Circus director's written scripts and director's notebooks as copyright-protected written works vs. performer neighboring rights under collective management

Şedinţa publică din data de 04 octombrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 26 ianuarie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei de judecată să dispună obligarea acesteia la plata remuneraţiei datorate autoarei C., reprezentată legal de A., conform mandatului de gestiune nr. 577 din data de 2 iulie 2013, în cuantum total de 1.564.722,58 RON + TVA, reprezentând procentul de 10% pentru regie şi 10% pentru scenariu din încasările vânzării de bilete, în perioada raportată prin adresa nr. x din data de 8 octombrie 2013, pentru utilizarea următoarelor spectacole ale căror regie şi scenariu aparţin autoarei:

- spectacolul "4U Pentru Tine" - ce a avut loc în perioada 17 martie-19 decembrie 2010, cu încasări din vânzare bilete în suma de 1.459.009,30 RON;

- spectacolul "Destinul Dacilor" - ce a avut loc în perioada 5 aprilie - 9 octombrie 2010, cu încasări din vânzare bilete în suma de 918.146,83 RON;

- Festivalul Internaţional de Artă a Circului - ediţia a III-a - ce a avut loc în perioada 20 septembrie - 1 octombrie 2011, cu încasări din vânzare bilete în suma de 344.567,69 RON;

- spectacolul "Galele Circului Ediţia a Xl-a" - ce a avut loc în perioada 19 octombrie 2011 - 10 februarie 2012, cu încasări din vânzare bilete în suma de 1.434.547,68 RON;

- spectacolul "Destinul Dacilor" - ce a avut loc în perioada 4 februarie-4 martie 2012, cu încasări din vânzare bilete în suma de 299.496,86 RON;

- spectacolul "D." - ce a avut loc în perioada 20 martie-17 iunie 2012, cu încasări din vânzare bilete în suma de 720.379,85 RON;

- Festivalul Internaţional de Artă a Circului - ediţia a IV-a - ce a avut loc în perioada 26 mai-3 iunie 2012, cu încasări din vânzare bilete în suma de 377.466,91 RON;

- spectacolul "D." - ce a avut loc în perioada iunie - septembrie, cu cost de producţie în valoare de 364.000 RON;

- spectacolul "E." - ce a avut loc în perioada 10 octombrie-24 noiembrie 2012, cu încasări din vânzare bilete în suma de 273.456,88 RON;

- spectacolul "Galele Circului Ediţia a XII-a" - ce a avut loc în perioada 13 februarie 16 iunie 2013, cu încasări din vânzare bilete în suma de 1.632.540,45 RON.

Aceasta a mai solicitat plata la zi a dobânzii lege conform Legii nr. 356/2002 cu modificările şi completările ulterioare pentru suma datorată.

În drept, au fost invocate Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare şi noul C. civ.

I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 2081 din data de 20 decembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B..

I.3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 720A din data de 7 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 2081 din 20 decembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., ca nefondat.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs reclamanta A..

II.1. Motivele de recurs

Invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivului de recurs susţinut în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esenţă, a arătat următoarele:

Cu privire la soluţia pronunţată asupra cererii privind obligarea intimatei-pârâte la plata remuneraţiei aferente scenariilor scrise create de doamna C.:

- soluţia pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7 lit. a) din Legea nr. 8/1996 (în forma de la data realizării operelor ce fundamentează prezentul litigiu, respectiv începând cu anul 2010);

- pentru a fi în prezenţa unei opere apte să facă obiectul dreptului de autor, trebuie îndeplinită o sigură cerinţă: aceea de a exista o creaţie intelectuală originală. O condiţie suplimentară, necesară nu pentru calificarea ca operă ce face obiectul dreptului de autor, ci pentru a intra în domeniul gestiunii colective pe care o realizează, este aceea ca opera să fie una scrisă, condiţie reţinută ca fiind îndeplinită de către instanţa de apel; ceea ce trebuie examinat, aşadar, este dacă prima (şi singura condiţie menţionată de lege) este îndeplinită;

- soluţia pronunţată de instanţa de apel constituie o aplicare greşită a prevederilor art. 7 lit. a) din Legea nr. 8/1996, fiind operate de către instanţa de apel distincţii pe care norma invocată nu le prevede;

