Recovery of public funds paid to religious parish rejected for lack of error element in undue payment claim
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the municipality's appeal, upholding the Court of Appeal's decision to reject the action for repetition of undue payment and the lower tribunal's ruling on the timeliness of the claim. The dispute centered on whether 44,000 RON allocated by the local budget to a religious parish for building repairs constituted an undue payment requiring restitution following a Chamber of Accounts report labeling the financing illegal. The court held that the payment was valid and lawful because it was based on the legal obligation arising from Order 82/2001 on financial support for recognized religious units, was approved by local council resolutions, and was demonstrably used for the intended purpose of repairs, thus failing to meet the requisite condition of payment made in error under Article 1341 of the Civil Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 1635 C. civ, art. 489 alin. (3) C. proc. civ, Art. 1341 alin. (1) C. civ, art. 1341 C. civ; Recovery of public funds paid to religious parish rejected for lack of error element in undue payment claim: Prin rezoluţia din 15 noiembrie 2021, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022
După deliberare, asupra cauzei deduse judecăţii, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 28 august 2018, pe rolul Tribunalului Harghita, secţia civilă, sub nr. x/2018, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Bălan a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Biserica Ortodoxă – Parohia Bălan, obligarea acesteia la plata sumei totale de 56.758 RON, compuse din plată nedatorată în cuantum de 44.000 RON şi 12.758 RON, dobândă legală calculată până la 20.06.2018 şi în continuare până la data introducerii acţiunii civile, respectiv, până la data plăţii efective.
În drept, cerere a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1357, art. 1341-1344, art. 1635 şi următoarele C. civ.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat, pe cale de excepţie, prematuritatea introducerii acţiunii, solicitând respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea Tribunalului Harghita
Prin sentinţa nr. 624 din 14 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Harghita, secţia civilă a respins excepţia prematurităţii invocate de pârâta Biserica Ortodoxă - Parohia Bălan. A admis acţiunea formulată de reclamantul Oraşul Bălan şi a obligat-o pe pârâta Biserica Ortodoxă - Parohia Bălan să îi plătească suma de 44.000 RON şi dobândă legală la aceasta, în valoare de 12.758 RON, până la 20 iunie 2018 şi, în continuare, până la plata efectivă.
3. Hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş
Prin decizia nr. 470 din 9 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018 (format în urma declinării judecării cererii de apel, prin decizia civilă nr. 110 din 28 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal), Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâta Biserica Ortodoxă - Parohia Bălan împotriva sentinţei nr. 624 din 14 iulie 2020 a Tribunalului Harghita – secţia civilă, a schimbat în parte hotărârea atacată şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul Oraşul Bălan, în contradictoriu cu pârâta Biserica Ortodoxă - Parohia Bălan. A menţinut dispoziţia privind respingerea excepţiei prematurităţii.
4. Recursul
Împotriva deciziei nr. 470 din 9 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia I civilă a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Bălan
5. Înregistrarea cererii de recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă la 8 noiembrie 2021, sub nr. x/2018*, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.
Prin rezoluţia din 15 noiembrie 2021, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
6. Motivele de recurs
Invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel în mod greşit nu a aplicat dispoziţiile art. 1341 coroborate cu cele ale art. 1635 C. civ., întrucât sunt îndeplinite condiţiile plăţii nedatorate, recurenta executând o obligaţie ce a constat în acordarea unei finanţări către intimată.
A afirmat că raportul juridic ce legitimează plata este nelegal, aspect care a fost constatat şi prin sentinţa civilă nr. 1875/2018, pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2018, cu privire la finanţarea în valoare de 19.000 RON.
Prin urmare, un raport juridic nelegal nu poate fi considerat ca fiind temeiul juridic al plăţii, rezultând, cu efect retroactiv, inexistenţa raportului obligaţional. Din moment ce nu există temei juridic, recurenta a susţinut că a efectuat plata din eroare, în sensul că a avut credinţa că o datorează.
Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
7. Întâmpinarea şi răspunsurile la aceasta
La 13 decembrie 2021, intimata-pârâtă Biserica Ortodoxă – Parohia Bălan a depus întâmpinare, susţinând nulitatea motivelor de recurs din perspectiva faptului că recurenta, deşi a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu a indicat normele de drept material pretins încălcate sau greşit aplicate de instanţa de apel. Pe fondul căii de atac, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.
8. Procedura de filtru
Raportul întocmit în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor, iar prin încheierea din camera de consiliu din 7 aprilie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis în principiu recursul, stabilind termen pentru soluţionarea acestuia la 9 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
9. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Prin cererea de chemare în judecată (intitulată "acţiune în restituirea plăţii nedatorate") reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Bălan a solicitat obligarea pârâtei Biserica Ortodoxă - Parohia Bălan la plata sumei totale de 56.758 RON, compusă din plată nedatorată în cuantum de 44.000 RON şi 12.758 RON reprezentând dobânda legală calculată până la data de 20 iunie 2018 şi în continuare până la data introducerii cererii, respectiv până la plata efectivă.
Din situaţia de fapt dedusă judecăţii, astfel cum a fost stabilită de instanţa de apel, rezultă că, în urma controlului efectuat la Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Bălan, prin Raportul Camerei de Conturi Harghita nr. 6360/29.11.2017 şi Decizia nr. 42/29.12.2017, s-a stabilit ca finanţare nelegală acordarea de sume din bugetul local către Biserica Ortodoxă - Parohia Bălan, fiind astfel necesar a se verifica dacă sunt îndeplinite în cauză condiţiile plăţii nedatorate pentru naşterea obligaţiei de restituire în sarcina beneficiarei pârâte.
