Revision for contradictory judgments dismissed as untimely where one-month deadline runs from pronouncement of final appeal decision under housing legislation

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la 27 aprilie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2022, revizuenţii A. şi B. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 439/A din 17 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019, susţinând, în esenţă, că aceasta este potrivnică sentinţei civile nr. 698 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a deciziei civile nr. 1283 din 24 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-as civilă, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2017.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La termenul din 22 septembrie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii cererii formulate de revizuenţi, reţinând cauza în pronunţare asupra acesteia.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce succed:

Cererea de revizuire este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 439A din 17 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2019, revizuentul susţinând că această hotărâre este potrivnică sentinţei civile nr. 698 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a deciziei civile nr. 1283 din 24 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2017.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speţă, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv decizia civilă nr. 439A din 17 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunţată în apel, în soluţionarea unei cauze ce are ca obiect o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 165/2013, având menţiunea "definitivă", în raport cu prevederile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora hotărârile judecătoreşti pronunţate în această materie sunt supuse numai apelului.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs. Totodată, prevederile art. 634 alin. (2) C. proc. civ. dispun că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului, sau, după caz, la data pronunţării.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale evocate, rezultă că hotărârea atacată cu revizuire este o decizie definitivă de la data pronunţării.

Faţă de formularea neechivocă a textului legal, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de o lună pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care, în speţă, este data pronunţării acesteia, 17 martie 2022, iar nu de la data comunicării hotărârii respective, aşa cum a susţinut la termenul din 22 septembrie 2022 reprezentantului convenţional al revizuenţilor.

De altfel, fiind sesizată cu controlul de constituţionalitate al dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea Constituţională a constatat că acestea nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21, art. 24 şi art. 126 alin. (2), reţinând că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate şi, pentru aceleaşi raţiuni, nu îngrădesc accesul liber la justiţie al revizuentului. Faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită. (a se vedea în acest sens Decizia nr. 524 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 922 din 16 noiembrie 2016 şi Decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 969 din 21 octombrie 2020).

Prin urmare, în speţă, termenul legal de exercitare a căii de atac extraordinare a revizuirii curge de la data pronunţării hotărârii definitive atacate, respectiv decizia nr. 439A din 17 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În raport de data pronunţării hotărârii supusă revizuirii – 17 martie 2022, termenul legal pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la 17 aprilie 2022.

Cererea de revizuire a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 26 aprilie 2022, data expedierii e-mailului prin care a fost transmisă cererea de revizuire .

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

Aşa fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea cererii de revizuire ca tardivă, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare a fost depăşit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulată, excepţia tardivităţii declarării acestei căi de atac fiind una de ordine publică, absolută, dirimantă, astfel încât, admiterea acesteia împiedică instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, să analizeze admisibilitatea cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 439/A din 17 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2022.