Limits of cassation review under art. 438(1) pt. 7 CPP: impossibility to re-evaluate facts or evidence when challenging conviction for statutory offenses based on substituted product distribution

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de recurentul inculpat A., reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 136 din 05.02.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bucureşti – secţia I Penală, printre altele, cu privire la inculpatul A. a hotărât următoarele:

A constatat că prin încheierea din data de 12.12.2019 instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce priveşte infracţiunea de vătămare corporală din culpă (persoană vătămată B.) reţinută în sarcina inculpaţilor A. şi C. prin actul de sesizare, din infracţiunea prevăzută de art. 196 alin. (2) C. pen., cu aplic.art. 5 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) şi 5 C. pen., cu aplic.art. 5 alin. (1) C. pen.

A constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este noul C. pen.

În temeiul art. 357 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse (faptă săvârşită în perioada decembrie 2012 – februarie 2013).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi pe o perioadă de 3 (trei) ani: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi comerciale.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 196 alin. (2), (3) şi 5 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă (faptă săvârşită la data de 10.03.2013, persoana vătămată B.).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi pe o perioadă de 3 (trei) ani: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi comerciale.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă (faptă săvârşită în intervalul 25.02.2013 – 28.06.2013, persoane decedate: D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi U.).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi pe o perioadă de 4 (patru) ani: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi comerciale.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) din Lg. 241/2005, cu aplic.art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală (faptă săvârşită în perioada decembrie 2012 – februarie 2013).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap.la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi pe o perioadă de 4 (patru) ani: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi comerciale.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap.la art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen. a contopit cele patru pedepse aplicate prin prezenta în pedeapsa de 6 ani închisoare, la care a adaugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedeapse (2 ani şi 4 luni), inculpatul A. având de executat pedeapsa principală rezultantă de 8 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi comerciale.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea determinării profilului genetic şi introducerii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa principală rezultantă perioada reţinerii şi arestului preventiv executate în cauză de la data de 19.06.2013 la 14.12.2013.

Împotriva sentinţei penale nr. 136/05.02.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, V., A., C., W. şi Ministerul Finanţelor Publice – ANAF.

Prin decizia penală nr. 125/A din data de 10 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de către formulat de apelanţii-inculpaţi C., W., A., V. şi de către apelanta-parte civilă partea civilă A.N.A.F împotriva sentinţei penale nr. 136 din 05.02.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2015.

A fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost desfiinţată sentinţa penală apelată în ceea ce priveşte modul de soluţionare a acţiunii penale cu privire la inculpatul A. şi în rejudecare:

Au fost descontopite cele patru pedepse aplicate prin sentinţa penală apelată pe care le repune în induvidualitatea lor astfel:

- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 357 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 196 alin. (2), (3) şi 5 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 9 alin. (1) lit. a) din Lg. 241/2005, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;;

- pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

A fost majorată de la 6 ani la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., au fost contopite cele patru pedepse aplicate prin sentinţa penală apelată şi prin decizia din apel, urmând ca apelantul inculpat A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedeapse (2 ani şi 4 luni), având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 10 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat apelantului-inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul unei societăţi comerciale.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-a palicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) . pen. a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

S-a luat act că apelantul-inculpat A. a achitat suma de 24.960,64 RON părţii civile ANAF conform chitanţei seria x 103 nr. x din data de 26.11.2021, aflată la dosar apel.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei din apel, nr. 125/A/10.02.2022, a formulat recurs în casaţie inculpatul A., prin avocat X., la data de 11.04.2022, prin fax, în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor de recurs a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În esenţă, în motivarea cererii de recurs în casaţie, apărarea inculpatului A. a arătat că decizia penală pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015 este nelegală având în vedere situaţia de fapt reţinută de către această instanţă, fiind în discordanţă cu cea reţinută de către procuror în cadrul actului de sesizare al instanţei.

A arătat apărătorul inculpatului că organul de urmărire penală a reţinut faptul că societatea comercială Y., societate în cadrul căreia inculpatul A. deţinea calitatea de director general, societate care a cumpărat activele societăţii Z., a achiziţionat, în perioada septembrie - decembrie 2012 cantitatea de 69.940 litri alcool metilic de la societatea AA.. Pe lângă această cantitate de alcool metilic, societatea Y. S.R.L. a mai achiziţionat, în aceeaşi perioadă, mai multe cantităţi de colorant albastru praf, parfum cocktail hidrosolubil, methanol, precum şi cantitatea de 52.992 bucăţi de preforme pet de 2 litri, 75.264 preforme pet de 3 iitri si 141.120 preforme pet 5 litri. În total, societatea Y. S.R.L. a achiziţionat 269.376 bucăţi preforme pet având cantităţi diferite.

În cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpatul A. a prezentat documente justificative cu privire la livrările de produs BB. către CC., cât şi cu privire la folosirea produselor achiziţionate, prezentate anterior, produse folosite la fabricarea BB..

S-a susţinut că în urma readministrării probatoriului în cadrul cercetării judecătoreşti, prima instanţa a reţinut o cu totul altă situaţie de fapt decât cea expusă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în cadrul Rechizitoriului, fapt pentru care, apărarea consideră că s-a produs o gravă eroare judiciară, inculpatul A. fiind condamnat pentru o altă faptă pentru care instanţa fondului nu a fost sesizată.

Astfel, s-a menţionat că Tribunalul Bucureşti, cât şi Curtea de Apel Bucureşti, au reţinut faptul că inculpatul A. ar fi livrat produsul DD. către societatea EE. S.R.L., administrată de către inculpatul C., dintr-un stoc vechi produs în cursul anului 2011, nicidecum faptul că inculpatul A. ar fi produs DD. în perioada decembrie 2012 - februarie 2013 în urma achiziţionării cantităţii de alcool metilic.

A mai arătat apărarea recurentului inculpat că instanţa a reţinut faptul că în cursul urmăririi penale nu s-a lămurit dacă data fabricării produsului imprimată pe fiecare flacon în parte este data reală de fabricare ori dacă este o dată fictivă inserată în mod deliberat de către producător tocmai cu scopul de a induce în eroare organele de control în eventualitatea în care s-ar fi efectuat verificări cu privire la provenienţa şi calitatea produsului. Mai exact, instanţa de judecată a susţinut faptul că inculpatul A., deşi avea aceste stocuri de marfa încă din cursul anului 2011, acesta le-ar fi vândut către societatea EE. S.R.L. tocmai în anul 2013.

În opinia apărării, prin schimbarea totală a situaţiei de fapt, instanţa de judecată, pe lângă faptul că se pronunţă asupra unor fapte pentru care nu a fost sesizată, produce o gravă încălcare a dreptului la apărare al inculpatului în condiţiile în care nu i s-a acordat acestuia dreptul de a se apăra raportat la noua stare de fapt.

Raportat la această nouă situaţie de fapt reţinută de către prima instanţă, având în vedere toate probele administrate pe întreg parcursul procesului penal, inculpatul, prin apărător, consideră că aceasta nu este susţinută de niciun mijloc de probă. S-a arătat că în urma rapoartelor de constatare tehnico-stiinţifice efectuate în cauză, s-a constatat faptul că lotul nr. x, fabricat la data de 16.06.2011 de către societatea Z. conţine doar etanol - alcool nevătămător şi doar celelalte 3 loturi care nu au fost fabricate de către societatea Z. conţin alcool metilic. S-a mai susţinut că există la dosar documente reprezentând procese-verbale de control efectuate de către organele vamale în mod constant la societatea Z. din care rezultă faptul că niciodată nu au fost găsite stocuri de alcool metilic la această societate. De asemenea, inculpatul prin declaraţiile sale a negat în mod constant faptul că acesta ar fi fabricat loturile nr. x, 235 si 236 de DD. pe care se presupune ca le-ar fi livrat către societatea EE. S.R.L..

Astfel, având în vedere situaţia de fapt reţinută de către prima instanţă, respectiv faptul că produsul DD. contrafăcut provenea din stocuri fabricate în cursul anului 2011, a susţinut apărarea că nu s-a făcut dovada faptului că societatea Z. a făcut achiziţii de alcool metilic în acea perioadă. Mai mult, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză reiese indubitabil faptul că nu au existat stocuri de alcool metilic în cadrul societăţii Z.. S-a arătat că la data de 30.06.2011 s-a procedat la sigilarea liniei de producţie a Z. încheindu-se procesul-verbal nr. x de către Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale în care se indică indexul contoarelor precum şi stocul de marfă existent la acea dată. Întrucât începând cu data de 30.06.2011 linia de fabricaţie nu a mai funcţionat, s-a susţinut că nu exista posibilitatea ca după această dată să fie fabricat produsul DD. in cadrul societăţii Z..

