Judicial recusal for procedural measures: verification of mandates as exercise of authority, not bias

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022

Deliberând asupra cauzei prezente, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu - Jiu sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii F., Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Runcu, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj, G. şi H., au solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa:

- să se constate că sunt deţinătorii şi posesorii de fapt şi de drept ai unor terenuri situate pe raza comunei Runcu, judeţul Gorj, în punctul denumit toponimic "Poiana Mare", situat în satul Bîltişoara, jud. Gorj, terenuri asupra cărora au drept de proprietate şi posesie dovedit cu înscrisuri şi martori;

- să se constate că pârâtele, respectiv cele două comisii de fond funciar, în mod greşit au emis titluri de proprietate numitei F., urmaşa lui I., conform menţiunii din titlul de proprietate şi proceselor-verbale de punere în posesie la acest titlu de proprietate.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu

Prin sentinţa civilă nr. 2410 din 15 iunie 2020 pronunţată de Judecătoria Târgu - Jiu în dosarul nr. x/2019 a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâta Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj, având ca obiect acţiune în constatare. A fost respinsă cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii F., Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Runcu, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj, G. şi H., ca fiind inadmisibilă.

Împotriva sentinţei civile nr. 2410 din 15 iunie 2020 pronunţată de Judecătoria Târgu - Jiu în dosarul nr. x/2019 au declarat apel apelanţii - reclamanţi A., B., C., D. şi E., arătând că sentinţa este nelegală şi netemeinică, întrucât acţiunea formulată de aceştia este o acţiune în constatare şi nu o acţiune de reconstituire a dreptului de proprietate, aşa cum a încadrat-o şi judecat-o instanţa de fond.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Gorj

Prin decizia civilă nr. 605/2021 din data de 24 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia I civilă, a fost respins apelul declarat de apelanţii - reclamanţi A., B., C., D. şi E., împotriva sentinţei civile nr. 2410 din 15.06.2020 pronunţate de Judecătoria Târgu - Jiu în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi G. şi H., J., Comisia Locală de fond funciar Runcu, cu sediul în comuna Runcu, judeţul Gorj, şi Comisia Judeţeană de fond funciar Gorj, ca nefondat.

Împotriva deciziei pronunţate de Tribunalul Gorj au formulat recurs reclamanţii A., B., C., D., E. şi recurentul K..

În şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021, petentul B. a formulat oral cerere de recuzare a preşedintelui completului de judecată C4CIV, respectiv a doamnei judecător Simona M., motivat de faptul că au fost respinse toate solicitările recurenţilor reclamanţi.

În vederea soluţionării cererii de recuzare, instanţa a amânat pronunţarea în cauză la data de 26 octombrie 2021.

4. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Craiova

Prin încheierea din 15 octombrie 2021, Curtea de Apel Craiova – secţia I civilă a respins ca nefondată cererea de recuzare a doamnei judecător Simona M., membră a completului de judecată C4CIV, formulată de petentul B., în dosarul nr. x/2019.

Împotriva încheierii sus-menţionate a formulat recurs petentul B. la data de 13 decembrie 2021.

5. Recursul declarat în cauză

Prin motivele de recurs, petentul a criticat soluţia instanţei de apel privitoare la cererea sa de recuzare în sensul în care:

- încheierea atacată este nelegală şi netemeinică, cuprinde motive străine cauzei, respectiv cererii de recuzare;

- arată partea că a expus în cererea de recuzare motive de bănuială legitimă, de interes în cauză şi nu de incompatibilitatea judecătorului, cum în mod greşit a reţinut instanţa de judecată;

- se invocă greşit de către instanţa de judecată prevederile CEDO, nefiind precizat că există prevederi CEDO în care se arată că simpla bănuială sau incertitudinea că judecătorul nu este imparţial, arătată de parte, conduce imediat la abţinerea judecătorului;

- arată că, prin faptul că nu a formulat cerere de abţinere, judecătorul cauzei a arătat că are un interes în cauză;

- a invocat încălcarea procedurilor în timpul şedinţei şi abuzurile făcute prin înlăturarea nelegală a mandatarilor;

- a mai susţinut că cererea de recuzare a fost judecată de colegii de complet ai doamnei judecător, aceasta fiind of dovadă că nu s-a respectat legea cu privire la judecarea cererii de recuzare; opinează recurentul că din completul care a judecat recuzarea nu trebuiau să facă parte judecătorii completului din care a făcut parte judecătorul cu privire la care s-a formulat cerere de recuzare; invocă nelegala compunere a completului care a judecat cererea de recuzare

În drept, recurentul nu şi-a întemeiat recursul.

5. Procedura în recurs

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, a dispus comunicarea cererii către intimaţi, cu dovezile de primire a cererii de recurs la dosar recurs, în data de 20, respectiv 21 ianuarie 2022.