- instanţa de apel a reţinut că o parte dintre operele vizate de cererea de chemare în judecată ar fi incompatibile de plano cu existenţa unui scenariu ("Festivalul Internaţional de Artă a Circului" Ediţiile a III-a 2011 şi a IV-a 2012, "Galele Circului" Ediţiile a XI-a şi a XII-a), întrucât este vorba despre spectacole de tip gală/festival;

- în opinia recurentei, instanţa de apel a considerat că simpla denumire a unui spectacol poate nega existenţa unei opere, făcând inutilă verificarea îndeplinirii condiţiei creaţiei intelectuale originale impuse de art. 7 lit. a) din Legea nr. 8/1996;

- în realitate, aprecierea existenţei sau a inexistenţei unei opere susceptibile de a face obiectul dreptului de autor, în cazul scenariului realizat de doamna C., ar fi trebuit să se facă, în lumina art. 7 lit. a) din Legea nr. 8/1996, exclusiv prin raportarea respectivei opere la condiţiile prevăzute de textul legal menţionat. Câtă vreme art. 7 lit. a) nu prevede situaţii de excepţie care să interzică verificarea caracterului de creaţie intelectuală originală, asemenea excepţii nu pot fi stabilite de instanţa de judecată;

- instanţa de judecată nu poate refuza, decât cu încălcarea prevederilor art. 7 lit. a) din Legea nr. 8/1996, să analizeze dacă scenariile realizate de către doamna C. reprezintă sau nu în concret creaţii intelectuale originale, astfel încât să facă obiectul dreptului de autor, iar nu prin raportare la denumirea spectacolelor cărora aceste scenarii le slujesc;

- soluţia instanţei de apel este contrară probatoriului administrat în cauză şi care dovedeşte dreptul moral şi patrimonial de autor al doamnei C. asupra scenariilor realizate pentru operele "Festivalul Internaţional de Artă a Circului" Ediţiile a III-a 2011 şi a IV-a 2012 "Galele Circului" Ediţiile a XI-a şi a XII-a (probe expuse în cuprinsul cererii de recurs).

Cu privire la soluţia pronunţată asupra cererii privind obligarea intimatei-pârâte la plata remuneraţiei aferente regiilor scrise realizate de doamna C. pentru spectacolele vizate de cauza de faţă:

- soluţia pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7 lit. a), art. 95 şi art. 65 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 (în forma de la data realizării operelor ce fundamentează prezentul litigiu, respectiv începând cu anul 2010);

- din corelarea prevederilor art. 95 şi art. 65 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, prin decizia recurată s-a reţinut că numai regizorul unei opere audiovizuale ar fi titularul unui drept de autor, în vreme ce regizorul unui spectacol de orice natură (teatru, circ, artistic etc.) ar fi titularul unui drept conex, întrucât contribuie la exprimarea publică a unei opere preexistente;

- în realitate, această interpretare, deturnează de la finalitatea lor textele legale citate şi ignoră prevederile art. 7 lit. a) din Legea nr. 8/1996; nu există vreo raţiune pentru a se considera că regia (viziunea regizorală) nu ar putea constitui obiectul dreptului de autor, în măsura în care ar reprezenta o creaţie intelectuală originală, de sine stătătoare; dacă aceasta este o creaţie exprimată în scris, are vocaţie de a face obiectul gestiunii colective pe care recurenta-reclamantă o realizează;

- consemnarea în scris a regiei este o soluţie firească, deoarece, altfel, această viziune regizorală nu ar putea fi pusă în scenă de fiecare dată la fel, în formă creată de autorul său;

- notorietatea regiei consemnate în scris prin caietul de regie este susţinută de faptul că aceasta face obiect de studiu în cadrul universităţilor de profil (UNATC etc.), unde studenţii îşi susţin viziunea regizorală asupra unui spectacol prin caietul de regie odată cu absolvirea examenelor de an de studiu (notorium non est probatum);

- atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de apel, a dovedit existenţa regiei scrise aferente spectacolelor ce fac obiectului litigiului de faţă;

