Clarification of claim quantum for copyright remuneration: permissible without new hearing under Art. 204(2) CPC

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 05 septembrie 2018, pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă sub nr. x/2018, reclamanta UCMR-ADA- Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta A. S.A., ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea acesteia:

- la plata sumei de 42.947,10 RON inclusiv TVA egală cu valoarea triplului remuneraţiilor (drepturi patrimoniale de autor) corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale:

1.1. în unitatea de cazare B., din localitatea Poiana Braşov, judeţul Braşov, în perioada ianuarie 2017 - august 2018;

1.2. în unitatea de cazare B., din localitatea Poiana Braşov, judeţul Braşov, în perioada ianuarie 2017 - august 2018;

1.3. în restaurantul situat în B., din localitatea Poiana Braşov, judeţul Braşov, în perioada ianuarie 2017 - august 2018;

1.4. în piscina situată în B., din localitatea Poiana Braşov, judeţul Braşov, în perioada ianuarie 2017 - august 2018;

- în subsidiar capătului 1 al cererii a solicitat obligarea pârâtei la plata:

a) sumei de 14.315,70 RON, inclusiv TVA, reprezentând valoarea remuneraţiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spaţiile, perioadele şi modalităţile menţionate la capetele 1.1, 1.2, 1.3, 1.4, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale;

b) sumei de 17.034,48 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 09.08.2018 pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar capătului 1 al cererii de chemare în judecată;

c) la plata penalităţilor de 0.5%/zi de întârziere începând cu data de 10.08.2018 şi până la data plăţii efective a sumei de 14.315,70 RON.

În şedinţa din data de 6 noiembrie 2019, reclamanta a depus precizare privind câtimea pretenţiilor, în sensul că valoarea remuneraţiei restante datorată de pârâtă în urma refacerii calculelor faţă de documentele depuse de către aceasta şi achitarea sumei de 14.315,70 RON este în cuantum de 6.010 RON plus TVA, respectiv suma de 22.559,95 RON penalităţi de întârziere calculate până la data de 30.08.2019 şi, de asemenea, penalităţi de 0,5 % pe zi de întârziere datorate începând cu data de 31.08.2019 şi până la plata efectivă a remuneraţiei restante în sumă de 6010 RON.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 2442 din 06 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă, s-a admis în parte acţiunea precizată, formulată de reclamanta UCMR-ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor în contradictoriu cu pârâta A. S.A., a fost obligată pârâta la plata către reclamanta a sumei de 6.010 RON contravaloarea remuneraţiilor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în spaţiile administrate de pârâtă în perioada ianuarie 2017 – august 2018. A fost obligată pârâta la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 22.559,95 RON, calculate până la data de 30 august 2019 şi în continuare penalităţi de 0,5% pe zi întârziere, până la achitarea debitului principal restant sus-menţionat. S-a respins acţiunea cât priveşte plata TVA. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 100 RON, cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru şi s-a luat act că se solicită cheltuieli de judecată onorariu de avocat pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta A. S.A. la data de 16 aprilie 2020.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 148A din 3 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2442 din 06.11.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA – Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, fiind obligată apelanta la 2.975 RON cheltuieli de judecată către intimată.

Prin încheierea din data de 10 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018 a admis sesizarea din oficiu cu privire la îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta şi dispozitivul deciziei civile nr. 148A/03.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, în cauza privind cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă A. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 2442 din 06.11.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

A dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta şi dispozitivul deciziei civile nr. 148A/03.02.2021, în sensul că, în loc de "Definitivă" va fi "Cu recurs în 30 de zile de la comunicare".

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâta A. S.A..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte la data de 6 iulie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9.

Prin cererea de recurs, pârâta, reiterând motivele de apel, a susţinut următoarele:

Cu privire la precizarea acţiunii şi modificarea cuantumului prin majorarea sumei principale (remuneraţii aferente lunilor ianuarie 2017- august 2018) cu suma de 6010 RON, recurenta a solicitat să se constate că aceasta a fost depusă tardiv, la al patrulea termen de judecată, cu încălcarea prevederilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ.. A explicitat că reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată subsidiar petitului 1 la lit. a) plata sumei de 14.315,70 RON - valoare remuneraţii pentru perioada ianuarie 2017- august 2018 (sumă ce a fost achitată prin OP la data de 06.03.2019), pentru ca, mai apoi, să solicite majorarea cuantumului cu 6010 RON în data de 04.09.2019 reprezentând remuneraţii pentru aceeaşi perioadă. Această modificare nu poate fi reţinută de instanţa de judecată din două motive: precizarea este tardivă, fiind depusă la al patrulea termen de judecată a cauzei şi majorarea cu suma de 6010 RON nu este justificată, nici explicată în cadrul precizării înaintate de reclamantă, ataşat acesteia fiind doar tabele privind calculul penalităţilor.

