Reparative benefits for forced labor in lieu of military service: qualification of "laborer" status under Law No. 309/2002
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the appellate court's judgment that annulled the administrative decision denying benefits to the claimant. The dispute concerned whether a period of service from 1956 to 1958, during which the claimant was employed as a laborer in military detachments under the General Directorate of Labor rather than in an active combat role, qualified for reparations under Law No. 309/2002. The court held that the imprecise military records, which identified the claimant as a "laborer" and "construction specialist," did not preclude the application of the law, as the statute established a reparative regime for individuals subjected to forced labor during their youth in lieu of military service. Consequently, the court ordered the pension authority to grant the rights provided by Law No. 309/2002 for the specified period, retroactive to December 1, 2003.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Reparative benefits for forced labor in lieu of military service: qualification of "laborer" status under Law No. 309/2002: Față de cele ce preced, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, sub nr. 950/A/2004, reclamantul E.V. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Olt, solicitând anularea hotărârii nr. 5291 din 27 februarie 2004 și să se constate că în perioada 5 noiembrie 1956 - 20 decembrie 1958 a efectuat stagiul militar, în cadrul detașamentelor de muncă din Direcția Generală a Serviciului Muncii, cu obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 5 noiembrie 1956 - 20 decembrie 1958 a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, situație ce se dovedește cu livretul militar și în mod eronat, pârâta nu a constatat această perioadă, ca îndeplinind cerințele Legii nr. 309/2002.
Prin sentința civilă nr. 656 din 5 noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul E.V., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Olt și a anulat hotărârea nr. 5291 din 27 februarie 2004, emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să emită hotărâre prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 5 noiembrie 1956 - 20 decembrie 1958, începând cu data de 1 decembrie 2003.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din livretul militar depus de reclamant, rezultă că în perioada menționată a fost „mână de lucru”. S-a mai reținut că acesta nu a avut calitatea de soldat în armată și a fost folosit la muncă.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Olt, care a motivat, în esență, că reclamantul nu a satisfăcut stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și că Legea nr. 309/2002 nu prevede acordarea de drepturi, celor care au satisfăcut stagiul militar în cadrul Ministerului Forțelor Armate.
Recursul este nefondat.
Se reține că în perioada solicitată, reclamantul nu a avut calitate de soldat și a fost folosit la muncă. Astfel, din livretul militar rezultă că pentru perioada respectivă, este menționat „mână de lucru”, la rubrica „armă” este inserată mențiunea „lucrător C.F.”, iar la denumirea specialității militare este trecut „specialist în serviciul de construcții C.F.”.
Precaritatea evidențelor nu poate constitui cauză de pierdere a drepturilor conferite prin Legea nr. 309/2002, care se constituie în regim reparator pentru cei care, din diferite motive, au fost supuși în perioada tinereții, când trebuiau să satisfacă stagiul militar, la muncă, care avea caracter forțat.
Față de cele ce preced, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Olt împotriva sentinței civile nr. 656 din 5 noiembrie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.