În termenul legal de 30 zile de la primirea cererii de recurs, la 28 ianuarie 2022, intimaţii K., A. şi C. au formulat întâmpinare, depusă la dosarul de recurs la fila x. Prin întâmpinare, intimaţii au solicitat admiterea recursului, motivele de recurs fiind fondate.

La data de 17 februarie 2022, reclamanţii B. şi E. au depus răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea recursului.

Prin rezoluţia din data de 23 martie 2022, s-a stabilit termen de judecată la data de 07 iunie 2022, complet C9.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului şi soluţia pronunţată

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Printr-un prim motiv de recurs, care poate fi încadrat în ipoteza de casare prevăzută de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut că încheierea atacată este nelegală şi netemeinică, cuprinde motive străine cererii de recuzare, în sensul în care a expus în cererea de recuzare motive de bănuială legitimă, de interes în cauză şi nu de incompatibilitatea judecătorului, cum în mod greşit a reţinut instanţa de judecată; a mai arătat că se invocă greşit de către instanţa de judecată prevederile CEDO, nefiind precizat că există prevederi CEDO în care se arată că simpla bănuială sau incertitudinea că judecătorul nu este imparţial, arătată de parte, conduce imediat la abţinerea judecătorului.

Prin cererea de recurs a petentului aflată la dosarul de apel, acesta s-a plâns de modalitatea în care s-a desfăşurat judecata la termenul din 12 octombrie 2021, în sensul în care doamna judecător M. i-a creat temerea că nu e imparţială, întrucât a apreciat că procuratorii din dosar nu ar avea mandate valabile, a fost nemulţumită de documentele depuse şi a refuzat să-i asculte pe recurenţi în probaţiune cu privire la respectivele documente. De asemenea, a refuzat să permită dezbaterile în cauză şi nu a acordat cuvântul procuratorilor. Petentul a invocat în susţinerea cererii de recurs prevederile art. 47 şi art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, prin cererea de recuzare, petentul a invocat motivul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.: "atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa". De asemenea, petentul a indicat în cuprinsul cererii de recuzare şi art. 47 C. proc. civ., text care reglementează modalitatea de judecare a acestui incident procedural.

Curtea de Apel Craiova, prin încheierea recurată, nr. 102 din 15 octombrie 2021, a reţinut că motivele invocate de petent în susţinerea cererii de recuzare vizează, în principal, aspecte ce ţin de anumite măsuri procedurale pe care, în opinia sa, instanţa nu le-a luat în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile în speţă. S-a arătat că faptul că instanţa a verificat înscrisurile depuse de reprezentanţii convenţionali ai unora dintre recurenţi în dovedirea calităţii de mandatari ai acestora în cauză, nu se poate constitui într-un veritabil motiv de recuzare, întrucât luarea unor măsuri de verificare a cadrului procesual, în condiţii conforme cu cele impuse de C. proc. civ. reprezintă o prerogativă a judecătorului, ce poate fi dispusă în condiţii legale, fără a induce vreunei părţi concluzia că judecătorul şi-a exprimat deja o opinie asupra modului în care va soluţiona în final cauza, neputând reprezenta, în egală măsură, nici elemente care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Verificând primul motiv de recurs invocat de petent, Înalta Curte constată caracterul său nefondat, având în vedere faptul că instanţa s-a pronunţat pe argumentele invocate, explicitând faptul că măsurile luate de instanţă, şi anume verificările efectuate cu privire la înscrisurile depuse, precum şi măsurile luate nu reprezintă un veritabil motiv de recuzare.

În cauză, însă, nu se invocă şi nu se probează nicio împrejurare legată de un presupus interes al judecătorului în cauză, ci, aşa cum corect arată instanţa care a pronunţat încheierea recurată, sunt evidenţiate drept presupus motiv măsurile luate de judecătorul a cărui recuzare s-a cerut la termenul respectiv de judecată. În realitate, partea s-a arătat nemulţumită de măsurile dispuse de judecător la termenul respectiv.

Or, respectivele măsuri se încadrează în atribuţiile preşedintelui completului de judecată, care, în temeiul dispoziţiilor art. 219 alin. (1) ultima teză, coroborat cu art. 83 C. proc. civ., a procedat la verificarea mandatelor celor care au reprezentat părţile în dosar.

Cu privire la susţinerile din cererea de recurs în sensul că cererea de recuzare nu avea drept temei o pretinsă incompatibilitate a judecătorului recuzat, ci bănuiala legitimă cu privire la lipsa sa de imparţialitate, Înalta Curte observă că, pe de-o parte, instanţa care a pronunţat încheierea recurată a examinat întocmai motivele invocate în cererea de recuzare, iar pe de altă parte motivele de recuzare reglementate expres de legea procedurală acoperă cazurile în care se poate ivi lipsa de imparţialitate a judecătorului, a cărei evitare este urmărită prin instituţia recuzării, iar consecinţa incidenţei unui asemenea caz este tocmai incompatibilitatea judecătorului.

