Revolution-era injury claim against the State annulled for non-payment of judicial fee

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la 6 ianuarie 2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român la plata sumei de 400.000 euro, echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii, inclusiv dobânda legală aferentă, calculată de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea efectivă, cu titlu de daune morale; la plata de daune materiale (al căror cuantum îl va indica precis după administrarea probei cu expertiza de specialitate în domeniul contabilitate, care va stabili diferenţele de venit ale reclamantului după rănirea prin împuşcare).

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 192, art. 194-195 C. proc. civ., art. 998-999, art. 1.000 C. civ. de la 1864, precum şi celelalte dispoziţii legale la care a făcut referire în acţiune.

Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării cererii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Timiş

Prin sentinţa civilă nr. 1076 din 8 iunie 2021 a Tribunalului Timiş, secţia I civilă a fost respinsă excepţia netimbrării, admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român şi respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 295 din 25 noiembrie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul reclamantului împotriva sentinţei, ca neîntemeiat.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a arătat că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material privind raportul dintre comitent şi prepus, respectiv raportul dintre un fost şef de stat şi statul pe care l-a reprezentat, în condiţiile în care, în cauză, Statul Român acţiona la instrucţiunile şi ordinele fostului preşedinte, iar nu invers.

Interpretarea instanţei de apel este greşită inclusiv cu privire la manifestările de condamnare publică a fostului regim comunist, după căderea acestuia în 1989, în sensul că acestea nu au nici o relevanţă şi nici legile ce au fost edictate cu titlu de recunoştinţă faţă de persoanele persecutate între 1945-1989, Statul Român rămânând răspunzător pentru faptele fostului preşedinte.

În susţinerea răspunderii statului, recurentul-reclamant a invocat dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., art. 19 C. proc. pen., art. 221 şi art. 224 alin. (1) C. civ.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, Statul Român are calitate procesuală pasivă şi este ţinut să răspundă pentru faptele fostului preşedinte, în calitate de conducător suprem, fapte ce au generat moartea şi rănirea gravă a persoanelor ce au avut o implicare în evenimentele din timpul Revoluţiei Române din 1989.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în termenul legal, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor a solicitat respingerea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului, întrucât acesta priveşte legalitatea învestirii instanţei, astfel că nu se pot analiza alte probleme legate de judecarea litigiului dedus spre soluţionare înainte de satisfacerea cerinţei de achitare a taxei de timbru, reţinând următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

Prin rezoluţia din 16 februarie 2022, s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii.

Conform actului de procedură aflat la dosarul de recurs, la 16 februarie 2022 a fost emisă adresă prin care i s-a pus în vedere recurentului că are obligaţia de a timbra recursul cu suma de 100 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii, adresa fiind comunicată recurentului la 23 februarie 2022, potrivit dovezii de înmânare de la dosar recurs.

La 23 februarie 2022 recurentul a formulat, în temeiul art. 39 alin. (1)din O.U.G. nr. 80/2013, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, respinsă prin încheierea de şedinţă din 17 martie 2022 pronunţată în dosar asociat nr. x/2021, comunicată recurentului la 4 aprilie 2022 .

Cu toate acestea, recurentul nu s-a conformat obligaţiei stabilite de către instanţă, situaţie faţă de care devin incidente dispoziţiile legale referitoare la sancţiunea nulităţii pentru netimbrare.

Faţă de cele arătate, în cauză nu se mai impune analiza motivelor de nelegalitate deduse judecăţii, aspectul procedural al timbrajului fiind prioritar.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa legală prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 295 din 25 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2022.