Judicial rehabilitation for a former judge: prosecutor competence after abolition of the Section for Investigating Crimes in Justice

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 145/F din data de 26 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, în baza art. 533 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 166 şi următoarele din C. pen., a admis cererea de reabilitare formulată de către petenta A. şi a dispus reabilitarea petentei pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penala nr. 241/04.07.2014, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia II - a Penală, în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 65/A/24.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2022, la data de 12.04.2022, petenta A. a solicitat să se dispună reabilitarea judecătorească cu privire la condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 241/04.07.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 65/A/24.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În fapt a arătat că executarea pedepsei a început la data de 25.02.2015, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 426/25.02.2015 şi s-a terminat la data de 25.02.2018, iar de la data executării şi până în prezent nu a suferit o nouă condamnare, a avut o bună conduită în societate, a avut asigurată existenţa din activitatea sa de jurist în cadrul S.C. B. S.R.L. şi a achitat în întregime despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligată. A mai precizat faptul că termenul de reabilitare este în cazul său de 4 ani şi a început să curgă de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale, respectiv 25.02.2018 şi s-a împlinit la data de 25.02.2022.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 166 şi urm. din C. pen. şi art. 530 din C. proc. pen.

Prin sentinţa penală nr. 490/F/11.05.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia I penală a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu, în temeiul art. 529 din C. proc. pen. raportat la art. 47 alin. (1) din C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare formulată de petenta A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, unde dosarul a fost înregistrat la data de 25.05.2022.

Au fost ataşate fişa de cazier judiciar a petentei; chitanţa seria x nr. x din data de 11.05.2015 emisă de DITL Sector 2; adresa nr. x/03.08.2022, emisă de AFP Sector 2; contract individual de muncă; precum şi dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin sentinţa penală nr. 241/04.07.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 65/A din 24.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpata A. a fost condamnată la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 36 din C. pen. şi art. 5 din C. pen.. În baza acestei sentinţe a fost emis MEPI nr. 426/2015 de către Curtea de Apel Bucureşti.

S-a arătat că, potrivit art. 168 din C. pen., cererea de reabilitare judecatorească se admite daca cel condamnat întruneşte următoarele condiţii:

a) nu a săvârşit o infracţiune in intervalul prevăzut de art. 166;

b) a achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afara de cazul când acesta dovedeşte ca nu a avut posibilitatea sa le îndeplinească sau când partea civila a renunţat la despăgubiri.

Instanţa a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 168 din C. pen., respectiv: cu privire la termenul de reabilitare, conform art. 166 alin. (1) lit. a) din C. pen., pentru pedeapsa de 3 ani la care a fost condamnată petenta, termenul de reabilitare este de 4 ani. Pedeapsa a început la data de 25.02.2015 şi a fost considerată ca executată la data de 05.02.2018, astfel că termenul de reabilitare s-a împlinit la data de 04.02.2022. De la data condamnării până în prezent, petenta nu a mai suferit vreo condamnare, după cum reiese din fisa de cazier judiciar.

Aceasta a achitat cheltuielile judiciare la care a fost obligată prin sentinţa de condamnare, după cum reiese din chitanţa seria x nr. x din data de 11.05.2015, emisă de DITL Sector 2 şi din adresa nr. x/03.08.2022, emisă de AFP Sector 2.

Instanţa a constatat că petenta nu a fost obligată la plata unor astfel de despăgubiri.

Împotriva sentinţei penale nr. 145/F din data de 26 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie.

În susţinerea contestaţiei, s-a invocat faptul că sentinţa contestată este lovită de nulitate absolută întrucât la soluţionarea cererii de reabilitare a participat un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, deşi, potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013, trebuia să participe un procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Examinând contestaţia, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte constată că, intimata A., a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 241 din data de 4 iulie 2014, pronunţată de Curtea de Apel – secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 65/A din data de 24.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 36 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În cauză urmărirea penală a fost efectuată de către Direcţia Naţională Anticorupţie, având în vedere calitatea deţinută de inculpată, respectiv prim procuror adjunct în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.

Ulterior condamnării inculpatei, modificările legislative au condus la operaţionalizarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.

Astfel, având în vedere calitatea de magistrat, se constată că potrivit art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispoziţiile art. 14 pct. 4 şi pct. 6 din Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 7/2019, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie avea atribuţia de a retrage căile de atac în cauzele de competenţa acestei secţii, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanţelor sau soluţionate definitiv anterior operaţionalizării acesteia potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 90/2018, privind unele măsuri pentru operaţionalizarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 888 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. III alin. (2) din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, şi prevederilor art. II alin. (11) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, în ipoteza cauzelor de competenţa secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, nesoluţionate până la data de 23 octombrie 2018 sau după soluţionarea acestora, procurorul competent să participe la şedinţele de judecată este procurorul din cadrul secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau procurorul din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei.

Totodată, Înalta Curte aminteşte că prin Decizia nr. 3/2019, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul acestei instanţe s-a stabilit că în temeiul normei speciale şi derogatorii prevăzute în art. 888 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, procurorul competent să participe, începând cu data de 23 octombrie 2018, la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, inclusiv în cauzele privind infracţiunile săvârşite de judecători sau procurori în care urmărirea penală s-a efectuat de către Direcţia Naţională Anticorupţie, este exclusiv procurorul din cadrul secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau procurorul din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei.

Potrivit art. 3 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 49/2022 Legea nr. 49/2022 privind desfiinţarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., de la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt de competenţa parchetului de pe lângă curtea de apel şi infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale, tribunale militare şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe; pentru infracţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2), urmărirea penală se efectuează de procurori anume desemnaţi de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la propunerea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pentru o perioadă de 4 ani, potrivit procedurii prevăzute de prezenta lege, denumiţi în continuare procurori anume desemnaţi.

De asemenea, potrivit art. 13 din aceeaşi lege, la judecarea cauzelor în care urmărirea penală a fost efectuată de procurorii anume desemnaţi potrivit art. 3 alin. (3), precum şi la soluţionarea propunerilor, contestaţiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri formulate în respectivele cauze, participă procurori din cadrul parchetelor de pe lângă instanţele competente pe rolul cărora se află acestea.

Instanţa mai constată că procurorul ce a pus concluzii în cauză era abilitat în acest sens, îndeplinind condiţiile legale (însuşi intimata precizând susţinând abilitatea şi gradul necesare pentru a pune concluzii în faţa acelei instanţe) şi administrative (de desemnare pe cale ierarhică), situaţie în care prestaţia sa este eficientă, nefiind incident textul ce vizează lipsa de la judecată a procurorului, cu consecinţa excluderii intervenţiei cauzei de nulitate prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Ca urmare, se constată legală participarea procurorului din cadrul curţii de apel la judecarea cererii de reabilitare formulate de un inculpat ce a avut calitatea de magistrat.

Pentru considerentele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 145/F din data de 26 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, privind pe intimata A..

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 145/F din data de 26 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, privind pe intimata A..

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.