022.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra excepţiei de perimare

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie determinată de lipsa de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

De asemenea, dispoziţiile art. 418 C. proc. civ. prevăd, în mod expres şi limitativ, cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv: "(1) Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată; (2) În cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare; (3) Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege."

În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfăţişează ca o sancţiune ce se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.

Perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

În speţă, partea, deşi legal citată, nu s-a prezentat în instanţă la termenul din 19 octombrie 2021 stabilit pentru judecarea cererii de recurs, termen la care, constatându-se că niciuna din părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Aşadar, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii, nefiind întrerupt sau suspendat, astfel că s-a împlinit la 19 aprilie 2022.

Astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (19 octombrie 2021) şi până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepţiei de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţii pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea reglementată de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata cererii de recurs formulată de petentul A. fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Braşov – secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021.1.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2022.