Tardiveness of criminal appeal against preventive sequester verification: 48-hour deadline runs from minute's communication

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2022

Deliberând asupra contestaţiei formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 15/A din data de 28 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 15/A din data de 28 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016, în conformitate cu art. 2502 din C. proc. pen., printre altele, s-a menţinut măsura sechestrului asigurator luată prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Tg. -Mureş, emisă la data de 19 octombrie 2016 în dosarul nr. x/2012, asupra următoarelor bunuri mobile, proprietate a inculpatului A.: a) Autoturism marca x, cu număr identificare x, serie motor x şi nr. înmatriculare x, şi b) Autoturism marca x, cu număr identificare x, serie motor x şi nr. înmatriculare x, până la concurenţa sumei de 688.421 RON, în vederea garantării reparării pagubei pretins produse prin infracţiunea de evaziune fiscală de care este acuzat inculpatul A..

S-a restrâns măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Tg. -Mureş, emisă la data de 19 martie 2014 în dosarul nr. x/2012 doar asupra imobilului apartament, situat în Târnăveni, str. x, jud. Mureş, până la concurenţa sumei de 688.421 RON, în vederea garantării reparării pagubei pretins produse prin infracţiunea de evaziune fiscală de care este acuzat inculpatul A..

Pentru a dispune astfel, procedând, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., la verificarea măsurii reale a sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Tg. -Mureş, emisă la data de 19 octombrie 2016 în dosarul nr. x/2012, s-a subliniat că, prin natura lor, măsurile asiguratorii sunt măsuri procesuale reale care constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile şi imobile ale suspectului sau inculpatului, ori, după caz, ale părţii responsabile civilmente sau ale altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

În acest fel, măsurile asiguratorii constituie în procesul penal veritabile garanţii cu titlu de prevedere - dedus din cauza acestora, dată de preîntâmpinarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii bunurilor şi cu o funcţionalitate provizorie, căci nu implică un transfer de proprietate şi durează doar atât timp cât condiţiile, cauza, şi scopul lor sunt în fiinţă. Ele sunt menite să asigure îndeplinirea scopului legal care le este ataşat, mai exact executarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau extinse, executarea pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori repararea pagubei cauzate prin infracţiune.

S-a reţinut că pentru instituirea măsurilor asiguratorii este necesară îndeplinirea cumulativă a două seturi de condiţii: unul de ordin formal şi un altul de ordin substanţial. Aceste condiţii vor fi luate în calcul şi ulterior, cu ocazia verificărilor consacrate de art. 2502 din C. proc. pen.

S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 39/1 aprilie 2022 apelată, Tribunalul Mureş i-a condamnat, între alţii, pe inculpaţii B., A., C. şi D. pentru săvârşirea infracţiunilor continuate de evaziune fiscală (ultimii doi sub forma de participaţie a complicităţii). Prin aceeaşi hotărâre, s-a dispus condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii continuate de spălare de bani a celor patru inculpaţi (ultimii doi în forma de participaţie a complicităţii) şi a inculpatului E.. Totodată, de la inculpaţi au fost confiscate sumele de bani despre care prima instanţă a stabilit că provin din săvârşirea infracţiunii de spălare de bani. În latura civilă a cauzei, primii patru inculpaţi şi părţile responsabile civilmente au fost obligaţi să plătească părţii civile prejudiciile stabilite de tribunal care au fost cauzate bugetului consolidat al statului prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. În vederea garantării reparării prejudiciilor şi pentru confiscarea specială, Tribunalul Mureş a menţinut măsurile asiguratorii luate prin Ordonanţa procurorului din 19 octombrie 2016, fără să ia vreo dispoziţie cu privire la măsurile asiguratorii impuse prin ordonanţa din 19 martie 2014.

În esenţă, Tribunalul Mureş a reţinut cu privire la inculpatul A. că, în calitate de administrator al S.C. F. S.R.L. Târnăveni, a evidenţiat în contabilitatea societăţii în perioada anilor 2011- 2012 un număr de 18 facturi fiscale fictive (aferente unui număr de 18 acte materiale) emise de S.C. G. S.R.L. din comuna Grajduri, judeţul Iaşi, reprezentând contravaloarea unor cheltuieli fictive cu achiziţii de piese de schimb pentru mijloace de transport şi utilaje şi de produse de grădină, flori şi plante în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor şi contribuţiilor către bugetul general consolidat al statului, generând un prejudiciu total în sumă totală de 1.526.461 RON. Acelaşi inculpat în cursul anului 2011, în calitate de reprezentant al S.C. F. S.R.L. Târnăveni, a dispus efectuarea unui număr de 36 transferuri bancare, în valoare totală de 4.735.899,44 RON, către S.C. G. S.R.L. implicată, de asemenea, în circuitul infracţional, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale fictive înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii, cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, în scopul disimulării originii ilicite a acestora, sumele de bani fiind ridicate apoi în numerar, fără vreo justificare legală.

