Pension annulment affirmed: forced labor during army service qualifies for Law No. 309/2002 reparations from 1 September 2002
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension house's appeal as unfounded, affirming the lower court's judgment that annulled the pension house's decision and granted the claimant compensatory rights under Law No. 309/2002 for periods of forced labor (3 May 1951 – 18 December 1951 and 1 May 1952 – 8 March 1955) starting 1 September 2002. The dispute concerned an administrative challenge to the pension house's refusal to recognize the claimant's military record entries, which showed he served as "manpower" ("mână de lucru") rather than as a soldier, being used for work during compulsory military service. The court held that the reparative regime of Law No. 309/2002 applies to persons subjected to forced labor during youth, and that deficient or precarious records cannot cause the loss of rights conferred by the law; the appeal was rejected under Article 312 of the Civil Procedure Code, maintaining the first-instance ruling in full.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 312 C. proc. civ; Pension annulment affirmed: forced labor during army service qualifies for Law No. 309/2002 reparations from 1 September 2002: 309/2002 for periods of forced labor (3 May 1951 – 18 December 1951 and 1 May 1952 – 8 March 1955) starting 1 September 2002. The dispute concerned an administrative challenge to the pension house's refusal to recognize the claimant's military record entries, which showed he served as "manpower" ("mână de lucru") rather than as a soldier, being used for work during compulsory military service. The court held that the reparative regime of Law No. 309/2002 applies to persons subjected to forced labor during youth, and that deficient or precarious records cannot cause the loss of rights conferred by the law; the appeal was rejected under Article 312 of the Civil Procedure Code, maintaining the first-instance ruling in full.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the appeal as unfounded and maintaining the challenged decision.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, sub nr. 1200/2004, reclamantul R.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtă Casa Județeană de Pensii Mehedinți, să-i fie acordate drepturile ce i se cuvin pe perioadele 3 mai 1951 - 18 decembrie 1951 și 1 mai 1952 - 8 martie 1955, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Reclamantul a solicitat să se anuleze hotărârea nr. 552 din 6 martie 2003, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea privind acordarea acestor drepturi.
Prin sentința nr. 564 din 7 octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul R.A., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Mehedinți. A anulat hotărârea nr. 552 din 6 martie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Mehedinți și a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioadele 3 mai 1951 - 18 decembrie 1951 și 1 mai 1952 - 8 martie 1955, începând cu 1 septembrie 2002.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din livretul militar depus de reclamant, rezultă că în perioadele sus-menționate, acesta a fost „mână de lucru”, neavând calitate de soldat în armată și fiind folosit la muncă.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Mehedinți, care a motivat, în esență, că reclamantul a satisfăcut stagiul militar în unități militare din cadrul armatei române, nefăcând parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii.
Recursul este nefondat, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.
Se reține că din mențiunile cuprinse în livretul militar al reclamantului rezultă că acesta nu a avut calitatea de soldat în armată și a fost folosit în muncă. Astfel, în perioadele 3 mai 1951 - 18 decembrie 1951 și 1 mai 1952 - 8 martie1955, reclamantul a fost folosit ca „mână de lucru”.
În mod corect a reținut instanța de fond, că precaritatea evidențelor nu poate constitui cauza de pierdere a drepturilor conferite prin Legea nr. 309/2002, care se constituie în regim reparator pentru cei care, din diferite motive, au fost supuși în perioada tinereții, când trebuiau să satisfacă stagiul militar, la muncă, care avea caracter forțat.
Față de cele ce preced, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 564 din 7 octombrie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.