De aceea, nu se poate reţine că cererea de recuzare a fost privită dintr-o perspectivă greşită, cum susţine recurentul.

În acelaşi timp, nici referirea la jurisprudenţa CEDO cuprinsă în încheierea atacată cu prezentul recurs nu este străină incidentului recuzării, pentru că garanţiile furnizate de art. 6 din Convenţia EDO în cadrul dreptului fundamental la un proces echitabil se referă şi la ipoteze de lipsă de imparţialitate ce pot fi întâlnite, iar jurisprudenţa bogată a Curţii EDO în această materie reprezintă un instrument util în demersul instanţei naţionale de a aplica în mod corect legea internă.

Printr-un al doilea motiv de recurs, petentul a invocat nelegala compunere a completului de judecată care a soluţionat cererea sa de recuzare, în sensul că încheierea recurată este pronunţată de ceilalţi doi membri ai completului de recurs şi de încă un judecător, fiind încălcată, în opinia acestuia, legea. Recurentul apreciază că această cerere ar fi trebuit judecată de un alt complet, din compunerea căruia nu trebuia să facă parte cei doi judecători care au făcut parte din completul iniţial de judecată. Acest motiv de recurs poate fi încadrat în ipoteza de casare prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 110 alin. (7) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor de judecată: "(1) Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abţinerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluţiona de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeaşi materie [...].

[...](4) În situaţia în care incidentele procedurale se referă la o parte din membrii completului de judecată, soluţionarea acestora se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliţi prin planificarea de permanenţă, pe materii, realizată cel puţin trimestrial.

[...](7) Planificarea de permanenţă se face pentru fiecare zi. Incidentele procedurale se soluţionează, de regulă, în ziua în care au fost invocate. Întregirea completului se face cu judecătorul sau judecătorii din planificarea de permanenţă din ziua în care acestea au fost invocate."

În cuprinsul încheierii recurate nr. 102 din 15 octombrie 2021, Curtea de Apel Craiova a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 110 alin. (7) din Regulamentul de ordine interioară sus-amintite, potrivit cu care s-a constituit completul pentru soluţionarea incidentului procedural, în speţă pentru soluţionarea cererii de recuzare.

În acest sens, potrivit dispoziţiilor sus-menţionate, conform procesului-verbal de la dosarul Curţii de Apel Craiova, din complet au făcut parte ceilalţi doi membri nerecuzaţi, judecător N. şi judecător O., completul fiind întregit cu judecătorul din planificarea de permanenţă din ziua invocării incidentului, 12 octombrie 2021, respectiv judecător P..

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 50 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc competenţa de a se pronunţa asupra abţinerii şi recuzării în favoarea instanţei sesizate cu pricina în care au fost ridicate aceste incidente, însă de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate să intre judecătorul care s-a abţinut ori a fost recuzat. Participarea judecătorului recuzat la soluţionarea incidentului procedural atrage nulitatea hotărârii de fond, cu nuanţarea soluţiei raportat la situaţia în care cererea de recuzare a fost respinsă.

Interdicţia participării judecătorului recuzat sau care declară că se abţine, la soluţionarea incidentelor menţionate anterior, reprezintă o garanţie a imparţialităţii cu care acestea vor fi rezolvate, având în vedere că cercetarea şi soluţionarea cauzei trebuie să se realizeze cu nepărtinire, în mod obiectiv şi în conformitate cu dispoziţiile legale.

Este important de precizat că dispoziţiile art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară statuează că "Prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se stabilesc: [...] b) modul şi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în vederea asigurării respectării principiilor distribuţiei aleatorii şi continuităţii".

Înalta Curte evidenţiază că, acolo unde legiuitorul a dorit ca stabilirea compunerii unui complet de judecată să se facă după o anumită procedură, a reglementat-o în mod expres. În cauză, dispoziţiile art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt norme tehnice, prin care legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, a statuat că modul şi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată se stabilesc prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Or, în cauză, Înalta Curte reţine, aşa cum s-a arătat anterior, contrar susţinerilor recurentului, că instanţa a fost alcătuită cu respectarea dispoziţiilor legale privind compunerea şi constituirea instanţei, deoarece cererea de recuzare a privit numai pe unul dintre membrii completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în recurs, respectiv pe preşedinte, astfel că ceilalţi doi membri ai completului colegial nu erau incompatibili în soluţionarea cererii de recuzare.

Pe cale de consecinţă, se constată că motivul de recurs privitor la nelegala compunere a completului de judecată care a soluţionat cererea de recuzare este nefondat, încheierea nefiind afectată de niciun viciu de nelegalitate, sub acest aspect.

Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 497 raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul B., în cauză nefiind incidente motivele de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B. împotriva încheierii nr. 102 din 15 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iunie 2022.