Referitor la măsura asiguratorie instituită asupra a două autoturisme proprietate a inculpatului A. instituită prin ordonanţa din 19 octombrie 2016 asupra a două autoturisme proprietate a inculpatului şi cu privire la măsura sechestrului asigurator luată prin ordonanţa din 19 martie 2014 asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale aceluiaşi inculpat, Curtea a observat că cele două măsuri au fost impuse în scopul garantării reparării prejudiciului produs prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. În baza ordonanţei din 19 martie 2014, prin procesul-verbal din 9 mai 2014, emis în baza ordonanţei din martie 2014, s-a instituit sechestru asigurator asupra unui imobil apartament.

Curtea a notat că luarea măsurilor asiguratorii în cazul acestui inculpat nu pune probleme sub aspectul condiţiilor formale.

În privinţa condiţiilor substanţiale, instanţa de apel a reţinut că testul de necesitate este împlinit, căci cauza acestor măsuri este prezumată de lege, iar scopul lor în raport cu infracţiunea de evaziune fiscală decurge ex lege, din textul art. 11 al Legii nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, potrivit căruia "în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie". Testul de oportunitate este activ, cu următoarele menţiuni: prejudiciul reclamat în cauză pe seama lui A., evaluat prin sentinţa Tribunalului Mureş la suma de 1.526.461 RON nu este integral recuperat, astfel că, partea civilă este în drept să dispună de garanţi că, în măsura în care va fi atrasă răspunderea civilă a inculpatului, va avea posibilitatea efectivă să execute titlul care va stabili creanţa sa. Testul de proporţionalitate, la rândul său, este parţial îndeplinit, cu nuanţele expuse mai jos:

S-a constatat că asupra inculpatului planează acuzaţia comiterii unei fapte grave, care se presupune că a cauzat un prejudiciu însemnat bugetului consolidat al statului, astfel că şi în prezent există un just echilibru între intruziunea în dreptul de proprietate al inculpatului, prin grevarea în continuare a celor două autoturisme specificate în ordonanţa din 19 octombrie 2016 şi a imobilului arătat în procesul-verbal din 9 mai 2014 (a căror valoare oricum nu se ridică la restul neplătit din prejudiciul reţinut de prima instanţă), şi necesitatea garantării că prejudiciul produs bugetului statului va fi integral reparat. În schimb, acum la peste 8 ani de la luarea măsurii asiguratorii prin ordonanţa din 19 martie 2014, o indisponibilizare a întregului patrimoniu al inculpatului este o măsură disproporţionată.

În plus, Curtea a avut în vedere şi cele comunicate de partea civilă prin adresa nr. x/26 septembrie 2022, primită în dosarul nr. x/2016, după care o parte importantă a prejudiciului, în sumă de 838.040 RON, a fost deja recuperată şi, scăzând cât s-a plătit din 1.526.461 RON, la cât a fost obligat inculpatul prin hotărârea apelată, a rămas un debit de 688.421 RON.

Pentru motivele expuse supra, Curtea a menţinut măsura sechestrului asigurator luată prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Tg. -Mureş, emisă la data de 19 octombrie 2016 în dosarul nr. x/2012, asupra următoarelor bunuri mobile, proprietate a inculpatului A.: a) Autoturism marca x, cu număr identificare x, serie motor xx şi nr. înmatriculare x, şi b) Autoturism marca x, cu număr identificare x, serie motor x şi nr. înmatriculare x, până la concurenţa sumei de 688.421 RON, în vederea garantării reparării pagubei pretins produse prin infracţiunea de evaziune fiscală de care este acuzat inculpatul.

De asemenea, a restrâns măsura sechestrului asigurator instituit prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Tg. -Mureş, emisă la data de 19 martie 2014 în dosarul nr. x/2012 doar asupra imobilului apartament, situat în Târnăveni, str. x, jud. Mureş, până la concurenţa sumei de 688.421 RON, în vederea garantării reparării pagubei pretins produse prin infracţiunea de evaziune fiscală de care este acuzat A..

Împotriva încheierii penale nr. 15/A din data de 28 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016, a declarat contestaţie la data de 31 octombrie 2022, ora 15:51, inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub dosar nr. x/2016 fiind stabilit termen de judecată la data de 29 noiembrie 2022, când Înalta Curte a pus în discuţie, din oficiu, excepţia tardivităţii contestaţiei declarate, acordând, totodată, cuvântul şi asupra fondului contestaţiei şi dispunând amânarea pronunţării la data de 13 decembrie 2022 având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea contestatorului să depună note scrise, iar până la data pronunţării contestatorul nu a depus nici un înscris la dosarul cauzei.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii contestaţiei formulate de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

La dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Târgu Mureş se regăseşte dovada de comunicare a încheierii nr. 15/A din data de 28 octombrie 2022, care face obiectul prezentei contestaţii din care rezultă în mod clar data accesării 28.10.2022, ora 13:36 cu un număr de 3 vizualizări.

