Inadmissibility of cassation in child protection placement cases where special legislation limits remedies to a single appeal

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin – secţia civilă la 21 mai 2021, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., să dispună asupra situaţiei juridice a minorei C..

2. Hotărârea tribunalului

Prin sentinţa civilă nr. 1350 din 20 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin – secţia I civilă în dosarul nr. x/2021 a fost admisă cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin împotriva pârâţilor B. şi A..

A fost dispusă înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului, în regim de urgenţă, instituite faţă de copilul C., prin dispoziţia nr. 881 din 17 mai 2021 a directorului executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin, cu măsura de protecţie specială a plasamentului, faţă de copilul în cauză, la Centrul "D." Reşiţa – apartamente.

A fost dispusă delegarea următoarelor drepturi părinteşti, referitoare la persoanele şi bunurile copilului C. în favoarea directorului executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin: dreptul de a aproba deplasarea copilului în cauză în străinătate; dreptul de a încuviinţa actele de dispoziţie referitoarea la bunurile copilului în cauză (cu excepţia alocaţiei de stat şi a alocaţiei lunare de plasament); dreptul de a aproba schimbarea religiei copilului în cauză; dreptul de a aproba schimbarea felului învăţăturii şi/sau cel al pregătirii profesionale ale copilului în cauză; dreptul de a încuviinţa încheierea căsătoriei copilului în cauză, dacă este cazul.

A fost dispusă delegarea în favoarea şefului Centrului "D." Reşiţa a tuturor celorlalte drepturi şi obligaţii părinteşti, referitoare la persoanele şi bunurile copilului C., drepturi şi obligaţii care decurg din activitatea concretă de ocrotire a copilului în cauză, desfăşurată în cadrul Centrului "D." Reşiţa, potrivit legii, inclusiv dreptul de a consimţi la intervenţii medicale, precum şi dreptul de a solicita eliberarea paşaportului sau de a-şi exprima acordul în acest sens.

A fost dispusă obligarea mamei, pârâtei A., la prestarea a 40 ore lunar de muncă, acţiuni sau lucrări de interes local, pe raza localităţii de domiciliu/reşedinţă.

A fost dispusă obligarea tatălui, pârâtul B., la plata unei contribuţii lunare, pentru întreţinerea copilului în cauză, în sumă de 500 RON, contribuţie care va fi virată în contul Consiliului Judeţean Caraş-Severin x.

A fost dispusă stabilirea domiciliului copilului C. la Centrul "D." Reşiţa - apartamente, în imobilul situat administrativ în municipiul Reşiţa, judeţul Caraş-Severin.

A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi reconvenţionali B. şi A..

3. Hotărârea curţii de apel

Prin decizia nr. 332 din 14 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâţii-reclamanţi reconvenţionali B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 1350/20.09.2021 pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2021.

4. Calea de atac declarată în cauză

Împotriva deciziei nr. 332 din 14 decembrie 2021 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, pârâţii A. şi B. au declarat recurs, cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă la 21 ianuarie 2022.

5. Apărările formulate de părţi

Intimata-reclamantă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin a depus, în termenul prevăzut de lege, întâmpinare prin care a excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului.

Nu a fost depus răspuns la întâmpinare.

6. Procedura de filtru

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data iniţială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018 (cererea de chemare în judecată fiind înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti la 21 mai 2021), dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluţia din 18 aprilie 2022 s-a stabilit termen la 22 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată din oficiu şi ridicată şi prin întâmpinare, excepţie a cărei analiză este prioritară, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă "instituire plasament", cererea formulată de către reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 55 alin. (1), art. 59 lit. a), art. 60 lit. c), 62 alin. (1) lit. c), art. 63, art. 66 alin. (3), art. 67 alin. (2), art. 70 alin. (3), art. 121, art. 122 şi art. 128 din Legea nr. 273/2004 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

În cauza de faţă, acţiunea formulată de reclamantă a fost soluţionată atât în primă instanţă, cât şi în apel.

Se reţine că în speţa de faţă sunt incidente normele speciale instituite prin Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului care reglementează instituţia "instituirii plasamentului".

Potrivit dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 272/2004, "Hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă", iar, în conformitate cu prevederile art. 137 din acelaşi act normativ, "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii".

Prin urmare, legea instituie numai o singură cale de atac, care, în cauza pendinte, a fost exercitată de către părţi.

Art. 138 din Legea nr. 272/2004 statuează că dispoziţiile acestei legi referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Având în vedere că litigiul de faţă este înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 21 mai 2021 şi este întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004, în speţă sunt incidente dispoziţiile din acest act normativ.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile Legii nr. 272/2004, anterior menţionate, trebuie coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează în alin. (1) că ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară, iar la alin. (2) se menţionează că dispoziţiile alin. (1) se aplică în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială foloseşte o expresie similară.

Prin urmare, hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv decizia civilă nr. 332 din 14 decembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara – secţia I civilă, a fost pronunţată în soluţionarea unui apel, ca ultimă cale de atac prevăzută de art. 137 din Legea nr. 272/2004, coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012.

În consecinţă, cum legea prevede o unică cale de atac, respectiv apelul, care a fost, deja, exercitat de către pârâţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1350 din 20 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin – secţia I civilă, părţile nu mai au deschisă şi calea de atac a recursului, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Drept urmare, cum în speţă, recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive, prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă.

În concluzie, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 332 din 14 decembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2022.