- la solicitarea instanţei de apel, a dovedit că reprezintă o practică uzuală consemnarea în scris a viziunii regizorale, inclusiv sub forma unor caiete de regie (depuse la dosarul instanţei de apel);

- astfel cum rezultă din probatoriul administrat în faţa instanţei de fond, viziunea regizorală (regia literară/caietele de regie) reprezintă o creaţie abstractă, nepresupunând în mod necesar punerea efectivă în scenă a unui spectacol;

- textul art. 95 din Legea nr. 8/1996 distinge între crearea operei şi interpretarea ei;

- aşa fiind, dispoziţiile art. 95 din Legea nr. 8/1996 stabilesc un drept ce revine nu creatorului unei opere în sensul art. 7 din lege, ci un drept ce revine celui care interpretează sau execută o asemenea operă; nu există vreo dispoziţie legală care să împiedice ca o persoană să aibă o dublă calitate, aşa cum, în concret, este şi cazul doamnei C. care a realizat regia artistică scrisă pentru spectacolele menţionate, dar care a şi regizat, în sensul art. 95 din Legea nr. 8/1996, aceste spectacole;

- art. 65 din Legea nr. 8/1996 are în vedere crearea, iar nu interpretarea, unei opere audiovizuale;

- contrar celor reţinute de către instanţa de apel (la fila x paragraful 2 din decizia recurată), recunoaşterea unui drept de autor doamnei C. pentru regia artistică realizată în cazul spectacolelor de circ ce fac obiectul prezentului demers judiciar nu goleşte de conţinut prevederile art. 95 din Legea nr. 8/1996, ci previne lipsirea de conţinut a dispoziţiilor art. 7 din acest act normativ.

Cu privire la recunoaşterea de către intimata-pârâtă a drepturilor morale şi patrimoniale ale doamnei C. asupra scenariilor şi regiilor artistice create pentru spectacolele ce fac obiectul prezentului demers judiciar:

- reprezintă o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 2.538 C. civ. interpretarea instanţei de apel potrivit căreia: adresa nr. x din data de 8 octombrie 2013 ar reprezenta o mărturisire extrajudiciară "dată în condiţii concrete neclare, semnată de un manager interimar" având o "valoare probatorie lăsată la aprecierea instanţei", iar afişele evenimentelor (care o indică pe doamna C. în calitate de autor al scenariului şi regiei) nu ar da naştere unei prezumţii, câtă vreme opera nu există în materialitatea ei;

- pentru a opera recunoaşterea unui drept (de către cel căruia îi revine obligaţia corelativă) nu este necesară respectarea vreunei condiţii de formă, recunoaşterea putând fi atât expresă, cât şi tacită, dar neechivocă;

- or, probele administrate în cauză fac în mod neechivoc dovada recunoaşterii de către intimata-pârâtă a drepturilor doamnei C., cu atât mai mult cu cât nici existenţa afişelor şi nici cea a adresei nr. x din data de 8 octombrie 2013 nu au fost contestate de către intimata-pârâtă;

- intimata-pârâtă, în baza adresei nr. x din data de 8 octombrie 2013 a şi efectuat anumite plăţi parţiale către A. pentru achitarea drepturilor de autor cuvenite doamnei C.; astfel, prin plată, intimata-pârâtă şi-a consolidat obligaţia în raport de autoarea C. (în acest sens este şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - decizia nr. 404 din 5 februarie 2013 a secţiei a II-a civile).

În dezvoltarea criticilor formulate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în esenţă, a susţinut următoarele:

- hotărârea poate fi casată dacă există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă temeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este neîntemeiată;

- recunoaşterea de către intimata-pârâtă a drepturilor morale şi patrimoniale ale doamnei C. asupra scenariilor şi regiei artistice create pentru spectacolele ce fac obiectul prezentului dosar, consemnate de instanţa de apel la fila x din decizie, reprezintă considerente care conduc la temeinicia acţiunii; de asemenea, consemnarea şi recunoaşterea de către instanţa de apel a faptului că, pe afişele spectacolelor, doamna C. a fost evidenţiată ca autoare a scenariilor spectacolelor de către intimata-pârâtă (situaţie confirmată şi de articolele de presă), cu consecinţa naşterii prezumţiei prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 reprezintă considerente care conduc la temeinicia acţiunii (pag. 8 din decizia recurată);

