Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1275/2022 AI generated

Jurisdictional conflict over post-decline incompetence exception in national property compensation claims

Case Number Decizia nr. 1275/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Neamț Tribunal, ordering it to adjudicate the case and rendering the decision definitive. The dispute involved a claim for compensation of €700,000 for a nationalized and demolished property, originally filed with the Neamț Tribunal, which initially declined territorial jurisdiction to the Bucharest Tribunal citing the exclusive competence of the latter for compensation decisions under specific legislative provisions; the Bucharest Tribunal subsequently referred the conflict back to the Supreme Court after finding itself incompetent. The Supreme Court held that under the Code of Civil Procedure, territorial incompetence must be raised at the first hearing; since the Neamț Tribunal had already issued an interlocutory order declaring its competence at that initial stage, it was legally barred from later declining jurisdiction or considering the late exception raised by the defendant. Consequently, the Court applied the principle that the exception of incompetence had to be raised at the first hearing and that the competent court was determined by the majority of defendants' seats and the location of the property, confirming the Neamț Tribunal's jurisdiction.

Legislator headnote

AI generated

art. 112 alin. (1) C. proc. civ, art. 131 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, art. 3 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, art. 130 alin. (2) C. proc. civ; Jurisdictional conflict over post-decline incompetence exception in national property compensation claims: Prin încheierea de şedinţă din 26 februarie 2019, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a stabilit că este competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze cauza în temeiul art. 35 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 165/2013 şi art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

Keywords

AI generated
declining of jurisdiction interlocutory decision civil dispute location of property legislative competence jurisdiction over consumer contracts

Cited Legislation

AI generated
art. 112 alin. (1) C. proc. civ
165/2013 şi art. 112 alin. (1) C. proc. civ.
art. 131 alin. (1) C. proc. civ
civ., încheiere care are caracter interlocutoriu conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ.
art. 135 alin. (1) din C. proc. civ
coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, varianta în vigoare la data sesizării instanţei de judecată, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art.
art. 3 alin. (4) din Legea nr. 165/2013
La rândul său, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, în cadrul căruia a solicitat să se constate că întâmpinarea este tardivă şi respingerea excepţiei de necompetenţă, faţă de art. 3 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.
art. 130 alin. (2) C. proc. civ
Înalta Curte reţine incidenţa în cauză şi a prevederilor art. 130 alin.
art. 131 din C. proc. civ
civ., încheiere care are caracter interlocutoriu conform art. 131 alin.
art. 131 alin. (1) din C. proc. civ
civ., încheiere care are caracter interlocutoriu conform art. 131 alin.

Cited Case Law

AI generated
decizia nr. 253/2007
x, compus din teren nerestituit de 356,50 mp şi casa demolată, pentru care Curtea de Apel Bacău a dispus plata de despăgubiri prin decizia nr. 253/2007, în dosarul nr.
Decizia nr. 31/2019
Recourse against final panel decision on constitutionality referral dismissed as inadmissible.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 08 iunie 2022

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ la 21 noiembrie 2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Piatra-Neamţ, Primarul Municipiului Piatra-Neamţ, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Ministerul Finanţelor Publice, S.C. B. S.A. (actual S.C. CMI B. SA), S.C. C. S.A., solicitând obligarea entităţilor învestite de lege şi a unităţilor deţinătoare la plata sumei de 700.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Piatra-Neamţ, str. x, compus din teren nerestituit de 356,50 mp şi casa demolată, pentru care Curtea de Apel Bacău a dispus plata de despăgubiri prin decizia nr. 253/2007, în dosarul nr. x/2003.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 165/2013, ale Legii nr. 10/2001 şi cele ale C. civ.

Prin întâmpinare, pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Neamţ, în raport de dispoziţiile speciale ale Legii nr. 165/2013, respectiv art. 35 alin. (1) şi (2). În acest sens, a arătat că singura entitate învestită de lege cu emiterea deciziilor de compensare este CNCI, cu sediul în Bucureşti, fapt ce atrage competenţa Tribunalului Bucureşti, făcând referire şi la decizia Curţii Constituţionale nr. 115/2016, potrivit căreia refuzul soluţionării cererilor adresate în temeiul legilor reparatorii în materia proprietăţii va putea fi contestat numai la secţia civilă a Tribunalului Bucureşti, fiind reglementată competenţa exclusivă a unei singure instanţe cu privire la soluţionarea acestor cauze.

