Decizia nr. 577/RC/2022 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a. Prin sentinţa penală nr. 32 din 30 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au hotărât, printre altele, următoarele:

S-a constatat că legea penala mai favorabila inculpatului A. este legea veche.

În baza art. 386 C. proc. pen., instanţa din oficiu, a schimbat încadrarea juridică dată faptei reţinute ca fiind comisă anterior datei de 18 iunie 2010 prin rechizitoriu, din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în infracţiunea de fals in înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/20039 (faptă din anul 2010), cu aplicarea art. 5 C. pen., reţinând că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 20 C. pen. (1969), raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., reţinându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat privind infracţiunile pentru care s-a dispus achitarea inculpatului au rămas în sarcina statului.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la exercitarea fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 281 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât există autoritate de lucru judecat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat privind infracţiunea pentru care s-a dispus încetarea procesului penal au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. (1969) raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. pen. (1969).

S-a constatat că inculpatul A. a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză (în baza ordonanţei nr. 16 din 17.03.2012 a D.I.I.C.O.T –Serviciul Teritorial Galaţi şi a încheierii din 17.03.2012 a Curţii de Apel Galaţi, fiind emis mandatul nr. x/U din 17.03.2012) în perioada 16.03.2012 - 19.10.2012, fiind pus în libertate prin decizia penală nr. 3349/18.10.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

S-a constatat că legea penala mai favorabila inculpatului B. este legea veche.

În baza art. 386 C. proc. pen., instanţa din oficiu, a schimbat încadrarea juridică dată faptei reţinute ca fiind comise anterior datei de 18 iunie 2010 prin rechizitoriu, din infracţiunea de fals in înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în infracţiunea de fals in înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/20039 (faptă din anul 2010), cu aplicarea art. 5 C. pen., reţinând că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 20 C. pen. (1969), raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., reţinându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat privind infracţiunile pentru care s-a dispus achitarea inculpatului, au rămas în sarcina statului.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) si art. 5 C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. (1969) raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) teza ultimă C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. (1969) raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) teza ultimă C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 teza 1 şi 2 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. (1969) raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) teza ultimă C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit faţă de inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în declaraţii, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. (1969) raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) teza ultimă C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals privind identitatea, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) si art. 5 C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. (1969) raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) teza ultimă C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit faţă de inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. ((1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. (1969) raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) teza ultimă C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit faţă de inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 260 alin. (1) C. pen..(1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. (1969) raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) teza ultimă C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit faţă de inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., (fapta din iunie 2010) urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. (1969) raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la următoarele pedepse:

- 5 (cinci) ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. (1969) pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicata si art. 5 C. pen.;

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat), C. pen. (1969), pe durata executării pedepsei principale.

- 6 (şase) ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. (1969) pe o durată de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), 3 şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicata si art. 5 C. pen.;

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat), C. pen. (1969), pe durata executării pedepsei principale.

- 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicata şi art. 5 C. pen.;

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat), C. pen. (1969), pe durata executării pedepsei principale.

- 3 (trei) ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. (1969) pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, fost art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată şi art. 5 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat), C. pen. (1969), pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) şi art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), s-au contopit pedepsele aplicate acestuia în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare, care a fost sporită cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul B. să execute în final pedeapsa de 7 (şapte) ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. (1969) pe o durată de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat), C. pen. (1969), pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. (4) C. proc. pen. coroborat cu art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani închisoare aplicată inculpatului B. durata arestării preventive de la data de 27.03.2012 până la data de 22 .11. 2013.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut sechestrul asigurator instituit prin ordonanţele D.I.I.C.O.T –Serviciul Teritorial Galaţi asupra următoarelor bunuri:

- imobil compus din apartament situat în jud. Galaţi, compus din patru camere şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 76,27 mp, având valoarea de impunere 189.658,03 RON;

- imobil compus din apartament situat în jud. Galaţi, compus din două camere şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 53,11 mp, având valoarea de impunere 138.879,36 RON;

- imobil cu destinaţia garaj situat în mun. Galaţi, având valoarea de impunere 6.208,12 RON;

- imobil compus din teren curţi construcţii în suprafaţă de 752 mp şi construcţia (casă de locuit) edificată pe acesta, formată din 3(trei) camere şi una magazie, situat în intravilanul comuna Pechea, jud. Galaţi;

- imobil compus din teren intravilan, categoria de folosinţă – arabil, în suprafaţă de 500 mp, situat în intravilanul comuna Şendreni, jud. Galaţi;

