Unjust enrichment restitution valuation: requirement to assess enrichment at the date of filing rather than at the time of judicial appraisal

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 12 iunie 2017, sub nr. x/2017 şi ulterior pe rolul Tribunalului Suceava – secţia I civilă, sub acelaşi număr de dosar, reclamantul Oraşul Broşteni, prin viceprimar, a solicitat obligarea pârâţilor A. şi B., reprezentaţi legal de C. şi D., la restituirea sumei de 437.029 RON, reprezentând contravaloarea totală a investiţiei realizate în scopul amenajării pieţei agroalimentare din Broşteni, jud. Suceava şi acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 1345-1348 şi art. 1640 C. civ. şi pe cele ale art. 453 C. proc. civ.

Cererile de intervenţie

La 23 august 2017, E. a formulat cerere de intervenţie, care a fost respinsă ca inadmisibilă, prin încheierea din 12 ianuarie 2018 a Tribunalului Suceava – secţia I civilă.

Prin încheierea din 23 octombrie 2018, a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de intervenţie formulată de F. la 26 martie 2018.

Hotărârea tribunalului

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în nume propriu a pârâtului D., invocată prin întâmpinare, a fost admisă de Tribunalul Suceava – secţia I civilă prin încheierea din 8 decembrie 2017.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2018, Tribunalul Suceava – secţia I civilă a respins ca neîntemeiate, excepţiile inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate prin întâmpinare.

Prin sentinţa nr. 303 din 26 martie 2019, Tribunalul Suceava – secţia I civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Oraşul Broşteni, prin viceprimar, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., reprezentaţi legal de C. şi D.. I-a obligat pe pârâţi să plătească reclamantului suma de 274.520 RON (fără TVA), reprezentând contravaloarea investiţiei realizate la centrala termică nr. 1, în prezent piaţă agroalimentară.

Decizia curţii de apel

Prin încheierea nr. 9 din 6 iulie 2020, Curtea de Apel Suceava – secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de petenţii A. şi B., prin reprezentanţi legali D. şi C., apelanţi-pârâţi în dosarul nr. x/2017, în sensul acordării ajutorul public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 1.482 RON, stabilite pentru cererea completatoare formulată în dosar.

Prin decizia nr. 117 din 1 aprilie 2021, Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă a respins ca inadmisibil, apelul declarat de intervenientul E. împotriva sentinţei nr. 303 din 26 martie 2019, pronunţate de Tribunalul Suceava – secţia I civilă. A respins ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Oraşul Broşteni, prin viceprimar, împotriva aceleiaşi sentinţe. A admis apelul pârâţilor A. şi B., prin reprezentanţi legali C. şi D., împotriva sentinţei nr. 303 din 26 martie 2019, pronunţate de Tribunalul Suceava – secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât D.. A schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că i-a obligat pe pârâţi să-i plătească reclamantului suma de 81.724 RON (în loc de 274.520 RON), reprezentând contravaloarea investiţiei realizate la centrala termică nr. 1, în prezent piaţă agroalimentară. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei care nu sunt contrare deciziei. A stabilit în sarcina apelantului-reclamant Oraşul Broşteni, obligaţia de a plăti către stat, suma de 6.080,46 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel (2.480,46 RON - taxă judiciară de timbru, iar 3.600 RON - onorariu expert) pentru care apelanţii-pârâţi au beneficiat de scutire, prin admiterea cererii de ajutor public judiciar.

Recursul

Împotriva încheierii nr. 9 din 6 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, intervenientul E. a exercitat calea de atac intitulată "apel". Aceeaşi persoană a declarat şi recurs împotriva deciziei nr. 117 din 1 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Ulterior, s-a înregistrat şi cererea de recurs formulată de reclamantul Oraşul Broşteni.

Prin încheierea de admitere în principiu din 5 aprilie 2022, recursul şi calea de atac intitulată "apel" declarate de intervenient au fost anulate de către instanţa de recurs pentru neachitarea taxei judiciare de timbru stabilite, precum şi ca urmare a lipsei semnăturii.

Criticile reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Broşteni:

Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor legale din materia instituţiei îmbogăţirii fără justă cauză.

Instanţa de apel a dat eficienţă raportului de expertiză întocmit în faza de atac a apelului, înlăturând concluziile raportului de expertiză întocmit în faţa instanţei de fond, reţinând existenţa unei relaţii contractuale între reclamantă şi expertul desemnat pentru întocmirea raportului în faţa instanţei de fond. Susţine reclamanta că acest contract de prestări servicii nr. x/18.08.2017 la care face referire instanţa de apel nu constituie o dovadă în sensul existenţei unei relaţii contractuale între UAT Broşteni şi expertul tehnic judiciar, întrucât reclamanta nu are calitatea de parte în acest contract. Mai mult, susţine reclamanta că este cel puţin absurd a se reţine că un raport contractual ce a luat naştere în luna septembrie a anului 2020 a fost de natură să influenţeze concluziile unui raport de expertiză întocmit anterior acestui moment, respectiv la începutul anului 2018.

