Peremption of appeal despite interim cassation against suspension order

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La 17 februarie 2020, pe rolul Curţii de Apel Suceava – secţia I civilă a fost înregistrată, sub nr. x/2019*, cererea de apel formulată de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 1237 din 16 decembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Suceava – secţia I civilă.

Prin încheierea din 16 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă a suspendat judecata apelului, întrucât a constatat lipsa nejustificată a părţilor de la dezbateri şi faptul că acestea nu au solicitat judecata în lipsă.

Prin rezoluţia administrativă din 21 decembrie 2020, instanţa a stabilit termen de judecată la 16 februarie 2021, cu citarea părţilor pentru discutarea excepţiei de perimare.

Ulterior, judecata a fost amânată la data de 8 aprilie 2021, pentru a se putea soluţiona cererea de recuzare formulată de reclamanţii-apelanţi a membrilor completului de judecată C 3A civil.

2. Hotărârea Curţii de Apel Suceava

Prin decizia nr. 330 din 8 aprilie 2021, Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă a constatat perimată cererea de apel formulată de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 1237 din 16 decembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Suceava – secţia I civilă.

3. Recursul

Împotriva deciziei nr. 330 din 8 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă au declarat recurs reclamanţii, arătând că judecata cauzei a fost suspendată la 16 iunie 2020, iar la 14 decembrie 2020, în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de lege, a înaintat, prin intermediul serviciilor poştale recurs la încheierea de suspendare.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la 17 decembrie 2020, fiind înaintată, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a primit termen la 20 aprilie 2021.

Recurenţii au susţinut că nu se putea pune problema perimării apelului înainte de soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii de suspendare.

Totodată, au afirmat că excepţia de perimare nu poate fi invocată pentru prima dată în apel, conform dispoziţiilor art. 420 alin. (3) C. proc. civ., iar judecata cauzei trebuia suspendată până la soluţionarea recursului.

Recurenţii au apreciat că, de la data formulării recursului împotriva încheierii de suspendare nu trecuse termenul de 6 luni pentru invocarea excepţiei de perimare, iar în cuprinsul memoriului de apel menţionaseră că doresc reluarea judecăţii, întrucât insistă în acţiune.

4. Întâmpinarea

Intimata nu a depus întâmpinare.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cererea de recurs prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., căruia îi pot fi subsumate motivele invocate de recurenţi, prin care au susţinut nelegalitatea soluţiei de perimare a curţii de apel asupra apelului declarat împotriva sentinţei nr. 1237 din 16 decembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Suceava – secţia I civilă, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când, "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 şi art. 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulităţii, şi ale art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le-au îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.

Obiectul recursului pendinte este reprezentat de decizia nr. 330 din 8 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă, prin care a fost constatată perimată cererea de apel formulată de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 1237 din 16 decembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Suceava – secţia I civilă.

În ceea ce priveşte perimarea, Înalta Curte constată că, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., aceasta se înfăţişează ca o sancţiune care se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni, din motive imputabile părţilor, în sensul ca acestea să nu fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Raportând aceste considerente la circumstanţele particulare ale cauzei, Înalta Curte constată că, prin cererea înregistrată la 17 februarie 2020, pe rolul Curţii de Apel Suceava – secţia I civilă, recurenţii au formulat apel împotriva sentinţei nr. 1237 din 16 decembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Suceava.

La termenul de judecată din 16 iunie 2020, Curtea, constatând că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea cauzei şi nu a solicitat judecata în lipsă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului.

Încheierea din 16 iunie 2020 a Curţii de apel a fost atacată cu recurs de către recurenţi la 17 decembrie 2020, însă recursul a fost constatat nul prin decizia nr. 892 din 20 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, întrucât s-a reţinut că nu au fost dezvoltate motive de nelegalitate ale hotărârii atacate.

Deşi prin criticile formulate în cererea de recurs pendinte recurenţii au arătat că, în mod greşit instanţa de apel a pus în discuţie şi a soluţionat excepţia de perimare a apelului, anterior soluţionării recursului declarat împotriva încheierii de suspendare, această împrejurare nu este de natură să afecteze legalitatea deciziei hotărârii atacate.

Această concluzie se fundamentează pe însăşi soluţia pronunţată asupra recursului declarat împotriva încheierii din 16 iunie 2020 (de anulare a recursului), Înalta Curte neavând posibilitatea să aprecieze asupra măsurii de suspendare adoptate de instanţa de apel din pricina motivelor formulate de recurenţi, care nu au îndeplinit condiţiile de legalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, se constată că cererea de recurs formulată împotriva încheierii de suspendare nu a întrerupt cursul perimării, din moment ce a fost anulată şi nu a avut ca finalitate continuarea judecării litigiului de fond.

Un recurs exercitat pe toată durata suspendării nu trebuie să conducă la posibilitatea recunoscută părţii sancţionate pentru atitudinea sa pasivă prin temporizarea cursului judecăţii de a prelungi automat termenul de 6 luni cu durata de soluţionare a recursului.

Pe de altă parte, prin cererea înregistrată la data de 17.12.2020 intitulată recurs la încheierea de suspendare din data de 06.06.2020, recurenţii deşi au arătat că solicită reluarea judecăţii cauzei întrucât insistă în acţiune, această menţiune era făcută în susţinerea cererii de recurs şi nu a fost calificată de către instanţa învestită cu soluţionarea respectivei căi de atac ca fiind o manifestare de voinţă în sensul formulării unei cereri de repunere pe rol care să fie înaintată Curţii de Apel Suceava spre competentă soluţionare.

Relativ la aspectele anterior prezentate, Înalta Curte constată că ultimul act de procedură efectuat în cauză a fost încheierea de suspendare a judecării cauzei din 16 iunie 2020, termenul de perimare împlinindu-se, astfel, la 16 decembrie 2020.

Faţă de aspectele expuse, Înalta Curte apreciază că recurenţilor nu li s-a produs vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se putea constata nulitatea deciziei atacate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 330 din 8 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 330 din 8 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei, conform art. 402 C. proc. civ.