De asemenea, în motivarea cererii de recurs în casaţie, s-a mai arătat că instanţa nu a analizat raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. x din data de 11.09.2013 şi s-a susţinut că motivarea instanţei cu privire la faptul ca societatea EE. S.R.L. a cumpărat produsul contrafăcut de la societatea FF. S.R.L., însă produsul DD. nu putea fi fabricat de către FF. S.R.L., întrucât această societatea funcţiona ca o societate fantomă, motiv pentru care adevăratul fabricant era inculpatul A., este eronată.

Prin urmare, pentru motivele arătate în scris, apărarea inculpatului A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi dispunerea unei soluţii în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală la data de 04.07.2022, când s-a stabilit termen la data de 20.09.2022, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Prin încheierea din 20 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 125/A din data de 10 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus trimiterea cauzei Completului 5, în compunere de trei judecători, pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie.

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului în casaţie de la termenul din 29.11.2022, s-au luat concluziile apărării recurentului şi ale parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul A., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În speţă, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019). Deoarece legea nu prevede competenţa de a administra probe cu privire la situaţia de fapt, instanţa de recurs în casaţie îşi fundamentează soluţia pe baza faptelor anterior constatate.

De asemenea, s-a mai statuat în jurisprudenţă şi că verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv concordanţa conduite subiectului cu o norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective [nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..]" (Decizia nr. 78/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

În raport cu consideraţiile teoretice expuse anterior, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că argumentele inculpatului recurent A. în sensul că este incident cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, sunt neîntemeiate.

În speţă, recurentul inculpat a fost condamnat prin decizia recurată, astfel:

- la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse (faptă săvârşită în perioada decembrie 2012 – februarie 2013), prevăzută de art. 357 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

- la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală (faptă săvârşită în perioada decembrie 2012 – februarie 2013), prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Lg. 241/2005, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

- la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă (faptă săvârşită la data de 10.03.2013, persoana vătămată B.), prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) şi 5 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

- la pedeapsa principală de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă (faptă săvârşită în intervalul 25.02.2013 – 28.06.2013, persoane decedate: D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi U.), prevăzută de art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Astfel, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., au fost contopite cele patru pedepse aplicate şi s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedeapse (2 ani şi 4 luni), dispunându-se ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 10 ani şi 4 luni închisoare.

În cauza de faţă, în concret, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului A., anterior menţionate şi pentru care s-a dispus condamnarea acestuia, constă în aceea că:

- în perioada februarie 2013 inculpatul A. a comercializat către inculpatul C., administrator al S.C. EE. S.R.L., cantitatea de 66.216 pet-uri de 0,5 litri de "DD. – loţiune pentru îngrijirea epidermei cu efect antiseptic", în valoare de 156.004,59 RON, cunoscând că produsul a fost substituit, în sensul că ingredientul principal – alcoolul etilic – din compoziţia acestuia a fost înlocuit cu alcoolul metilic (un produs toxic de tip narcotic, cu acţiune specifică asupra retinei şi a nervului optic, ingerarea 15 ml metanol putând produce orbirea ireversibilă iar doza letală fiind de 30-100 ml), în urma substituirii produsul DD. devenind vătămător sănătăţii, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de falsificarea sau substituirea de alimente sau alte produse prevăzută de art. 357 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

- în cursul lunii februarie 2013 inculpatul A. a comercializat către inculpatul C. cantitatea de 66.216 pet-uri de 0,5 litri DD., în valoare de 156.004,59 RON, cauzând bugetului general consolidat un prejudiciu de 24.960,64 RON prin nedeclararea sursei (venitului) impozabile, această faptă întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 C. pen.;

- în urma punerii în circulaţie în cursul lunii februarie 2013 a produsului substituit DD., a rezultat orbirea ireversibilă a persoanei vătămate B. la data de 09.03.2013 ca urmare a ingerării acestui produs, reţinându-se astfel că fapta inculpatului A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) şi 5 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

- în urma punerii în circulaţie în cursul lunii februarie 2013 a produsului substituit DD. şi a ingerării acestuia a rezultat decesul numiţilor D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi U. în intervalul 25.02.2013 – 28.06.2013, reţinându-se în consecinţă că fapta inculpatului A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În esenţă, în cauză s-a reţinut că în perioada decembrie 2012 – martie 2013 inculpatul A. a produs şi comercializat către inculpatul C., administrator al S.C. EE. S.R.L., cantitatea de 66.216 pet-uri de 0,5 litri de "DD. – loţiune pentru îngrijirea epidermei cu efect antiseptic", în valoare de 156.004,59 RON, cunoscând că produsul a fost substituit.