- imobil compus din teren intravilan, categoria de folosinţă – arabil, în suprafaţă de 673 mp, situat în intravilanul jud. Galaţi, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii cadastrale Tuluceşti;

- imobil compus din teren intravilan, categoria de folosinţă – arabil, în suprafaţă de 575 mp, situat în intravilanul jud. Galaţi;

- conturilor bancare în RON şi valută deschise la C. – Sucursala Galaţi, pe numele inculpatului B.;

- conturile bancare în RON şi valută deschise la D. S.A. – Sucursala Galaţi, pe numele inculpatului B.;

- conturile bancare în RON şi valută deschise la E. S.A. – Sucursala Galaţi, pe numele inculpatului B.;

- ceas de mână, marca x cu seria x;

- ceas de mână, marca x cu seria x din material de culoare galbenă şi curea din piele de culoare maro;

- de mână marca x, din plastic de culoare gri, cu seria x;

- ceas de mână marca x din metal alb, seria x şi curea din piele neagră;

- ceas de mână marca x seria x din metal alb şi curea din piele maro;

- ceas de mână marca x, cu seria x din metal galben şi curea din piele neagră "ediţie limitată";

- ceas de mână marca x, seria x şi curea din piele neagră;

- ceas de mână x, cu seria x din metal de culoare albă şi curea din piele neagră;

- bijuterii şi obiecte de podoabă ridicate în cursul urmăririi penale de la inculpatul B., până la concurenţa sumei totale reprezentând despăgubiri civile stabilite in sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre, la care se adaugă sumele de bani confiscate şi cheltuielile judiciare.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa DIICOT –Serviciul Teritorial Galaţi asupra următoarelor conturi:

- conturile bancare în RON şi valută deschise la F. S.A. – Sucursala Galaţi, pe numele B., prin titularul acestuia inculpatului B.;

- conturile bancare în RON şi valută deschise la D. S.A. – Sucursala Galaţi, pe numele Cabinetului Individual de Avocatură "B." Galaţi, prin titularul acestuia inculpatului B.;

- conturile bancare în RON şi valută deschise la G. S.A., pe numele Cabinetului Individual de Avocatură "B. " Galaţi, prin titularul acestuia inculpatului B.;

- conturile bancare în RON şi valută deschise la E. S.A. – Sucursala Galaţi, pe numele Cabinetului Individual de Avocatură "B." Galaţi, prin titularul acestuia inculpatului B..

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. a sumei de 10.000 euro, reprezentând suma de bani primită de la inculpatul H. pentru activitatea infracţională desfăşurată.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen. şi art. 274 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B., la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus ca onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, să rămână în sarcina statului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea ca fiind false a următoarelor înscrisuri:

- contract pentru servicii de management şi asistare pentru rezolvarea conflictelor încheiat astăzi 01.11.2009 intre S.C. I. S.A. şi A., aflat in original la dosar de urmărire penală nr. x/2009;

- cartea de identitate x, emisă pe numele J.;

- cartea de identitate y emisă pe numele K.;

- procura autentificată sub numărul x/12.12.2007 de Biroul Notarului Public " L., (Anexa III, dosar x/2007, fila x);

- declaraţia autentică numărul 2914 din data de 04.12.2007 autentificată de Biroul Notarului Public " M." (Anexa III, dosar x/2007, filele x)

- declaraţia autentică numărul 7509/18.12.2007 autentificată de Biroul Notarului Public N. şi O.;

- copie falsificată a certificatului de deces pe numele P., seria x, pretins legalizată de Biroul Notarului Public "L." sub numărul x din data de 07.12.2007;

- copie falsificată a certificatului de deces pe numele Q., seria x, pretins legalizată de Biroul Notarului Public "L." cu numărul x din data de 07.12.2007;

- copie falsificată a certificatului de naştere pe numele J., seria x, pretins legalizată la Biroul Notarial "R." cu numărul x din data de 12.11.2007;

- copie legalizată a certificatului de naştere pe numele K., seria x, legalizată la Biroul Notarial "R." cu numărul x din data de 12.11.2007; toate aflate in volumul IX, dosar de urmărire penală nr. x/2009;

- înscrisul sub semnătură privată redactat de mână, intitulat "Act de vânzare cumpărare", pretins întocmit la data de 15.05.1975, (aflat in volumul X, dosar de urmărire penală nr. x/2009);

- adresa pretins emisă de Primăria Municipiului Galaţi, aflată la filele x volumul X dosar de urmărire penală nr. x/2009;