Cu toate că instanţa de apel a reţinut că "se impune a fi luată în considerare valoarea care formează obiectul îmbogăţirii fără justă cauză şi care se regăseşte în patrimoniul pârâţilor la momentul la care s-a solicitat contravaloarea acestuia", aceasta, făcând o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 1347 alin. (1) C. civ., a dat eficienţă concluziilor unui raport de expertiză care stabileşte o valoarea de piaţă a lucrărilor executate de reclamantă la imobilul proprietatea intimaţilor la momentul efectuării expertizei, moment mult ulterior momentului sesizării instanţei de judecată;

Expertul desemnat de instanţa de control judiciar a aplicat în mod greşit o serie de coeficienţi a căror reţinere este nelegală din perspectiva obiectului evaluării - lucrări de construcţii şi amenajări, astfel încât constatările acestuia nu puteau sta la baza pronunţării de către curtea de apel a unei soluţii legale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura de filtru

Prin încheierea din 5 aprilie 2022, a fost anulată calea de atac intitulată "apel" declarată de intervenientul E. împotriva încheierii din 21 mai 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă şi recursul declarat de aceeaşi parte, împotriva deciziei nr. 117 din 1 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă şi a fost admis în principiu, recursul declarat de reclamantul Oraşul Broşteni împotriva deciziei nr. 117 din 1 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, fiind acordat termen de judecată la 27 septembrie 2022.

Apărările părţilor

Intimaţii pârâţi A. şi B. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursurilor.

Intimatul E. a depus note scrise.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând în continuare, decizia recurată, prin prisma criticilor de recurs invocate, în limitele configurate de partea recurentă în cadrul cererii sale de recurs, potrivit art. 494 C. proc. civ. în referire la art. 479 C. proc. civ., dar şi conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de recurs apreciază recursul promovat, ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

1. Sub un prim aspect, instanţa de recurs observă că recurentul critică prezumţia vizând afectarea obiectivităţii domnului expert G., trasă de instanţa de apel din două înscrisuri administrate ca probe în dosarul de apel, respectiv contractele de prestări servicii nr. x/18.08.2017 şi nr. y/16.09.2020.

Or, controlul jurisdicţional al prezentei instanţe de recurs este unul exclusiv de legalitate, astfel cum rezultă în mod expres şi direct din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. şi ale art. 488 C. proc. civ., astfel încât aspectele arondate situaţiei de fapt, temeiniciei cauzei exced de principiu, limitelor de control ale prezentei instanţe de judecată.

Din acest motiv, întrucât respectiva prezumţie (afectarea obiectivităţii domnului expert menţionat) trasă de curtea de apel, reprezintă un element subsumat stării de fapt a cauzei, stabilit de către instanţa de apel în urma administrării şi evaluării de probe, se observă că – potrivit considerentului enunţat - instanţa de recurs este ţinută de acest aspect factual.

Singura situaţie procesuală în care o instanţă de recurs este ca regulă, îndrituită să procedeze la o reevaluare a situaţiei de fapt a cauzei sau după caz, să dispună reevaluarea situaţiei de fapt de către instanţa de judecată devolutivă a fondului, este aceea a administrării de noi probe în recurs, potrivit prevederilor art. 492 C. proc. civ.

Or, în cauză se constată nu doar că recurentul nu a propus şi administrat noi probe sub acest aspect în faza procesuală a recursului, ci dimpotrivă, intimaţii sunt cei ce au depus distinct, în recurs, înscrisuri suplimentare în aceeaşi direcţie creionată de instanţa de apel, respectiv: contractul de prestări servicii nr. x/26.06.2015 încheiat între Oraşul Broşteni şi H., persoană fizică autorizată, prin care acesta din urmă se obliga să presteze contra cost activităţi de diriginte de şantier în favoarea achizitorului pentru investiţia "Remiza PSI în oraş Broşteni", precum şi contractul de execuţie lucrări nr. x/17.08.2017 încheiat între Liceul Tehnologic "I." Broşteni şi S.C. J. S.R.L., purtând rezoluţia olografă "De luat în evidenţă şi înregistrat pt. finanţare multianuală", semnată şi ştampilată cu ştampila Primăriei Oraşului Broşteni, contract depus potrivit susţinerii intimaţilor, spre a ilustra faptul că deşi în anul 2017, contractul de prestări servicii nr. x/18.08.2017 a fost încheiat între acelaşi expert H. şi liceul local, totuşi finanţarea lucrărilor respective era asigurată de UAT Oraş Broşteni, recurentul reclamant prezent.