În concret, cu privire la produsul DD., în sarcina inculpatului A. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, în varianta ascunderii sursei impozabile/taxabile. Pe baza stării de fapt reţinute în cauză şi probatoriul administrat, instanţele au stabilit circuitul evazionist cu privire la produsul DD., respectiv circuitul acestui produs între diferiţi comercianţi.

În esenţă, au stabilit instanţele faptul că relaţiile comerciale dintre S.C. EE. S.R.L. şi S.C. FF. S.R.L. au avut un caracter fictiv. De asemenea, s-a reţinut că probatoriul cauzei a conturat dincolo de orice dubiu faptul că S.C. EE. S.R.L. nu a achiziţionat produsul DD. de la societatea FF. S.R.L.

Astfel, în esenţă, s-a stabilit sursa de provenienţă a produsului DD. ca fiind fabrica de produse alcoolice situată în oraşul Năsăud, str. x A, jud. Bistriţa Năsăud, administrată de inculpatul A..

În ceea ce priveşte achiziţia produsului DD. s-a arătat că a fost achiziţionată cantitatea totală de 66.216 pet-uri de 0,5 l conţinând produsul DD.. Conform etichetei, produsul a fost fabricat de S.C. Z., societate administrată de A. şi care şi-a încetat activitatea la data de 30.06.2011. Cu toate acestea, activele societăţii Z., inclusiv instalaţiile de producţie, utilaje, imobile etc., au fost preluate la data de 03.12.2012 de către S.C. Y. S.R.L. conform procesului-verbal de adjudecare din data de 03.12.2012, societate în cadrul căreia inculpatul A. deţinea funcţia de director general.

Aşadar, în toată această perioadă de la data încetării activităţii S.C. Z. şi până la data demarării cercetărilor penale ca urmare a deceselor provocate de ingerarea produsului DD., inculpatul A. a controlat activitatea de producţie a fabricii situată în oraşul Năsăud, str. x, jud. Bistriţa Năsăud, indiferent de modul de organizare a activităţii, respectiv în cadrul societăţii Z. ori ulterior în cadrul S.C. Y. S.R.L.

Prin urmare, s-a stabilit în cauză că, cele 66.216 pet-uri de 0,5 l, conţinând produsul DD., au fost livrate de inculpatul A. societăţii EE. S.R.L., administrată de inculpatul C., iar pentru a justifica achiziţia produsului DD. inculpatul C. a înregistrat în evidenţele contabile trei facturi fictive emise de S.C. FF. S.R.L.

Totodată, s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului general consolidat prin nedeclararea sursei (venitului) impozabil este în cuantum de 24.960,64 RON, reprezentând impozit pe venit, conform art. 43 din Legea nr. 571/2003, corespunzător unui venit de 156.004,59 RON.

În concluzie, pe baza stării de fapt valorificată cu titlu definitiv de instanţa de apel referitor la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, s-a stabilit că în cursul lunii februarie 2013 inculpatul A. a comercializat către inculpatul C. cantitatea de 66.216 pet-uri de 0,5 litri DD., în valoare de 156.004,59 RON, cauzând bugetului general consolidat un prejudiciu de 24.960,64 RON prin nedeclararea sursei (venitului) impozabile, această faptă întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 C. pen.

Astfel, în raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de evaziune fiscală în varianta reţinută în sarcina inculpatului A., respectiv ascunderea sursei impozabile, astfel cum este incriminată de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 prevede:

(1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amenda următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

Aşadar, elementul material al infracţiunii de infracţiunii de evaziune fiscală în varianta art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 reţinută în sarcina inculpatului A. constă în ascunderea sursei impozabile, a venitului realizat în urma operaţiunii de vânzare a produsului DD., iar urmarea imediată este dată de crearea unui prejudiciu bugetului general consolidat al statului, astfel cum s-a arătat.