- adresa pretins emisă de Consiliul Judeţean Galaţi, aflată la filele x anexa IV la vol. X dosar de urmărire penală nr. x/2009)

- delegaţie de substituire pe numele S., pentru T. – avocat în cadrul Baroului de Avocaţi Galaţi, delegaţie pretins emisă de Baroul de Avocaţi Galaţi, depusă la dosarul numărul x/2007 al Judecătoriei Galaţi, la termenul de judecată din data de 13.08.2007;

- sentinţa civilă numărul 2905/11.05.2007 pretins pronunţată în dosarul numărul x/2007 al Judecătoriei Galaţi (aflată in volumul XIII, dosar de urmărire penală nr. x/2009);

- adeverinţa nr. x/08.08.2007, pretins emisă de Asociaţia de locatari, nr. 775 Galaţi;

- antecontract de vânzare cumpărare pretins încheiat de U. cu partea vătămată V., la data de 29.01.2007, (Anexa VII, dosar civil x/2007 al Judecătoriei Galaţi, fila x);

- certificatul nr. 916/23.09.008, pretins emis de Ministerul de Interne – Direcţia Generală a Arhivelor Statului – Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale;

- antecontract de vânzare cumpărare, pretins încheiat, la data de 28.08.2008, între învinuitul W. şi partea vătămată X. ;

- acţiunea depusă de inculpatul B. la Judecătoria Galaţi în numele învinuitului W. la data de 13.10.2008 prin care se solicita pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare pentru imobilul situat în Galaţi, str. x, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2008;

- cererea depusă la data de 25.11.2008 prin care se solicita, în numele învinuitului W., eliberarea unui certificat de grefă, în vederea notării litigiului la Cartea Funciară;

- chitanţa falsă seria x nr. x/31.12.2008, pretins emisă de Trezoreria Municipiului Galaţi prin care învinuitul W. ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.000 RON;

- înscris, redactat în numele lui W., prin care se arăta că a pierdut antecontractul de vânzare cumpărare şi că nu mai înţelegea să-l folosească drept probă, în dosarul nr. x/2008 al Judecătoria Galaţi;

- antecontract de vânzare cumpărare încheiat la data de 02.12.2003, prin care inculpatul H. la data de 02.12.2003, ar fi promis numitului Y. vânzarea imobilului situat în Galaţi, str. x (actualmente str. x), nr. 9 contra sumei de 25.000 USD; aflat in volumul XII, anexa VI, dosar Curtea de Arbitraj C. civ..I.A. Galaţi, dosar de urmărire penală nr. x/2009;

- sentinţa penală numărul 29/CC/09.04.2007, pretins pronunţată în dosarul numărul x/2006 al Judecătoriei Galaţi,

- antecontract de vânzare cumpărare, pretins încheiat la data de 10.03.2005, intre Z. şi AA., aflat in anexa V a volumului XI, dosar de urmărire penală nr. x/2009 - dosar Curtea de Arbitraj C. civ..I.A. Galaţi, filele x;

- antecontract de vânzare cumpărare, pretins încheiat la data de 01.02.1998, privind vânzarea imobilului situat în Galaţi, str. x, aflat in anexa I, dosar nr. x/2006 Curtea de Arbitraj C. civ..I.A. Galaţi, dosar de urmărire penală nr. x/2009;

- sentinţa civilă numărul 1020/06.04.2006, pretins pronunţată în dosarul numărul x/2005 al Judecătoriei Galaţi, aflată in volum II, dosar de urmărire penală nr. x/2009;

- raportul de expertiză tehnică judiciară nr. x din data de 15.02.2006, pretins întocmit de către martora BB. în calitatea sa de expert tehnic judiciar cu ocazia judecării cauzei cu numărul x/2005 a Judecătoriei Galaţi;

- sentinţa civilă numărul 125/11.01.2006, pretins pronunţată în dosarul numărul x al Judecătoriei Galaţi, aflată in vol. III, dosar de urmărire penală nr. x/2009;

- raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 620 din data de 18.10.2005, pretins întocmit de către martora BB. în calitatea sa de expert tehnic judiciar în dosarul numărul x al Judecătoriei Galaţi;

În baza art. 397 alin. (3) raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor:

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. CC. S.R.L. aflată în insolvenţă, reprezentată legal prin administrator special DD. şi au fost obligaţi inculpaţii B., EE. şi FF. să achite in solidar acestei părţi civile suma de 210.000 euro sau echivalentul in RON la data plăţii efective, sumă actualizată la data plăţii efective, cu rata inflaţiei, cu începere de la data de 4 oct. 2007 plus 56.268 RON, cu titlu de despăgubiri civile materiale, sumă actualizată cu rata inflaţiei, la data plăţii efective cu începere de la data de 4 oct. 2007.