Aşadar, pentru suma acestor considerente, instanţa prezentă de recurs constată că acest ansamblu de critici ale recurentului nu poate fi primit.

2. Secundul grup de critici formulate de recurentul reclamant este arondat invocatei eronate stabiliri de către instanţa de apel a valorii de restituit de către intimaţi în temeiul lui actio de in rem verso – îmbogăţirea fără justă cauză, în raport de momentul efectuării expertizei judiciare din apel şi nu în raport de momentul introducerii cererii de chemare în judecată, astfel cum impun prevederile art. 1347 alin. (1) C. civ.

Acest motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care pune în discuţie modul de aplicare în cauză de către instanţa de apel, a normei juridice de drept substanţial menţionate, este fondat.

Astfel, potrivit textului legal menţionat, "Condiţiile şi întinderea restituirii - (1) Restituirea nu este datorată decât dacă îmbogăţirea subzistă la data sesizării instanţei".

Prin urmare, îmbogăţirea se apreciază de judecător în raport de data intentării acţiunii. În raport de această dată se apreciază existenţa şi întinderea atât a îmbogăţirii, cât şi a pierderii patrimoniale. Acţiunea de in rem verso dă eficienţă astfel, unei reguli de echitate, potrivit căreia nimănui nu îi este permis a se îmbogăţi în dauna altuia. Această acţiune tinde la restituirea obiectului însuşi de care unul dintre patrimonii este lipsit în profitul celuilalt, atunci când nici un obstacol de fapt sau de drept nu se opune la restituirea valorii pe care o reprezintă. Momentul în raport cu care se stabileşte cuantumul acestei valori este deci, momentul introducerii acţiunii şi nu acela în care a luat naştere obligaţia de restituire.

Or, într-adevăr, se observă că instanţa de apel, dând eficienţă expertizei realizate de domnul expert K. în faza de judecată a apelului, a stabilit sporul de valoare care se impune a fi restituit reclamantului prin raportare la un alt jalon temporal decât cel impus de norma juridică citată. Astfel, aşa cum se arată de către domnul expert în nota comună a experţilor realizată la solicitarea curţii de apel, determinarea sporului de valoare adus imobilului s-a grefat pe valoarea de piaţă actuală a lucrărilor executate, la care s-au aplicat coeficienţi de corecţie.

Întrucât expertiza realizată în apel a fost efectuată în anul 2020, iar data introducerii cererii de chemare în judecată prezente este 12.06.2017, rezultă că acordând valoarea îmbogăţirii stabilită în funcţie de un alt moment decât cel al intentării acţiunii, instanţa de apel a încălcat atunci prevederile art. 1347 alin. (1) C. civ., devenind astfel incident, motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. invocat.

De altfel, astfel cum corect a surprins şi recurentul în cererea sa de recurs, instanţa de apel însăşi a arătat în cadrul deciziei recurate: "Astfel, Curtea reţine că se impune a fi luată în considerare valoarea care formează obiectul îmbogăţirii fără justă cauză şi care se regăseşte în patrimoniul pârâţilor, la momentul la care s-a solicitat contravaloarea acestuia". Cu toate acestea, în continuare, instanţa de apel a procedat însă, în mod contrar propriei sale aprecieri iniţiale.

Cu privire la acest motiv de recurs, instanţa de recurs mai constată faptul că intimaţii au invocat prin întâmpinarea faţă de recurs, caracterul său inadmisibil, ca urmare a formulării omisso medio, direct în recurs, contrar art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Instanţa de recurs apreciază apărarea formulată de intimaţi ca fiind nefondată, pentru mai multe argumente.

În primul rând, se observă că valoarea stabilită de instanţa de apel cu încălcarea prevederilor art. 1347 alin. (1) C. civ., a fost determinată în temeiul unei expertize realizate în faza procesuală a apelului, fază procesuală faţă de care recursul constituie prima cale de atac care putea fi exercitată, ceea ce s-a şi întâmplat.

Împrejurarea că inclusiv expertiza realizată în faza procesuală a fondului s-a raportat în evaluare la momentul efectuării respectivei lucrări ştiinţifice, nu este relevantă, întrucât acest raport de expertiză a fost înlăturat din algoritmul juridic al cauzei de către instanţa de apel ce a acordat prevalenţă expertizei realizate în faza procesuală a apelului.

Sub un al doilea aspect, instanţa de recurs notează că prin obiecţiunile formulate faţă de raportul de expertiză realizat în apel, apelantul reclamant a contestat, prin prisma coeficientului de corecţie negativ de 25%, şi momentul de referinţă pentru stabilirea valorii care a crescut patrimoniul pârâţilor (a se vedea în acest sens, dosar apel, vol. III).