Constatându-se că elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de evaziune fiscală corespund faptelor reţinute în concret în sarcina inculpatului A., Înalta Curte constată neîntemeiată susţinerea apărării potrivit căreia a fost condamnat pentru o faptă care nu e prevăzută de legea penală. De altfel, prin motivele de recurs în casaţie nu au fost arătate care sunt argumentele apărări care conduc la concluzia lipsei elementelor de tipicitate ale acestei infracţiunii, ci în concret apărarea a susţinut doar că starea de fapt reţinută de instanţă nu este susţinută de niciun mijloc de probă, argumente care însă nu pot face obiectul cenzurii în această procedură.

În continuare, după stabilirea circuitului evazionist cu privire la produsul DD., s-a reţinut în sarcina inculpatului A. săvârşirea infracţiunii de falsificarea sau substituirea de alimente sau alte produse prevăzută de art. 357 alin. (1) C. pen., precum şi săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. şi vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) şi 5 C. pen.

Aşadar, art. 357 C. pen. reglementează falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse:

(1) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de alimente, băuturi ori alte produse falsificate sau substituite, dacă sunt vătămătoare sănătăţii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Starea de fapt valorificată cu titlu definitiv de instanţa de apel referitor la această infracţiune constă în aceea că în perioada februarie 2013 inculpatul A. a comercializat către inculpatul C., administrator al S.C. EE. S.R.L., cantitatea de 66.216 pet-uri de 0,5 litri de "DD. – loţiune pentru îngrijirea epidermei cu efect antiseptic", în valoare de 156.004,59 RON, cunoscând că produsul a fost substituit, în sensul că ingredientul principal – alcoolul etilic – din compoziţia acestuia a fost înlocuit cu alcoolul metilic (un produs toxic de tip narcotic, cu acţiune specifică asupra retinei şi a nervului optic, ingerarea 15 ml metanol putând produce orbirea ireversibilă, iar doza letală fiind de 30-100 ml), în urma substituirii produsul DD. devenind vătămător sănătăţii.

În concret, referitor la inculpatul A. instanţele au statuat că probatoriul cauzei a reliefat dincolo de orice dubiu că fabricarea produsului DD. şi livrarea în cursul lunii februarie 2013, către inculpatului C., s-au făcut din dispoziţia acestuia. Astfel, s-a reţinut în sarcina inculpatului A. că începând cu luna februarie 2013, acesta a realizat punerea în circulaţie a produsului prin vânzare, reţinându-se astfel săvârşirea infracţiunii în varianta oferirii spre vânzare.

Astfel, elementul material al infracţiunii de falsificare de alimente sau alte produse reţinută în sarcina inculpatului A. este dat de acţiunea inculpatului de a pune în circulaţie produsul DD., care prin substituire a devenit vătămător sănătăţiii.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol la adresa sănătăţii populaţiei.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei de punere în circulaţie a produsului substituit.

Ca atare, şi cu privire la această faptă Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de falsificarea sau substituirea de alimente sau alte produse, astfel cum este incriminată de art. 357 alin. (1) din C. pen.

Prin motivele de recurs în casaţie formulate în cauză, toate argumentele apărării referitoare la contrafacerea produsului DD. vizează aspecte de fapt care fie au fost deja invocate şi analizate în apel, fie se referă la probatoriul cauzei (raport de constatare tehnico-ştiinţifică, procese-verbale, declaraţii de martori), nefiind invocate aşadar chestiuni de drept ce ar putea fi circumscrise cazului de casare invocat în cauză, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Rezultă aşadar că analiza motivelor de recurs în casaţie, aşa cum au fost formulate în cauză, nu vizează practic raportarea situaţiei de fapt reţinută la condiţiile de tipicitate subsumate normei de incriminare ce sancţionează penal infracţiunea de falsificarea sau substituirea de alimente sau alte produse, prevăzută de art. 357 alin. (1) din C. pen., ci reprezintă o veritabilă solicitare de reinterpretare şi valorificare a probatoriului administrat în sensul celor invocate prin cererea de recurs în casaţie.