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în ceea ce priveşte suma de 300.000 euro plus 56.268 RON, actualizate la data plăţii efective cu începere de la data de 4 oct. 2007, reprezentând despăgubiri şi cheltuieli de judecată la plata cărora a fost obligată către S.C. CC. S.R.L. in baza unor hotărâri civile.

S-a respins acţiunea civilă formulată in cauză de partea civilă Primăria municipiului Galaţi privind suma de 300.000 euro solicitată în ceea ce priveşte terenul situat în municipiul Galaţi, strada x nr. 4, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

S-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă GG. şi a fost obligat inculpatul HH. să-i achite suma de 70.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile materiale. Au fost respinse, ca nefondate, restul pretenţiilor civile formulate în cauză de partea civilă GG..

S-a constatat că Primăria municipiului Galaţi nu s-a constituit parte civilă în cauză în ceea ce priveşte terenul situat în municipiul Galaţi, strada x nr. 95.

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în ceea ce priveşte suma de 24.421,30 RON, reprezentând cheltuieli de judecată şi de executare, plătite prin O.P. 180/14.04.2009, în baza unor hotărâri civile, părţii civile GG..

S-a constatat că Primăria municipiului Galaţi nu s-a constituit parte civilă în cauză în ceea ce priveşte apartamentul situat în municipiul Galaţi, judeţul Galaţi.

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă II. în ceea ce priveşte suma de 200.000 RON, reprezentând contravaloarea terenului amplasat în municipiul Galaţi, strada x, nr. 180, judeţul Galaţi şi a halei metalice pe care a ridicat-o pe terenul respectiv.

S-a constatat că persoana vătămată AA. nu s-a constituit parte civilă în cauză şi nici moştenitoarea acesteia JJ..

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă KK. privind obligarea inculpaţilor la plata sumei de 154.051 RON, cu titlu de despăgubiri civile materiale.

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată în cauză de persoana vătămată LL. constituită parte civilă cu suma de 50.000 euro împotriva inculpatului B..

S-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă MM. şi au fost obligaţi inculpaţii B., EE. şi FF. să achite în solidar acestei părţi civile suma de 260.000 RON cu titlu de despăgubiri civile, din care 170.000 RON daune materiale şi 90.000 RON daune morale. Au fost respinse, ca nefondate, restul pretenţiilor civile formulate în cauză de partea civilă MM..

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă V. în ceea ce priveşte suma de 72.000 euro solicitată pentru imobilul din Galaţi, strada x nr. 2 Bl. R6, ap, 3, Judeţul Galaţi.

S-a respins acţiunea civilă formulată în cauză de Primăria Municipiului Galaţi în ceea ce priveşte suma de 224.000 RON solicitată pentru imobilul din Galaţi, strada x I. Cuza nr. 43, Judeţul Galaţi, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă .

S-a constatat că partea vătămată S.C I. S.A cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat "NN." nu s-a constituit parte civilă in cauză.

Prin încheierea din data de 03.10.2018, în baza art. 279 C. proc. pen., la solicitarea apărătorilor desemnaţi din oficiu, s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite strecurate în minuta şi sentinţa penală nr. 32 din 30 iulie 2018 a Curţii de Apel Iaşi.

În baza art. 272 C. proc. pen., cu referire la art. 5 alin. (1) lit. c) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală M.J. nr. x/2015 şi U.N.B.R. nr. x, suma de câte 520 RON, reprezentând onorarii avocaţi desemnaţi din oficiu pentru: - inculpata S. în cursul judecăţii - avocat OO. (delegaţie nr. 1731 din 05.03.2018); inculpatul HH. in cursul judecăţii – avocat PP.; inculpatul H. in cursul judecăţii - avocat QQ.; inculpata RR. in cursul judecăţii - avocat SS.; inculpata TT. in cursul judecăţii - avocat UU.; inculpat VV. in cursul judecăţii - avocat WW., s-a stabilit să fie achitată către Baroul Iaşi din fondurile Ministerului Justiţiei, urmând să rămână în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) teza întâi C. proc. pen.

În baza art. 272 C. proc. pen., cu referire la art. 5 alin. (1) lit. c) şi art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală M.J. nr. x/2015 şi U.N.B.R. nr. x, s-a dispus ca plata sumei de 200 RON reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cursul judecăţii pentru inculpatul B. - avocat QQ., să fie achitată către Baroul Iaşi din fondurile Ministerului Justiţiei, urmând să rămână în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) teza întâi C. proc. pen.