- faţă de aceste considerente reţinute de instanţa de apel din care rezultă temeinicia acţiunii, aceeaşi instanţă opinează (şi) contrariul şi anume:

• înscrisurile consemnate cu titlul de scenarii şi regie (atât în spectacolele de tip gală, cât şi în cele de tip festival) pe care le-a depus în dovedirea pretenţiilor sunt apreciate diferit, ca fiind înscrisuri necorespunzătoare, din punctul de vedere al instanţei, sub aspectul dovedirii utilizării operelor;

• pornind de la considerentul că scenariul este o operă de creaţie originală, instanţa nu poate concepe crearea de către o unică persoană (doamna C.) a scenariilor tuturor numerelor de circ prezentate de artiştii străini, concluzie care s-a manifestat asupra tuturor spectacolelor din litigiu, deşi chiar intimata-pârâtă le-a recunoscut prin adresa nr. x/08.10.2013 ca fiind datorate către mandanta recurentei-reclamante;

• deşi instanţa de apel consemnează faptul că regia scrisă a spectacolelor realizate de C. a fost depusă la dosar în etapa apelului, la fila x se reţine contrariul că regizorul spectacolului de circ nu este autor al unei opere scrise pentru care să se poată colecta remuneraţiile;

• deşi la fila x din decizia recurată se stabileşte că pentru activitatea depusă, în sensul O.U.G. nr. 189/2008 art. 28 alin. (1), managerul are dreptul la o remuneraţie pentru activitatea depusă, prevăzută în contractul de management, aspect ce tinde la admiterea acţiunii, tot instanţa de apel, la fila x din decizie, consideră că pentru spectacolul "4U Pentru tine", deşi este menţionat în proiectul de management validat de angajator, nu reprezintă o dovadă în favoarea doamnei C., în sensul prezumţiei de creatoare a acestui spectacol.

Prin cererea depusă la data de 4 octombrie 2021, recurenta-reclamantă a solicitat ca, în situaţia în care este admisibil în principiu, recursul să fie soluţionat cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă F. (fostă B.), combătând cele susţine prin cererea de recurs, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea deciziei atacate, ca temeinică şi legală.

În esenţă, cu privire la cele invocate de către recurenta-reclamantă în susţinerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a apreciat că acestea reprezintă relatări ale unor situaţii de fapt şi a unei eventuale greşite interpretări a acestei situaţii de către instanţa de judecată, pe baza unor chestiuni ce ţin de temeinicia hotărâri atacate – neputând fi supuse controlului de legalitate exercitat de către instanţa de recurs, prin prisma acestui motiv de casare.

Totodată, a considerat că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 8/1996, în forma de la data realizării operelor ce fundamentează prezentul litigiu.

Referitor la criticile recurentei-reclamante susţinute în raport de motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a apreciat că hotărârea recurată nu cuprinde motive contradictorii, considerentele arătate de către recurenta-reclamantă fiind, în opinia sa, prezentate speculativ şi scoase din context.

Răspunsul la întâmpinare:

În cauză, nu a fost formulat răspuns la întâmpinare.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 10 mai 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 720A din 07 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată la data de 04 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Prin cererea de recurs, reclamanta a invocat motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Prealabil, este de precizat că recursul este o cale extraordinară de atac prin care, aşa cum rezultă din art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate, pentru motivele expres şi limitativ indicate prin norma imperativă de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Drept urmare, Înalta Curte va evalua criticile susţinute de recurentă numai în măsura în care acestea se încadrează în motivele de nelegalitate, fie invocate de aceasta, fie într-un alt motiv de casare (dacă se va impune reîncadrarea acestora), lăsându-se neanalizate criticile prin care se tinde la dovedirea netemeiniciei deciziei atacate, întrucât privesc aprecierea materialului probator al cauzei şi aspecte referitoare la situaţia de fapt.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine greşita aplicare a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 (forma în vigoare la data realizării pretinselor operelor invocate în cauză), întrucât singurul criteriu legal ce trebuia aplicat pentru calificarea scenariului şi regiei spectacolelor arătate în petitul acţiunii, era acela al originalităţii creaţiei intelectuale pentru care se invocă protecţia pe temeiul legii nr. 8/1996.