De asemenea, în ceea ce priveşte infracţiunile de vătămare corporală din culpă şi ucidere din culpă reţinute în sarcina inculpatului A., instanţele de fond şi apel au stabilit că situaţia de fapt reţinută în cauză şi probele dosarului au dovedit fără nici un dubiu faptul că în urma punerii în circulaţie a produsului substituit DD. a rezultat orbirea ireversibilă a persoanei vătămate B., în urma consumării acestui produs, aşadar vătămarea corporală a acesteia, precum şi decesul numiţilor D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., în urma consumării acestui produs.

În concret, în cauză, s-a stabilit că vătămarea corporală şi decesele persoanelor s-au produs în intervalul 25.02 – 28.06.2013, aşadar după punerea în circulaţie a produsului DD. de către inculpatul A. şi de inculpatul C., iar vătămarea corporală respectiv decesele s-au produs pe fondul intoxicaţiei acute cu alcool metilic, conform rapoartelor de expertiză medico legală realizate în cazul deceselor numiţilor D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi U., respectiv vătămarea corporală în cazul numitului B..

Au mai stabilit instanţele de fond şi apel că singura persoană care avea cunoştinţă de faptul că produsul DD. a devenit vătămător sănătăţii în urma unui proces de producţie izolat (loturile cu nr. 234, 235 şi 236, fabricate în perioada 01 – 03.07.2011), a fost inculpatul A., acesta fiind şi cel care a pus în vânzare loturile compromise alături de un lot corespunzător (nr. 225 fabricat la data de 16.06.2011), ignorând consecinţele care s-ar fi putut produce în urma utilizării produsului fie conform etichetării, fie conform unor obiceiuri de consum dezvoltate de anumite persoane (consumarea ca substitut pentru băuturile alcoolice clasice).

Totodată, s-a reţinut că A. a introdus pe piaţă produsul DD. cu ignorarea prevederilor legale prevăzute de H.G. nr. 956/2005 privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, dar şi cu nerespectarea măsurilor de prevedere pentru exercitarea activităţii de producţie a unui produs destinat utilizării pe scară largă. Aceste măsuri de prevedere impuneau ca ingredientul principal din produsul DD. să fie alcoolul etilic, conform etichetării produsului, şi nu alcolul metilic, un produs toxic, vătămător.

În concluzie, pe baza stării de fapt valorificată cu titlu definitiv de instanţa de apel referitor la infracţiunea de vătămare corporală din culpă, s-a stabilit că în urma punerii în circulaţie de către inculpatul A., în cursul lunii februarie 2013, a produsului substituit DD., a rezultat orbirea ireversibilă a persoanei vătămate B. la data de 09.03.2013 ca urmare a ingerării acestui produs, fapta inculpatului A. întrunind aşadar elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) şi 5 C. pen.

Prin urmare, în raport cu cele reţinute, contrar apărării, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, astfel cum este incriminată de art. 196 alin. (2), (3) şi (5) C. pen.

Dispoziţiile art. 196 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. prevăd următoarele:

(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă

(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

(5) Dacă nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfăşurarea activităţii care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (3) constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Elementul material al infracţiunii de vătămare corporală din culpă constă în acţiunea inculpatului A. de a pune în circulaţie prin vânzare produsul DD. care, prin substituire, a devenit vătămător sănătăţii, prevăzând posibilitatea vătămării corporale a consumatorilor.

Urmarea imediată constă în vătămarea corporală a persoanei care a ingerat produsul DD. (persoana vătămată B.).

De asemenea, între elementul material şi urmarea imediată există o legătură de cauzalitate directă, având în vedere că vătămarea corporală s-a înregistrat pe fondul consumului produsului care prin substituire a devenit toxic, conform concluziilor rapoartelor medico-legale efectuate în cauză.

Totodată, cu privire la infracţiunea de ucidere din culpă, situaţia de fapt reţinută prin decizia recurată constă, în esenţă, în aceea că în urma punerii în circulaţie în cursul lunii februarie 2013 a produsului substituit DD. şi a ingerării acestuia a rezultat decesul numiţilor D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi U., în intervalul 25.02.2013 – 28.06.2013.

Înalta Curte constată că şi această faptă reţinută în sarcina inculpatului prin hotărârea de condamnare realizează o corespondenţă deplină cu elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) şi alin. (3) C. pen.

Dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. prevăd că:

(2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(3) Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se majorează cu jumătate.