Prin încheierea de şedinţă din 26 februarie 2019, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a stabilit că este competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze cauza în temeiul art. 35 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 165/2013 şi art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 166 din 26 martie 2019, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivare, a reţinut că obiectului cauzei îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, care la art. 35 prevede competenţa instanţei în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, făcând referire şi la decizia Curţii Constituţionale nr. 115/2016.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a Civilă a pronunţat sentinţa nr. 3 din 5 ianuarie 2022, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi înaintat dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, a constatat că sediul majorităţii pârâtelor a căror obligare o solicită reclamanta la plata de despăgubiri se află în judeţul Neamţ, unde se află şi imobilele, la fel şi sediul entităţilor obligate de Curtea de Apel Bacău să soluţioneze cererile reclamantei.

De asemenea, a reţinut că, prin încheierea de şedinţă din 26 februarie 2019, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a stabilit că este competent din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze cauza, în temeiul art. 35 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 165/2013 şi art. 112 alin. (1) C. proc. civ., încheiere care are caracter interlocutoriu conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Ca urmare, instanţa a constatat că Tribunalul Neamţ nu mai poate reveni asupra acestei măsuri, ceea ce înseamnă că rămâne legal învestit.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2) coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezenta cauză are ca obiect cererea formulată de reclamanta A., prin care a solicitat obligarea pârâţilor Municipiul Piatra-Neamţ, Primarul Municipiului Piatra-Neamţ, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Ministerul Finanţelor Publice, S.C. B. S.A. (actual S.C. CMI B. SA), S.C. C. S.A., la plata sumei de 700.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Piatra-Neamţ, str. x, compus din teren nerestituit de 356,50 mp şi casa demolată, pentru care Curtea de Apel Bacău a dispus plata de despăgubiri prin decizia nr. 253/2007, în dosarul nr. x/2003.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013, ale Legii nr. 10/2001 şi ale C. civ.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, varianta în vigoare la data sesizării instanţei de judecată, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor."

Din textele anterior redate, se reţine că persoana îndreptăţită are dreptul de a se adresa instanţei, în situaţia în care entitatea învestită nu emite decizia prin care soluţionează cererea de restituire, iar instanţa competentă este secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite.

În speţa de faţă, entităţi învestite de lege, în sensul art. 3 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, sunt Municipiul Piatra-Neamţ, cu sediul în Piatra-Neamţ, Primarul Municipiului Piatra-Neamţ, cu sediul în Piatra-Neamţ, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cu sediul în Bucureşti, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, S.C. B. S.A. (actual S.C. CMI B. SA), cu sediul în Piatra-Neamţ şi S.C. C. S.A., tot cu sediul în Piatra-Neamţ.

Ca urmare, ţinând cont că din şase pârâţi, patru au sediul în Piatra-Neamţ, cu respectarea art. 112 alin. (1) C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată este secţia Civilă a Tribunalului Neamţ.

Înalta Curte reţine incidenţa în cauză şi a prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

De asemenea, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ. "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Înalta Curte are în vedere că, prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursului în interesul legii, s-a decis că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 21 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Neamţ şi a primit termen de judecată la 26 februarie 2019, când instanţa a constatat procedura de citare legal îndeplinită, a stabilit competenţa materială şi teritorială a Tribunalului Neamţ în soluţionarea cererii, în temeiul art. 35 alin. (1) şi art. (11) din Legea nr. 165/2013 şi art. 112 alin. (1) C. proc. civ. şi a fost amânată cauza, pentru lipsă apărare şi pentru ataşarea anumitor dosare de la CNCI.

La 28 februarie 2019 a fost cusută la dosar întâmpinarea depusă de CNCI, prin care această parte a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Neamţ şi a solicitat declinarea la Tribunalul Bucureşti. La rândul său, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, în cadrul căruia a solicitat să se constate că întâmpinarea este tardivă şi respingerea excepţiei de necompetenţă, faţă de art. 3 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

La termenul de judecată acordat, din 26 martie 2019, Tribunalul Neamţ a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei, invocate de intimată prin întâmpinare şi a pronunţat sentinţa de declinare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin urmare, întrucât excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată la primul termen de judecată, ci ulterior, faţă de împrejurarea că Tribunalul Neamţ s-a declarat competent în soluţionarea cauzei la primul termen de judecată, Înalta Curte reţine că această instanţă nu mai putea să invoce excepţia necompetenţei teritoriale şi să decline competenţa în favoarea unei alte instanţe după trecerea primului termen de judecată, faţă de textele legale anterior citate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 08 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.