De asemenea, se constată că la dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, se regăseşte cererea de contestaţie formulată de inculpatul A., transmisă prin fax, la data de 31 octombrie 2022, ora 15:51, la Curtea de Apel Târgu Mureş.

Pentru a aprecia asupra declarării în termen a contestaţiei, Înalta Curte va analiza, pe de o parte, felul actului (minuta sau încheierea in extenso) care generează momentul de la care începe să curgă termenul de declarare a căii de atac, iar, pe de altă parte, criteriul naturii drepturilor şi intereselor ocrotite, precum şi modalitatea de calcul.

Astfel, sub prim aspect, se constată că potrivit art. 2502 C. proc. pen. "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător".

În cauza de faţă, fiind vorba de o verificare a măsurii asigurătorii în calea de atac a apelului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2501 alin. (1) C. proc. pen., care prevăd că "împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanţa de judecată sau de instanţa de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare".

Cum legiuitorul nu a prevăzut în mod expres actul care se comunică şi care generează momentul de la care începe să curgă termenul de declarare a căii de atac, din interpretarea dispoziţiilor art. 2501 C. proc. pen., în raport cu art. 204 alin. (1), art. 205 alin. (1), art. 206 alin. (1) C. proc. pen., pe de o parte, şi art. 341 alin. (9), art. 345 alin. (3), art. 347 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că termenul de 48 de ore în care se poate declara contestaţie, potrivit art. 2502 rap. la art. 2501 alin. (1) C. proc. pen., împotriva încheierii prin care instanţa de apel a verificat subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea unei măsuri asigurătorii, curge de la pronunţare sau, după caz, de la comunicarea minutei şi nu a încheierii motivate.

Astfel, se constată că în cuprinsul dispoziţiilor art. 2501, art. 204 alin. (1), art. 205 alin. (1), art. 206 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul foloseşte aceeaşi sintagmă, respectiv "...în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare", spre deosebire de situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 341 alin. (9), art. 345 alin. (3), art. 347 alin. (1) C. proc. pen., când, în mod expres, identifică actul de la a cărui comunicare curge termenul de exercitare a căii de atac a contestaţiei, ca fiind încheierea motivată, folosind sintagamele "...în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii", "...în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii" sau "...în termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor".

Înalta Curte reţine că este vorba de un termen procedural, dat fiind că prin reglementarea căilor de atac se urmăreşte disciplinarea şi sistematizarea activităţii procesuale în vederea asigurării realizării la timp şi în mod just a scopului procesului penal. Totodată se are în vedere faptul că toate termenele prevăzute de cod sunt termene procedurale, în afară de cele care ocrotesc drepturi şi interese extraprocesuale, preexistente procesului penal şi independente de acesta, limitând durata unor măsuri sau condiţionând îndeplinirea unor acte sau promovarea unor acţiuni care ar anihila un drept sau un interes extraprocesual, cum ar fi, spre exemplu, cele reglementate de C. proc. pen., care se referă la durata măsurilor preventive, la durata pentru care se menţine măsura asiguratorie în cazul scoaterii de sub urmărire penală sau de încetarea urmăririi penale, care sunt termene substanţiale.

Calificând, aşadar, felul termenului de 48 de ore pentru declararea contestaţiei împotriva încheierii prin care a fost verificată măsura asigurătorie ca fiind unul procedural, Înalta Curte reţine că acesta se calculează potrivit art. 269 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Prin urmare, pornind de la data menţionată în dovada de primire a minutei încheierii nr. 15/A din data de 28 octombrie 2022, ora 13:25, când i-a fost transmisă, ora 13:36 fiind data accesării, Înalta Curte constată că aceasta avea posibilitatea să formuleze contestaţie până la data de 30 octombrie 2022, ora 15:25/15.36. Or, potrivit datei menţionate pe cererea de contestaţie transmisă prin fax de către contestatorul A. la Curtea de Apel Târgu Mureş, respectiv 31 octombrie 2022, ora 15:51, contestaţia este formulată în afara termenului de 48 de ore prevăzut de art. 2502 rap. la art. 2501 alin. (1) C. proc. pen.

Mai mult decât atât, în încheierea din 14 octombrie 2022, s-a menţionat că s-au prezentat inculpaţii apelanţi B., A., E. asistaţi de apărători aleşi, avocat H., potrivit împuternicirii avocaţiale MS nr. x/2022, şi avocat I., potrivit împuternicirii avocaţiale nr. x/14.10.2022, astfel încât, aşa cum se menţionează şi în încheierea penală nr. 15/A din 28 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş pentru inculpatul A. termenul de 48 ore de declarare a contestaţiei curge de la pronunţare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 15/A din data de 28 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 15/A din data de 28 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2022.