A mai criticat că sumele cerute nu sunt certe, întrucât în cadrul autorizaţiei neexclusive seria x nr. x din data de 30.03.2017 înregistrată la UCMR-ADA sub nr. x în data de 28.04.2017 punct 10 se menţionează prin barare că nu se înregistrează restanţe la plata remuneraţiilor la data semnării autorizaţiei indicate mai sus. Concluzionează recurenta că perioada 01.2017-30.03.2017 nu era restantă la plată, înţelegând din aceasta că era achitată.

Conform Metodologiei din data de 30.09.2011 privind remuneraţiile titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru comunicarea publică a operelor muzicale în scop C. se defineşte ca fiind utilizator de opere muzicale orice persoana juridica care deţine sau foloseşte cu orice titlu spaţii închise sau deschise în care sunt instalate sau deţinute aparate. Arată recurenta că societatea nu deţine astfel de aparate (televizoare, receptoare audio, casetofoane, combine muzicale, etc.) în cadrul locaţiei piscină şi restaurant, acestea fiind aduse ocazional, în cadrul unor evenimente în locaţiile cu pricina, evenimente sporadice.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Recursul a fost comunicat intimatei reclamante Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor - UCMR-ADA, care nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, care nu au depus puncta de vedere la raport.

Prin încheierea din 22 martie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta A. S.A. împotriva deciziei nr. 148A din 3 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată la 7 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin cererea de recurs, pârâta A. S.A. a solicitat casarea deciziei atacate invocând trei motive de recurs, care, în esenţă, reiterează apelul aceleiaşi părţi, fără a se întemeia în drept.

Printr-un prim motiv de recurs, care este susceptibil a fi încadrat în ipoteza de casare prevăzută la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pârâta a arătat că precizarea acţiunii în sensul modificării cuantumului prin majorarea sumei principale (remuneraţii aferente lunilor ianuarie 2017- august 2018) cu suma de 6.010 RON a fost depusă tardiv, la al patrulea termen de judecată, cu încălcarea prevederilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ. Mai mult, susţine că majorarea pretenţiilor cu suma de 6.010 RON nu este justificată, nici explicată în cadrul precizării înaintate de reclamantă, ataşat acesteia fiind doar tabele privind calculul penalităţilor.

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut nefondată această critică, formulată şi în apel, întrucât a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. A arătat instanţa de apel că reclamanta a mărit cuantumul remuneraţiilor, însă a menţinut perioada pentru care se solicită, cererea fiind una precizatoare, şi nu modificatoare, întrucât nu s-a schimbat obiectul acţiunii.

Înalta Curte, în efectuarea controlului de legalitate a deciziei prin prisma acestui motiv de recurs, reţine că art. 204 alin. (2) C. proc. civ. prevede patru cazuri în care cererea de chemare în judecată nu se socoteşte modificată şi nu se va acorda un nou termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute de reclamant în faţa instanţei, şi anume: 1. îndreptarea greşelilor materiale din cuprinsul cererii; 2. mărirea sau micşorarea cuantumului obiectului cererii; 3. solicitarea contravalorii obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului; 4. înlocuirea unei cereri în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă.

Din dispoziţiile art. 204 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că precizarea cererii de chemare în judecată în condiţiile stabilite de acest text de lege poate fi făcută oricând în cursul judecăţii în primă instanţă, până la închiderea dezbaterilor.

Din analiza probelor administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine că reclamanta, prin precizarea de la dosar fond, a solicitat pretenţii aferente aceleiaşi perioade deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată, şi anume ianuarie 2017- august 2018, perioadă care se regăseşte atât în cererea de chemare în judecată, cât şi în precizarea ulterioară. Cât priveşte capătul de cerere subsidiar, reclamanta l-a precizat, în sensul că: a diminuat pretenţiile aferente valorii remuneraţiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale având în vedere suma achitată de pârâtă după formularea acţiunii, de la 14.315,70 RON plus TVA la suma de 6.010 RON plus TVA; a majorat cuantumul penalităţilor de 0,5% pe zi de întârziere de la 17.034,48 RON (calculate până la data de 19.08.2018) la 22.559,95 RON (calculate până la data de 30.08.2019), menţinând capătul de cerere cu privire la plata penalităţilor de 0,5%/zi de întârziere începând cu 31.08.2018 şi până la plata efectivă a remuneraţiilor restanţe în sumă de 6.010 RON.