Elementul material al infracţiunii de ucidere din culpă constă în acţiunea inculpatului A. de a pune în circulaţie prin vânzare produsul DD. care, prin substituire, a devenit vătămător sănătăţii, prevăzând posibilitatea că acesta ar cauza decesul consumatorilor.

Urmarea imediată constă în decesul persoanelor care au ingerat produsul DD..

Totodată, între elementul material şi urmarea imediată există o legătură de cauzalitate directă, având în vedere că decesele s-au înregistrat pe fondul consumului produsului care prin substituire a devenit toxic.

Aşadar, în concluzie, s-a reţinut că între acţiunea inculpatului A. de plasare pe piaţă a produsului DD. (în condiţiile în care avea cunoştinţă de faptul că acesta fusese substituit/falsificat) şi decesul/vătămarea corporală a unui număr de 19 persoane, există o legătură de cauzalitate directă, fiind evident că fabricarea produsului conform prescripţiilor în vigoare (utilizând alcoolul etilic şi nu alcoolul metilic), chiar şi în situaţia în care nu ar fi fost respectate cerinţele referitoare la autorizarea produsului biocid de către autoritatea competentă, ar fi fost de natură să împiedice producerea rezultatului.

În consecinţă, Înalta Curte constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de falsificarea sau substituirea de alimente sau alte produse prevăzută de art. 357 alin. (1) C. pen., evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) şi 5 C. pen. şi ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., corespund faptelor reţinute în concret în sarcina recurentului inculpat A. şi pentru care a fost condamnat.

În raport cu aspectele expuse, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului A. în sensul că a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, sunt neîntemeiate.

Aşa cum s-a arătat, în realitate, prin criticile formulate prin motivele de recurs în casaţie, Înalta Curte constată că se contestă situaţia de fapt stabilită de către instanţa de apel, fondul criticilor formulate pe calea recursului în casaţie vizând circumstanţele comiterii faptelor şi probatoriul cauzei, lucru nepermis din perspectiva cazului de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., care se referă la neprevederea faptei în legea penală.

Astfel, se observă că prin criticile aduse hotărârii definitive nu au fost evidenţiate elemente de nelegalitate, ci s-a solicitat o reinterpretare a probelor şi o schimbare a situaţiei de fapt reţinute în cauză (critici care de altfel au fost formulate şi în faţa instanţei de control judiciar), care însă nu pot fi valorificate în contextul cazurilor de casare expres şi limitativ reglementate în art. 438 din C. proc. pen.

În aceste condiţii, se constată că prin motivele de recurs în casaţie se urmăreşte stabilirea unei alte situaţii de fapt, prin reinterpretarea probelor administrate în cauză, ceea ce este contrar scopului prevăzut de lege pentru recursul în casaţie, acela de a verifica legalitatea unei hotărâri definitive, iar din această perspectivă criticile recurentului inculpat A. nu pot fi primite de instanţa de casaţie, recursul fiind nefondat.

În ceea ce priveşte critica apărării recurentului inculpat A. referitoare la faptul că prima instanţă a reţinut o cu totul altă situaţie de fapt decât cea expusă prin rechizitoriu, în acest sens susţinând apărarea că instanţa a reţinut o nouă situaţie de fapt care nu e susţinută de niciun mijloc de probă, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi supusă examinării în calea extraordinară de atac promovată, întrucât, aşa cum s-a arătat în debutul expunerii, prin intermediul recursului în casaţie nu pot fi invocate şi, implicit, analizate orice încălcări ale legii, ci doar acelea pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante, subsumându-le unuia dintre cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Or, acest aspect susţinut de recurent nu se circumscrie vreunuia dintre motivele expres şi limitativ reglementate de textul de lege menţionat, cu atât mai puţin cazului prevăzut de pct. 7, invocat de acesta, care vizează exclusiv verificarea concordanţei faptelor, astfel cum au fost reţinute prin hotărârea de condamnare, cu tiparul normei de incriminare, dar numai din punct de vedere al laturii obiective a infracţiunii imputate. Prin urmare, raportat la critica formulată, ceea ce se poate examina prin prisma acestui motiv de casare este dacă condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea şi nicidecum nu pot fi analizate susţinerile recurentului cu referire la starea de fapt ce în opinia sa diferă de cea reţinută cu titlu definitiv de instanţa de condamnare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 125/A din data de 10 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 125/A din data de 10 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.