Astfel, conform normei evocate: "Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt: a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator."

În analiza pretenţiilor deduse judecăţii, evaluând motivele de apel invocate de reclamantă, curtea de apel a avut în vedere că intimatul-pârât însuşi nu contestă mandantei reclamantei calitatea de regizor al spectacolelor menţionate în acţiune, susţinând, însă, că această ipostază nu îi atribuie şi calitatea de autor al unei opere scrise care să intre în domeniul de activitate al organismului de gestiune reclamant.

De asemenea, s-a reţinut că pârâta a achitat reclamantei pentru scenariile unora dintre spectacolele indicate în acţiune, dar, totodată, a negat compatibilitatea spectacolelor de tip gală şi festival cu noţiunea de scenariu, deoarece acestea se desfăşoară după un format de tip concurs, unde există doar un desfăşurător privind ordinea intrării diferitelor numere în spectacol.

În consecinţă, instanţa de apel a avut de analizat dacă sumele pretinse prin acţiune cu privire la regia tuturor spectacolelor indicate în acţiune, precum şi suma cerută pentru scenariile spectacolelor de tip gală sau festival (din totalitatea spectacolelor indicate prin acţiune), ca şi pentru spectacolul "4U Pentru Tine", intră în domeniul de gestiune al reclamantei, respectiv dacă regia şi scenariile menţionate (contestate de pârât) pot fi calificate drept opere scrise, susceptibile de gestionare colectivă în mod facultativ.

Este de precizat că recurenta-reclamantă A. a fost înfiinţată ca organism de gestiune colectivă în domeniul drepturilor de autor asupra operelor scrise, prin acţiune, solicitându-se obligarea pârâtei plata remuneraţiilor cuvenite membrului său C., pentru scenariul şi regia unor spectacole organizate în cadrul instituţiei pârâte în perioada 17.03.2010 – 16.06.2013.

Astfel cum s-a arătat, recurenta-reclamantă a acţionat în numele mandantei sale C., în temeiul unui contract expres de mandat de gestiune colectivă, depus la dosarul cauzei, încheiat în baza art. 1232 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996, potrivit căruia: "(1) Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi: (...) b) dreptul de comunicare publică a operelor, cu excepţia operelor muzicale, şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual".

Instanţa de apel a reţinut că în măsura în care scenariul este consemnat în formă scrisă, de regulă, acesta reprezintă o operă scrisă, cu toate consecinţele pe care le antrenează această constatare, între care, şi cea care interesează în cauză, anume că autorului unui scenariu îi sunt recunoscute de lege drepturi patrimoniale de autor (în cauză, fiind în discuţie dreptul de comunicare publică a unei opere scrise).

Cu toate acestea, curtea de apel, în acord cu prima instanţă, a stabilit, în urma analizării materialului probator administrat în cauză, respectiv prin raportare la structura concretă şi conţinutul spectacolelor tip gală şi festival, dar şi a conţinutului consemnărilor depuse în apel de reclamantă în numele mandantei, cu valoare de probe în acest sens, că acestea nu sunt compatibile cu noţiunea de operă scrisă (scenariu) putând fi calificate, în contextul analizat, cel mult, ca având valoarea unor indicaţii regizorale, deoarece se referă cu precădere la ordinea intrării în scenă a participanţilor la gală, la modul de organizare a activităţilor cuprinse în spectacol, la lumini şi muzică etc.

În consecinţă, contrar celor susţinute de recurentă, instanţa de apel nu a înlăturat de plano o atare posibilitate, ci pe baza unei analize concrete şi efective a circumstanţelor relevante din această perspectivă, a stabilit, pentru spectacolele de tip gală şi festival (cu structura enunţată), concluzia inexistenţei, în acest caz determinat, a unei creaţii intelectuale protejabile ca operă scrisă.