Având în vedere că, în cauză, reclamanta a micşorat cuantumului pretenţiilor cu privire la contravaloarea remuneraţiilor şi a mărit cuantumul pretenţiilor aferente penalităţilor în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, datorate de pârâtă pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor datorate, nu ne aflăm în prezenţa unei modificări a cererii de chemare în judecată, ci a unei modificări a câtimii pretenţiilor. Or această precizare, potrivit dispoziţiilor art. 204 alin. (2) C. proc. civ. mai sus citat, poate fi făcută oricând în cursul judecăţii în primă instanţă, până la închiderea dezbaterilor, astfel că această critică de nelegalitate este nefondată.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia pretinsa majorare cu suma de 6.010 RON a pretenţiilor nu a fost justificată şi nici explicată în cadrul precizării respective, Înalta Curte arată că instanţa de recurs, în exercitarea controlului său exclusiv de legalitate, conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ., este obligată să se grefeze pe situaţia de fapt stabilită de instanţele devolutive ale fondului, în cazul neadministrării de probe noi în recurs, precum este cazul în speţă.

Or, întrucât aceste argumente sunt unele privitoare la netemeinicia pretenţiei respective, reaprecierea probelor în recurs, prin prisma acestui tip de aserţiuni, nu poate fi realizată, deoarece ea nu echivalează cu generarea unui control de legalitate al deciziei pronunţate, ci cu reevaluarea situaţiei de fapt şi eventual, stabilirea uneia noi.

Având în vedere aceste aspecte, criticile subsumate acestui motiv de recurs sunt nefondate, decizia nefiind afectată de niciun viciu de nelegalitate.

Printr-un al doilea motiv de recurs, încadrabil în ipoteza de recurs prevăzută la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat că sumele cerute nu sunt certe, întrucât în cadrul autorizaţiei neexclusive seria x nr. x din data de 30.03.2017 înregistrată la UCMR-ADA sub nr. x în data de 28.04.2017 punct 10 se menţionează prin barare că nu se înregistrează restanţe la plata remuneraţiilor la data semnării autorizaţiei indicate mai sus. Conchide că, întrucât perioada 01.2017-30.03.2017 nu era restantă la plată, aceasta era achitată.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut caracterul nefondat al acestei critici, întrucât autorizaţia s-a încheiat la data de 30.03.2017 pentru perioada 01.01.2017-31.12.2018, acoperind deci şi perioada anterioară datei de 30.03.2017, la punctul 4 din cuprinsul acesteia fiind menţionat expres că, pentru prima luna, plata se face la data încheierii convenţiei.

Aceeaşi critică este reiterată într-o manieră identică în cererea de recurs, fără a se aduce vreun argument concret care să susţină nelegalitatea dezlegării oferite de instanţa de apel, astfel încât critica nu poate genera un real control judiciar în recurs.

Pe de altă parte, aşa cum arată Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă, reclamanta, organism de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor de opere muzicale, calculează remuneraţiile datorate de pârâtă pentru comunicarea operelor muzicale în spaţiul public potrivit Deciziei ORDA nr. 3/1997, astfel cum a fost modificată prin Decizia ORDA nr. 198/2012, care reglementează Metodologia privind remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru comunicarea publica a operelor muzicale în scop C., precum şi Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.

Critica privind lipsa caracterului cert al acestei creanţe este nefondată, întrucât, pe de o parte, caracterul cert al creanţei rezultă din înseşi prevederile legale sus-menţionate, iar, pe de altă parte, faptul că suma respectivă datorată nu este determinată, ci determinabilă nu conduce la lipsa certitudinii unei astfel de creanţe, aceasta putând fi cuantificată potrivit dispoziţiilor legale.

Cât priveşte cel de-al treilea motiv de recurs, în cuprinsul căruia recurenta arată că nu deţine aparate de tip televizor, receptor audio, casetofon, combină muzicală în cadrul locaţiei piscină şi restaurant, fiind aduse ocazional în locaţiile respective, aceste critici sunt unele de netemeinicie, neputând fi încadrate în niciuna din ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte subliniază că exced controlului de nelegalitate în recurs criticile ce vizează modul de interpretare de instanţa de apel a existenţei sau inexistenţei unei situaţii de fapt. Această apreciere nu poate reprezenta decât prerogativa exclusivă a instanţelor de fond, întrucât implică analiza probelor.

Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. S.A. împotriva deciziei nr. 148A din 3 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.

Faţă de soluţia adoptată şi de solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. privind obligarea părţii care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată solicitate şi dovedite de partea care a câştigat procesul, în cuantum de 2.975 RON, reprezentând onorariu avocaţial, potrivit extrasului de cont de la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. S.A. împotriva deciziei nr. 148A din 3 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pârâta A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 RON către reclamanta UCMR - ADA.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iunie 2022.