Faţă de această critică, intimaţii pârâţi au arătat în răspunsul faţă de obiecţiunile formulate de apelanta reclamantă, că "momentul de referinţă pentru acordarea despăgubirilor este cel al sesizării instanţei, potrivit art. 1347 alin. (1) C. civ.." .

Aşadar, nu se poate invoca în mod întemeiat faptul că aceste critici concrete din recurs nu ar fi fost formulate inclusiv în faza judecării apelului, cu atât mai mult cu cât astfel cum s-a expus anterior, instanţa de apel, deşi a arătat iniţial în decizia sa recurată că valoarea care se impune a fi restituită, este cea de la momentul la care ea a fost solicitată, cu toate acestea în final, a acordat apelantului reclamant o valoare calculată în raport de un alt moment (decât cel legal).

În fine, în aceeaşi direcţie, se observă şi că inclusiv în faza procesuală a fondului, reclamantul a contestat evaluarea din perspectiva acestui aspect punctual, prin prisma coeficientului de uzură de 24%, arătând cu acest prilej, între altele, faptul că expertul ar fi trebuit să calculeze valoarea materialelor şi a manoperei practicate pe piaţă la momentul introducerii acţiunii (a se vedea obiecţiunile – dosar fond, vol. II).

În continuare, după ce expertul a răspuns obiecţiunilor, reclamantul a arătat că nu îşi însuşeşte concluziile expertului din suplimentul de expertiză realizat şi a solicitat tribunalului, să ia act că îşi menţine obiecţiunile, cerând instanţei de judecată să le valorifice drept apărări de fond .

În continuare, întrucât tribunalul a acordat totuşi, valoarea lucrărilor contestată de reclamant, reclamantul apelant a arătat atunci în cuprinsul cererii sale de apel, că "nu se justifică aplicarea coeficientului de uzură de 24% întrucât expertul trebuia să calculeze valoarea materialelor şi a manoperei înglobate în construcţie în raport de preţurile materialelor şi a manoperei practicate pe piaţă la momentul introducerii acţiunii sau (...), cu precizarea că deşi aceste obiecţiuni au fost transmise expertului nu a primit un răspuns concret din partea acestuia, motiv pentru care a învederat instanţei de judecată prin Note de şedinţă scrise (depuse la termenul din 29 ianuarie 2019), că îşi menţine obiecţiunile de la pct. 1 şi pct. 2 depuse la dosar, solicitând ca instanţa de judecată să le valorifice ca apărări de fond, iar instanţa de fond, în hotărârea apelată nu a motivat de ce au fost înlăturate aceste apărări" (a se vedea în acest sens, pagina 6 a deciziei recurate, cuprinzând sinteza cererii de apel sau cererea de apel la dosar apel, vol. I).

Aşadar, se observă că necesitatea raportării evaluării la momentul intentării acţiunii a reprezentat o critică formulată de către reclamant atât în faţa primei instanţe de judecată, pe calea obiecţiunilor la raportul de expertiză, cât şi în apel, prin reinvocarea sa atât prin cererea de apel, dar şi prin obiecţiunile formulate faţă de raportul de expertiză realizat în apel, astfel cum s-a expus anterior.

Pe cale de consecinţă a tuturor acestor argumente conjugate, apărarea intimaţilor în sensul că acest motiv de recurs ar fi fost formulat omisso medio, direct în recurs, nu este fondată.

Pentru ansamblul acestor considerente, instanţa de recurs apreciază că recursul promovat de recurentul reclamant se impune a fi admis, cu consecinţa casării hotărârii judecătoreşti recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel spre a fi stabilită valoarea de restituit cu respectarea normei juridice menţionate.

3. Întrucât respectarea art. 1347 alin. (1) C. civ. reprezintă eşafodajul stabilirii valorii de restituit de către intimaţi, instanţa de recurs apreciază pe cale de consecinţă, că criticile recurentului privind aplicarea invocat eronată a unor corecţii negative de către instanţa de apel devin inutil de analizat în acest moment procesual, atât timp cât premisa pe care eventuala lor incidenţă se grefează nu a fost încă stabilită corect, soluţia de casare a deciziei recurate vizând tocmai determinarea corectă a acestei premise, date fiind argumentele ilustrate în precedent.

Pe cale de consecinţă, acest ultim grup de critici din cererea de recurs va fi avut în vedere de către instanţa de rejudecare, la momentul stabilirii valorii concrete care se impune a fi restituită recurentului reclamant de către intimaţii pârâţi.

Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., instanţa de recurs va admite ca fondat, recursul promovat, va casa decizia civilă şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Oraşul Broşteni împotriva deciziei nr. 117 din 1 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2022.