Totodată, curtea de apel, pornind de la premisa legală că scenariul este o operă de creaţie originală, a reţinut că nu poate fi luată în considerare crearea de către o unică persoană a scenariilor tuturor numerelor de circ prezentate de artiştii prezenţi în galele şi festivalurile contestate de pârât, ca întrunind premisa existenţei unei opere scrise, apte de comunicare publică din perspectiva celor pretinse de reclamantă, artişti care nu sunt angajaţi ai pârâtului şi care nu şi-au organizat prestaţiile artistice în cadrul activităţii instituţiei pârâte ori sub coordonarea doamnei C..

În consecinţă, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentei reclamante, în sensul că instanţa de apel nu a făcut aplicarea criteriului legal din art. 7 lit. a) din Legea nr. 8/1996 al existenţei unei creaţii intelectuale originale (şi) în privinţa pretinselor scenarii ale spectacolelor de tip gală şi festival, pentru care, în mod legal s-a infirmat protecţia acestora cu valoare unei opere scrise, susceptibile de comunicarea publică şi, prin urmare, de gestionare colectivă facultativă, în baza art. 123 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996.

Astfel cum se arăta în preambulul acestor considerente, Înalta Curte, în soluţionarea recursului de faţă, nu va putea cenzura modalitatea de apreciere a materialului probator administrat în cauză şi nici concluzia la care instanţa de apel a ajuns pe baza acestui evaluări, decât în măsura în care raţionamentul redat în considerentele hotărârii recurate ar vădi nerespectarea cerinţelor legale de analiză a unei chestiuni litigioase, în sensul că acestea nu au fost respectate, au fost denaturate, au fost omise ori greşit aplicate.

Aşa fiind, se vor lăsa neanalizate susţinerile recurentei în sensul (generic susţinut) că soluţia instanţei de apel este contrară probatoriului administrat în cauză şi care, în opinia recurentei, ar dovedi dreptul moral şi patrimonial de autor al doamnei C. asupra scenariilor realizate pentru operele "Festivalul Internaţional de Artă a Circului" Ediţiile a III-a 2011 şi a IV-a 2012, "Galele Circului" Ediţiile a XI-a şi a XII-a (probe expuse în cuprinsul cererii de recurs şi care nu ar putea fi reapreciate în această etapă procesuală); de asemenea, nu poate fi reanalizată valoarea probatorie acordată pretinsei mărturisiri extrajudiciare făcute de intimatul-pârât în cuprinsul adresei emise sub nr. x/08.10.2013.

Cu privire la soluţia pronunţată asupra cererii privind obligarea intimatului la plata remuneraţiei aferente regiei scrise realizate de doamna C. pentru spectacolele vizate de prezentul dosar, recurenta-reclamantă susţine că soluţia pronunţată de instanţa de apel a fost dată, de asemenea, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7 lit. a), art. 95 şi art. 65 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, (în forma de la data realizării pretinselor opere asupra cărora poartă litigiul).

De asemenea, recurenta contestă concluzia la care curtea de apel a ajuns prin corelarea prevederilor art. 95 şi art. 65 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, având în vedere că prin decizia recurată s-a reţinut că numai regizorul unei opere audiovizuale ar fi titularul unui drept de autor, în vreme ce regizorul unui spectacol de orice natură (teatru, circ, artistic etc.) ar fi titularul unui drept conex, întrucât contribuie la exprimarea publică a unei opere preexistente.

Înalta Curte apreciază că nici aceste critici nu pot fi primite pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât curtea de apel a dat o corectă interpretare dispoziţiilor legale în stabilirea concluziei că pretinsa regie scrisă a unor spectacole ar fi de natură a primi protecţie (şi) cu valoarea de operă scrisă, din perspectiva Legii nr. 8/1996.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că în privinţa regiei spectacolelor de circ, reclamanta a susţinut în mod constant că regizorul este titular şi al unei opere scrise, cât timp indicaţiile regizorale sunt consemnate în scris ("caiete de regie"), iar, în acest sens, a depus abia în apel anumite consemnări cărora a intenţionat să le dea o atare valoare probatorie.

