Annulment of appeal for failure to pay judicial stamp duty despite lower court peremption rulings

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

La data de 07 ianuarie 2019, pe rolul Judecătoriei Slatina, a fost înregistrată, sub nr. x/2019, contestaţia în anulare formulată de petenta A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 4447 din 05 noiembrie 2018, pronunţate în dosarul nr. x/2018.

I.1. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Slatina

Prin sentinţa civilă nr. 4854 din 20 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Slatina a admis excepţia perimării, invocată din oficiu, şi a constatat perimată cererea formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L.

I.2. Decizia pronunţată de Tribunalul Olt

Prin decizia nr. 36 din 05 mai 2021, Tribunalul Olt, secţia I civilă a admis excepţia de perimare, invocată din oficiu, şi a constatat perimată judecata recursului formulat de recurenta-contestatoare S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4854 din 20 noiembrie 2019, pronunţate de Judecătoria Slatina.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova

Prin decizia nr. 103 din 10 februarie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a constat perimat recursul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 36 din 05 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2019.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 103 din 10 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs contestatoarea S.C. A. S.R.L.

Calea de atac a fost înregistrată la data de 04 mai 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ., recurenta-contestatoare a arătat că decizia atacată este nelegală prin prisma dispoziţiilor art. 96 pct. 1, art. 157 (1), art. 22 (6), art. 397 alin. 1, art. 416 (1), art. 248 (5), art. 424 (5) C. proc. civ., având în vedere că secţia I civilă nu are competenţa materială să judece cauza; procedura de citare nu a fost legal îndeplinită; instanţa nu s-a pronunţat asupra nulităţii citaţiilor emise în dosarul nr. x/2019, la data de 22 ianuarie 2021 şi la data de 19 ianuarie 2022; recursul nu este perimat; suspendarea a fost comunicată la data de 21 iulie 2021, iar procesul a fost reluat la 15 ianuarie 2022; a fost pronunţată o decizie în loc de încheiere.

II.2. Procedura de filtrare a recursului

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit la data de 04 iulie 2022, în temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., s-au menţionat următoarele: partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate; recursul este declarat cu depăşirea termenului legal; cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii; recursul este netimbrat.

În ceea ce priveşte criticile formulate, raportorul a reţinut că recurenta-contestatoare a invocat incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ.

Totodată, a constatat că, în cauză, nu a fost exprimat acordul ca recursul, în situaţia în care este admisibil în principiu, să fie soluţionat în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să aprecieze: asupra excepţiei netimbrării recursului; asupra excepţiei tardivităţii declarării recursului; dacă criticile formulate de recurenta-contestatoare pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau dacă este incidentă sancţiunea nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat recurentei-contestatoare la data de 18 iulie 2022, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs.

La data de 25 iulie 2022, prin poştă, recurenta-contestatoare a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat anularea acestuia, prin prisma art. 96 pct. 1 C. proc. civ., întrucât secţia I civilă nu are competenţa materială să judece cauza în contencios administrativ şi fiscal.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din 08 septembrie 2022, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 04 octombrie 2022, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursului declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 103 din 10 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

II.3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia netimbrării recursului prin raportare la dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Dispoziţiile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 arată că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din acelaşi act normativ, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. "

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. arată că: "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (…)." Corelativ, alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

În lumina normelor juridice menţionate, concluzia care se impune este aceea că achitarea taxei judiciare de timbru constituie o condiţie care interesează însăşi legalitatea şi limitele învestirii instanţei spre a soluţiona raportul juridic litigios, plata acestei taxe impunându-se a se efectua - ca regulă - anticipat soluţionării litigiului (după ce instanţa a procedat la înştiinţarea părţii ce o datorează despre cuantumul ei).

Raportat la aceste exigenţe legale şi la caracterul imperativ al normelor care le instituie, se reţine că prin rezoluţia din 05 mai 2022, s-a stabilit în sarcina recurentei-contestatoare S.C. A. S.R.L. obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.

Această obligaţie a fost comunicată recurentei-contestatoarei la data de 30 mai 2022, la sediul indicat în cererea de recurs, respectiv Slatina, judeţul Olt, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs.

Recurenta-contestatoare nu a înţeles să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, ori cerere de acordare a facilităţilor pentru plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Cererea depusă de către recurenta-contestatoare, prin poştă, la data de 06 iunie 2022, nu poate fi echivalată drept o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru atât timp cât prin argumentele expuse nu s-au adus critici relative la existenţa obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru decurgând din aprecierea caracterului timbrabil al cererii de recurs şi nici nu relevă circumstanţe factuale care să susţină o eventuală cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, ci pun în discuţie aspecte ce excedează unui atare demers relativ la anularea adresei, prin prisma dispoziţiilor art. 321 (1) C. pen., la necompetenţa secţiei I civile de a soluţiona cauza, potrivit art. 96 pct. 1 C. proc. civ., precum şi la procedura prevăzută de art. 200 (2) C. proc. civ.

Totodată, se constată că în cuprinsul raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului (pct. 8 şi pct. II), comunicat părţii la data de 18 iulie 2022, s-a menţionat că recurenta-contestatoare nu s-a conformat dispoziţiei instanţei de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, deşi, prin adresa comunicată la data de 30 mai 2022, i s-a adus la cunoştinţă împrejurarea că această obligaţie trebuie îndeplinită în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancţiunea anulării cererii.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa legală prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 103 din 10 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 103 din 10 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 octombrie 2022.