Non-appealability of case suspension pending Supreme Court preliminary ruling on legal question under Art. 476 C. proc. pen.

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 827/A din data de 15.09.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de apelanta – inculpată A. împotriva sentinţei penale nr. 678/20.12.2019 a Judecătoriei Buftea prin care aceasta a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvărşirea infracţiunilor de distrugere şi trei infracţiuni de lovire sau alte violenţe.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare inculpata A..

Prin încheierea din data de 11 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I Penală, s-a dispus, în temeiul art. 476 alin. (4) din C. proc. pen., suspendarea judecării cauzei penale până la soluţionarea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, înregistrată sub numărul x/2022.

S-a reţinut că raportat la data săvârşirii faptelor deduse judecăţii, văzând şi motivul de contestaţie în anulare invocat în cerere, precum şi deciziile Curţii Constituţionale ale României nr. 397/2018 şi 358/2022, soluţionarea cauzei depinde de soluţionarea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, înregistrată sub numărul x/2022.

Împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I Penală, contestatoarea A. a formulat contestaţie, în temeiul art. 367 alin. (4) din C. proc. pen., solicitând admiterea acesteia pentru a acorda posibilitatea judecării contestaţiei în anulare formulate.

Examinând admisibilitatea contestaţiei formulate de contestatoarea A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte aminteşte că procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai căilor de atac prevăzute de lege.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Conform dispoziţiilor art. 476 alin. (1) din C. proc. pen., sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 475, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac; alin. (2) prin încheierea prevăzută la alin. (1), cauza poate fi suspendată până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept; alin. (4) cauzele similare, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, pot fi suspendate până la soluţionarea sesizării.

Din interpretarea dispoziţiilor anterior menţionate rezultă că încheierea din data 11 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este o încheiere definitivă, iar calea de atac formulată împotriva unei astfel de încheieri este inadmisibilă.

De asemenea, Înalta Curte reţine că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 367 alin. (4) din C. proc. pen. potrivit cărora încheierea dată în primă instanţă prin care s-a dispus cu privire la suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru procuror, părţile şi persoana vătămată prezente, şi de la comunicare, pentru părţile sau persoana vătămată care lipsesc, având în vedere că aceste dispoziţii vizează exclusiv cazul de suspendare prevăzut de art. 367 alin. (1) din C. proc. pen., şi anume atunci când, în baza unei expertize medico-legale, se constată că inculpatul suferă de o boală gravă şi nu cazul de suspendare incident în cauză prevăzut de dispoziţiile art. 476 alin. (4) din C. proc. pen.

Se reţine că dispoziţia din încheierea de suspendarea a intervenit în cursul judecării contestaţiei în anulare pentru soluţionarea sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile de către instanţa supremă, în timp ce dublul grad de jurisdicţie la care face referire contestatoarea vizează, în principal, soluţiile prin care se rezolvă acţiunea penală, legiuitorul lăsând în afara căilor de atac o serie de cereri cu caracter incidental (judecate într-o procedură pendinte), cum este şi cea contestată în prezenta cauză.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, în cauză, contestatorul a declarat o cale de atac împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, a încălcat principiul unicităţii căii de atac prevăzut de lege. Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate solicita reformarea hotărârii atacate.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, iar din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordine de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I Penală.

Va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I Penală.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.