Recurenta-reclamantă a susţinut că interpretarea dată de instanţa de apel denaturează de la finalitatea lor prevederile art. 7 lit. a) din Legea 8/1996, arătând că nu există vreo raţiune pentru a considera că regia (viziunea regizorală) nu ar putea constitui obiectul dreptului de autor, în măsura în care reprezentă o creaţie intelectuală originală, de sine stătătoare; în măsura în care este o creaţie exprimată în scris, în opinia recurentei, aceasta are vocaţie de a face obiectul gestiunii colective pe care o realizează; consemnarea în scris a regiei este o soluţie firească, deoarece, altfel, viziunea regizorală nu ar putea fi pusă în scenă de fiecare dată la fel, în formă creată de autorul său.

Înalta Curte constată, ca şi instanţa de apel, că întreaga argumentare a reclamantei privind protecţia ca operă scrisă a anumitor consemnări de regie a unor spectacole nu demonstrează existenţa unei opere scrise protejabile în mod distinct şi autonom de creaţia artistică a regizorului unui spectacol cu public, în calitatea sa de artist executant, sens în care creaţia intelectuală a acestuia este protejată în temeiul celor prevăzute de art. 95 din Legea nr. 8/1996, cum corect a stabilit instanţa de apel, iar nu în conformitate cu obiectul normei de la art. 7 lit. a) din actul normativ de referinţă.

În plus faţă de cele reţinute de curtea de apel, Înalta Curte apreciază că nici argumentul unor indicaţii de regie consemnate în scris nu poate fi integrat într-o demonstraţie privind protejarea menţiunilor respective ca operă scrisă, întrucât prin comunicarea publică ce are loc cu ocazia reprezentării unui spectacol nu se exploatează "opera scrisă regizorală", ci însăşi regia.

Cu alte cuvinte, prin intermediul unei comunicări publice (în sensul descris la art. 15 alin. (1) din lege) viziunea regizorală originară, fie şi consemnată în caiete de regie, nu este exploatată ca operă scrisă, ci caracterul imuabil al acesteia (integritatea viziunii regizorale) trebuie să se verifice ori de câte ori are loc o comunicarea publică a acelui spectacol sau, altfel spus, executarea acelei regii.

Plasarea regiei unui spectacol în contextul menţionat este necesară, din nou, pentru a se asigura corelaţia indispensabilă cu obiectul de activitate al recurentei-reclamante şi cu temeiul invocat de aceasta pentru a acţiona în numele şi pe seama mandantei sale, C., pornind de la observarea ipotezei normative de la art. 1232 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 şi obiectul acestei gestiuni colective facultative pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată.

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 95 din Legea nr. 8/1996 care plasează regizorul unui spectacol în categoria artiştilor executanţi, titulari de drepturi conexe de autor, iar nu de drepturi de autor, spre deosebire de regizorul unei opere audiovizuale (art. 65 din lege).

Norma evocată de la art. 95 din Legea nr. 8/1996 în forma aplicabilă litigiului prevede astfel:

"În sensul prezentei legi, prin artişti interpreţi sau executanţi se înţelege: actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăţi, de circ ori de marionete."

Aşa cum se arăta, nimic nu se opune ca regizorul însuşi să consemneze în scris - integral sau parţial - contribuţia sa la desfăşurarea unui spectacol ce se comunică public, însă, o astfel de conduită nu atrage naşterea unui drept nou, distinct de cele reglementate de lege în favoarea sa.

O interpretare contrară, în sensul celor susţinute de recurenta-reclamantă ar face inaplicabile dispoziţiile art. 95 şi art. 98 din lege care reglementează dreptul conex al regizorului unui spectacol (de circ, în acest caz); în plus, corect a observat instanţa de apel că nu poate fi conceput ca din aceeaşi creaţie artistică (regia unui spectacol) să se nască două tipuri distincte de drepturi – unul de autor şi unul conex.

Regizorul unui spectacol – dintre cele enumerate de text sau similare acestora – are drepturile artiştilor interpreţi şi executanţi, drepturi conexe reglementate de Titlul II al legii, denumit "Drepturile conexe dreptului de autor şi drepturi sui-generis".

Prin urmare, regizorul spectacolului de circ nu este autor al unei opere scrise ce se exploatează cu ocazia unei comunicări publice, pentru care reclamanta A. să poată colecta remuneraţii de la cei care exploatează opera, întrucât tipul de exploatare afirmat în cauză (comunicare publică) nu are legătură cu eventuala formă scrisă a regiei, ci cu reprezentarea acelui spectacol în faţa unui public prezent.

