Finality of judicial tax reexamination orders and inadmissibility of revision decisions under Art. 39 O.U.G. 80/2013

Şedinţa publică din data de 04 octombrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin încheierea de şedinţă din 10 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, şi a respins, ca tardivă, cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2021, formulată de petentul A..

I.2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia civilă nr. 51 din 26 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a anulat, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 10 septembrie 2021 a aceleaşi instanţe, pronunţate în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov şi Casa Judeţeană de Pensii Ilfov.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 51 din 26 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs revizuentul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 29 martie 2022, sub nr. x/2021, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de lege, în esenţă, recurentul-revizuent a susţinut că hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală, nulă de drept, fiind dată de o instanţă necompetentă.

II.2. Procedura de filtru

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că revizuentul nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate, întrucât hotărârea atacată a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de revizuire îndreptate împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă, ca tardiv formulată, o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, încheiere definitivă, potrivit art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor, iar recurentul-revizuent şi-a exprimat poziţia procesuală, prin depunerea unui punct de vedere la raport, solicitând ca magistrat-asistent să se abţină a mai judeca viitoarele sale dosare civile, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 C. proc. civ., întrucât, în mod întemeiat, are îndoieli cu privire la imparţialitatea sa relativ la cele consemnate în raport, pe care le consideră abuzive şi nelegale.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din 14 septembrie 2022, s-a stabilit termen de judecată la data de 04 octombrie 2022, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea examinării admisibilităţii în principiu a recursului declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 51 din 26 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

II.3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prezentul recurs este îndreptat împotriva deciziei civile nr. 51 din 26 ianuarie 2022, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a anulat, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 10 septembrie 2021 a aceleiaşi instanţe, pronunţată în soluţionarea cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, fiind respinsă, ca tardivă.

Dispoziţiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd: "(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de plata taxei de timbru. (2) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă."

Prin art. 513 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit regula că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Această regulă cunoaşte o excepţie, reglementată prin art. 513 alin. (6) C. proc. civ., care prevede că "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători".

Având în vedere că revizuirea a fost exercitată pentru alte motive decât cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sub aspectul contrarietăţii de hotărâri, rezultă că este incidentă, în privinţa căii de atac, regula prevăzută de art. 513 alin. (5) C. proc. civ., iar nu excepţia instituită de alin. (6) al aceluiaşi articol.

Cum hotărârea a cărei revizuire s-a cerut era definitivă, potrivit art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, fiind o hotărâre pronunţată în soluţionarea unei cereri de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, rezultă, prin aplicarea art. 513 alin. (5) C. proc. civ., că acelaşi caracter îl are şi decizia prin care s-a soluţionat cererea de revizuire, împotriva căreia nu poate fi formulată calea de atac a recursului, în condiţiile art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţia României şi cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii. Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Pentru considerente expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu art. 513 alin. (5) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 51 din 26 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 51 din 26 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 octombrie 2022.