Territorial jurisdiction for consumer contracts: fixation of competent court at defendant’s domicile as of the date of filing despite subsequent relocation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the court at the defendant's domicile at the time of filing, dismissing the counter-court's claim that a subsequent change of address transferred competence to its own jurisdiction. The dispute involved a civil claim by a corporate service provider against a consumer for unpaid invoices, with the lower courts disagreeing on whether the special territorial rule for consumer protection or the general rule of domicile governed the small claims action. Relying on the Civil Procedure Code provisions establishing that jurisdiction is fixed at the time of filing and remains with the court where the defendant was domiciled when the case was initiated, even if the defendant subsequently relocates, the Court applied the general rule of common law for low-value claims, determining that the consumer protection norm regarding jurisdiction did not override the temporal fixed point of the defendant's domicile at the moment of seisin.
Legislator headnote
AI generatedart. 1028 C. proc. civ, art. 3 C. civ, art. 121 C. proc. civ, art. 3 alin. (2) C. civ, art. 2 alin. (1) Legea nr. 193/2000, art. 3 din C. civ; Territorial jurisdiction for consumer contracts: fixation of competent court at defendant’s domicile as of the date of filing despite subsequent relocation: Instanţa a apreciat că art. 121 C. proc. civ. instituie un caz de competenţă teritorială absolută, dar a reţinut că, la momentul sesizării instanţei, pârâtul ar fi avut domiciliul în Reşiţa.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 08 iunie 2022
Asupra cererii de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa la 28 mai 2021, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 3.809,14 RON, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate la scadenţă, a reducerilor oferite şi a penaltităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, raportat la debitul restant, de la data fiecărei facturi şi până la data achitării integrale a debitului.
Prin sentinţa nr. 3522 din 17 noiembrie 2021, Judecătoria Reşiţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A.
În motivare, a reţinut că la momentul încheierii contractului de prestări servicii cu reclamanta, domiciliul pârâtului era în Reşiţa; ulterior, pârâtul şi-a stabilit domiciliul în Bucureşti.
Instanţa a reţinut incidenţa art. 1028 C. proc. civ., potrivit căruia în cererile de valoare redusă, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte potrivit regulilor de drept comun.
Totodată, a constatat că reclamanta este un profesionist, în sensul art. 3 C. civ., iar cererea de valoarea redusă este formulată în contradictoriu cu un consumator, ceea ce atrage incidenţa art. 121 C. proc. civ., fiind o norma de competenţă teritorială de ordine publică, competenţa revenind instanţei de la domiciliul consumatorului, care este în Bucureşti.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 3490 din 15 aprilie 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
În motivare, instanţa a analizat prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 şi 121 C. proc. civ., art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193 din 6 noiembrie 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, art. 3 alin. (2) C. civ. şi art. 2 alin. (1) Legea nr. 193/2000, reţinând că, în prezenta cauză, reclamanta are calitatea de profesionist în sensul art. 2 alin. (2) din Legea 193/2000 şi art. 3 din C. civ., acţionând în vederea exploatării unei întreprinderi şi în scopul realizării unui profit, iar pârâtul are calitatea de consumator, neexistând niciun element care să conducă la ideea că acesta acţionează în scopuri comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.
Instanţa a apreciat că art. 121 C. proc. civ. instituie un caz de competenţă teritorială absolută, dar a reţinut că, la momentul sesizării instanţei, pârâtul ar fi avut domiciliul în Reşiţa.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2) coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul litigiului dedus judecăţii, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 3.809,14 RON, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate la scadenţă, a reducerilor oferite şi a penaltităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, raportat la debitul restant, de la data fiecărei facturi şi până la data achitării integrale a debitului.
Creanţa pe care reclamanta tinde să o realizeze prin promovarea acţiunii civile rezidă din pretinsa nerespectare de către pârât a condiţiilor contractuale stipulate în contractul de furnizare de servicii nr. x din 28 ianuarie 2020.
Ca urmare, raporturile juridice dintre părţi sunt guvernate de Legea nr. 193/2000, întrucât îşi au izvorul în contractul încheiat de un profesionist cu un consumator; la stabilirea instanţei competente să soluţioneze litigiul pendinte se vor avea în vedere şi dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora aceste cereri se introduc numai la instanţa de la domiciliul consumatorului.
Referitor la competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu valoare redusă, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că aceasta se stabileşte "potrivit dreptului comun".
Norma de drept comun în materie, art. 107 C. proc. civ., stipulează că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, dacă legea nu prevede altfel; potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, instanţa rămîne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.
Înalta Curte constată că, în cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei la 28 mai 2021.
Dovada de citare cu pârâtul, expediată la domiciliul care figura în contractul anterior menţionat, în Reşiţa, str. x, a fost restituită cu menţiunea destinatar mutat, dosarul Judecătoriei Reşiţa.
Din verificările efectuate în baza de date MAI, a rezultat că, în perioada 31 octombrie 2017 – 9 iunie 2021, intimatul a domiciliat în Reşiţa, iar din 9 iunie 2021 domiciliază în Bucureşti sector 3, dosarul Judecătoriei Reşiţa.
Astfel, în raport de data învestirii instanţei 28 mai 2021, faţă de dispoziţiile art. 1028 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 107 alin. (1) C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze litigiul este Judecătoria Reşiţa.
Faptul că, începând cu 9 iunie 2021, pârâtul şi-a schimbat domiciliul în Bucureşti, sector 3 nu este natură să atragă competenţa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, întrucât alin. (2) al art. 107 C. proc. civ. prevede că instanţa rămâne competentă să judece litigiul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul.
Pentru toate considerentele expuse, dând eficienţă textelor de lege anterior citate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa, conform art. 135 alin. (4) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 08 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.