Contrar celor susţinute de recurentă, instanţa de apel a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor art. 7 lit. a) din Legea nr. 8/1996 şi în acest context (regiile spectacolelor din petitul acţiunii), întrucât creaţia artistică originală a mandantei în contextul spectacolelor regizate de aceasta este protejată în raport cu natura sa proprie şi primordială a manifestării personalităţii sale – artist executant, titular de drepturi conexe -, deci, pe temeiul art. 95 din Legea nr. 8/1996, iar nu ca autor de opere scrise, nefiind întrunite în speţă condiţiile art. 7 lit. a) din Legea nr. 8/1996.

Înalta Curte constată că nu este utilă în acest moment procesual analiza conţinutului normativ al art. 65 din Legea nr. 8/1996 (invocat de instanţa de apel pentru a reliefa distincţia dintre regizorul unui spectacol şi regizorul unei opere audio-vizuale), având în vedere că nu acesta constituie temeiul drepturilor de care s-a prevalat recurenta-reclamantă în numele mandantei sale.

Nici pretinsa greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2.538 C. civ. în legătură cu adresa nr. x din data de 8 octombrie 2013 emisă de intimat, în sensul calificării acesteia drept o mărturisire extrajudiciară "dată în condiţii concrete neclare, semnată de un manager interimar", nu va putea fi evaluată în recurs, având în vedere că, în cauză, calificarea drepturilor reclamate de recurentă în numele mandantei sale, a fost realizată pe baza analizei juridice efectuate de instanţa de judecată.

Părţile însele pot realiza o calificare juridică a dreptului dedus judecăţii, însă, o astfel de opinie nu este opozabilă instanţei de judecată chemate să soluţioneze cererea prin care se solicită realizarea acelui drept, întrucât instanţa este învestită cu "soluţionarea litigiului conform regulilor de drept ce îi sunt aplicabile", potrivit art. 22 alin. (1) din C. proc. civ.

Vor fi înlăturate ca nefondate şi criticile recurentei întemeiate pe motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât, contrar susţinerilor acesteia, considerentele instanţei de apel sprijină şi demonstrează fără contradicţii soluţia pronunţată în logica argumentării soluţiei pronunţate.

Dimpotrivă, existenţa unor pretinse contradicţii între considerente este ilustrată de recurentă prin extragerea din context a anumitor dezlegări cărora recurenta le ataşează propria concluzie, în sensul că unele ar susţine temeinicia pretenţiilor deduse judecăţii, în timp ce altele ar demonstra contrariul.

Or, împrejurarea recunoaşterii pretenţiilor mandantei sale prin plăţile efectuate de către intimatul-pârât a unor drepturi patrimoniale ataşate creaţiilor artistice ale doamnei C. sau menţionarea acesteia pe afişele spectacolelor, au fost susţineri ale reclamantei care au fost înlăturate argumentat de curtea de apel, concluzia curţii de apel fiind aceea a netemeiniciei lor.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cuprinsul considerentelor hotărârii recurate nu sunt redate argumente însuşite sau arătate de instanţa de apel din care să reiasă că unele ar justifica temeinicia pretenţiilor reclamantei, iar altele, caracterul nefondat al acestora.

Nici celelalte susţineri ale recurentei (referitoare la semnificaţia acordată de instanţă depunerii în apel a unor caiete sau consemnări de regie ale mandantei), încadrate de aceasta în această ipoteză de casare, nu pot fi primite, întrucât se constată că recurenta, în realitate, tinde la reaprecierea probelor în această etapă procesuală.

Aceeaşi concluzie se impune şi în ceea ce priveşte neaplicarea de instanţa de apel a prezumţiei de autoare a mandantei sale pentru spectacolul "4U Pentru tine", deşi acesta este menţionat în proiectul de management validat de angajator, întrucât, din nou, recurenta pretinde instanţei de recurs reaprecierea probelor cauzei în recurs, ceea ce nu poate fi realizat.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 497 rap. la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă, întrucât în cauză nu sunt întrunite cerinţele niciunuia dintre cazurile de casare de care aceasta s-a prevalat – art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 720 A din 07 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 octombrie 2022.