Art. 1341 alin. (1) C. civ. instituie principiul potrivit cu care orice plată presupune o datorie. Aşadar, plata ca operaţiune juridică presupune existenţa unei obligaţii care trebuie stinsă. Dacă o asemenea obligaţie nu există, şi eventual s-a făcut o plată, ea nu este valabil săvârşită, fiind lipsită de cauză. În acest caz se poate aprecia că s-a făcut o plată nedatorată care va trebui să fie restituită, întrucât, conform textului de lege de mai sus, "Cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire".
Înalta Curte constată, astfel cum a statuat şi instanţa de apel, că pentru a se naşte raportul juridic în temeiul căruia accipiensul (cel care a primit plata nedatorată) va fi obligat la restituirea către solvens (cel care a efectuat plata nedatorată) a ceea ce a primit este necesară întrunirea mai multor condiţii, şi anume: prestaţia pe care solvensul a executat-o trebuie să fi avut semnificaţia operaţiei juridice a unei plăţi, să fi fost făcută, aşadar, cu titlu de plată; datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe, din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens şi accipiens; plata să fi fost făcută din eroare, ceea ce înseamnă ca solvensul să fi avut credinţa că este debitor al accipiensului.
În cauză, Înalta Curte observă că a fost analizată întrunirea acestor condiţii, în sensul că instanţa de apel a stabilit în concret, în funcţie de raporturile juridice dintre părţile în litigiu, ce plăţi s-au făcut şi cu ce titlu.
Astfel, a reţinut că însăşi reclamanta a arătat prin acţiunea de faţă că sumele de bani alocate pârâtei în perioada 2014 - 2017 au avut la bază aprobarea acestora prin hotărârile consiliului local, sens în care se constată că prestaţia nu a fost efectuată din eroare, pârâta îndeplinind condiţiile legale pentru a putea beneficia de sprijin financiar.
Instanţa de apel a considerat, cu trimitere la mijloacele de probă administrate, că sentinţa civilă nr. 1875/27.12.2018 pronunţată de Tribunalul Harghita (definitivă prin decizia nr. 622/R/02.07.2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş), prin s-a constatat că pentru sumele alocate în anii 2016 şi 2017 (9.000 RON+10.000 RON) nu a fost întru totul respectată procedura prevăzută de art. 5 alin. (1) şi art. 14-15 din H.G. nr. 1470/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România, nu este opozabilă pârâtei decât ca un mijloc de probă susceptibil a fi contrazis într-un alt litigiu, aceasta nefiind parte în procesul menţionat.
Or, starea de fapt rezultată din considerentele acestei hotărâri a fost răsturnată în cauză, pârâta depunând la dosar oferte de preţ, devize de lucrări, facturi fiscale privind achiziţionarea a diverse materiale de construcţii, certificat de urbanism pentru reparaţii la clădirea bisericii şi planşe foto reprezentative, probând prin aceste documente justificative utilizarea în scopurile prevăzute de art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 82/2001 atât a sumei anterior evocate, cât şi a celei de 10.000 RON primite în anul 2017, conform aprobării consiliului local prin Hotărârea nr. 46/2017 şi a Ordinului de plată nr. x/04.10.2017.
De altfel, reclamanta nici nu a susţinut utilizarea fondurilor alocate în alte scopuri decât cele pentru care i-au fost acordate pârâtei şi nici nu a contestat veridicitatea lucrărilor de reparaţii executate.
În atare condiţii de fapt, care nu pot fi reevaluate în recurs, instanţa de apel a statuat că sumele pretinse au fost plătite de partea reclamantă către partea pârâtă în considerarea prevederilor art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 82/2001, în vederea stingerii unei obligaţii legal şi valabil asumate, iar fondurile alocate unităţii de cult au fost utilizate cu respectarea destinaţiei avute la acordarea acestora.
Constatând că sumele de bani menţionate nu au fost plătite de partea reclamantă din eroare, instanţa de apel a reţinut în mod corect că raportului juridic dedus judecăţii nu îi sunt incidente dispoziţiile art. 1341 C. civ.
Ca atare, considerând, rezultat al evaluării probatoriilor administrate, că partea reclamantă nu a dovedit că ar fi plătit din eroare părţii pârâte suma de 44.000 RON, adică având doar credinţa subiectivă că este debitoare şi că datorează plata, ci în considerarea existenţei unui temei juridic real al plăţii, instanţa de apel a statuat în mod corect că acţiunea în repetiţiunea nu poate fi primită.
Aşa fiind, critica părţii reclamante formulată prin recurs cu privire la soluţia de respingere a acţiunii deduse judecăţii se dovedeşte a fi nefondată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., caz în care, conform art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Bălan împotriva deciziei nr. 470 A din 9 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Întrucât intimata-pârâtă Biserica Ortodoxă – Parohia Bălan nu a făcut dovada suportării cheltuielilor de judecată pentru faza procesuală a recursului potrivit art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de această parte în condiţiile art. 453 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Bălan împotriva deciziei nr. 470 A din 9 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Respinge cererea intimatei-pârâte Biserica Ortodoxă – Parohia Bălan privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iunie 2022.