În baza art. 278 C. proc. pen., din oficiu, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta şi sentinţa penală nr. 32 din 30 iulie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, în sensul că în loc de:

"Admite acţiunea civilă formulată in cauză de partea civilă S.C. CC. S.R.L. aflată in insolvenţă, reprezentată legal prin administrator special DD. şi obligă inculpaţii B., EE. şi FF. să achite in solidar acestei părţi civile suma de 210.000 euro plus 56.268 RON, cu titlu de despăgubiri civile materiale." se va citi:

"Admite acţiunea civilă formulată in cauză de partea civilă S.C. CC. S.R.L. aflată in insolvenţă, reprezentată legal prin administrator special DD. şi obligă inculpaţii B., EE. şi FF. să achite in solidar acestei părţi civile suma de 210.000 euro sau echivalentul in RON la data plăţii efective, sumă actualizată la data plăţii efective, cu rata inflaţiei, cu începere de la data de 4 oct. 2007 plus 56.268 RON, cu titlu de despăgubiri civile materiale, sumă actualizată cu rata inflaţiei, la data plăţii efective cu începere de la data de 4 oct. 2007."

S-a dispus efectuarea acestor menţiuni la sfârşitul actelor corectate."

Prin încheierea din 19.10.2018, au fost admise cererile formulate de avocaţii XX. şi YY..

În baza art. 279 C. proc. pen., s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite strecurate în minuta şi sentinţa penală nr. 32 din 30 iulie 2018 a Curţii de Apel Iaşi.

În baza art. 272 C. proc. pen., cu referire la art. 5 alin. (1) lit. c) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală M.J. nr. x/2015 şi U.N.B.R. nr. x, suma de 520 RON, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul W. în cursul judecăţii - avocat XX. se achită către Baroul Iaşi din fondurile Ministerului Justiţiei, urmând să rămână in sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) teza întâi C. proc. pen.

În baza art. 272 C. proc. pen., cu referire la art. 5 alin. (1) lit. c) şi art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală M.J. nr. x/2015 şi U.N.B.R. nr. x, s-a dispus ca plata sumei de 200 RON reprezentând onorariu parţial avocat desemnat din oficiu în cursul judecăţii pentru inculpatul ZZ. - avocat YY. să se achite către Baroul Iaşi din fondurile Ministerului Justiţiei, urmând să rămână în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) teza întâi C. proc. pen.

Dispune efectuarea acestor menţiuni la sfârşitul actelor corectate."

Prin încheierea din 02.11.2018, în baza art. 278 C. proc. pen., din oficiu, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate in minuta şi sentinţa penală nr. 32 din 30 iulie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, în sensul că în loc de:

"Constată că inculpatul A. a fost reţinut şi arestat preventiv in cauză (in baza ordonanţei nr. 16 din17.03.2012 a DIICOT –Serviciul Teritorial Galaţi şi a încheierii din 17.03.2012 a Curţii de Apel Galaţi, fiind emis mandatul nr. x/U din 17.03.2012) in perioada 16.03.2012 - 16.08.2012" se va citi:

"Constată că inculpatul A. a fost reţinut şi arestat preventiv in cauză (in baza ordonanţei nr. 16 din17.03.2012 a DIICOT –Serviciul Teritorial Galaţi şi a încheierii din 17.03.2012 a Curţii de Apel Galaţi, fiind emis mandatul nr. x/U din 17.03.2012) in perioada 16.03.2012 - 19.10.2012, fiind pus in libertate prin decizia penală nr. 3349/18.10.2012 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală."

Dispune efectuarea acestor menţiuni la sfârşitul actelor corectate."

Prin încheierea din 15.11.2018, în baza art. 278 C. proc. pen., din oficiu, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta şi sentinţa penală nr. 32 din 30 iulie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, in ce priveşte inculpatul EE., în sensul că în loc de:

"În baza art. 36 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen. ((1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. ((1969) şi art. 35 alin. (3) C. pen. ((1969) (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 7(şapte) ani închisoare, arătată mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. ((1969) pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1969), interzice inculpatului EE. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei principale." se va citi:

"În baza art. 36 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. ((1969) şi art. 35 alin. (3) C. pen. ((1969) contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 7(şapte) ani închisoare, arătată mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. (1969) pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. ((1969), interzice inculpatului EE. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei principale."

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, printre alţii, inculpaţii B., A., FF. şi EE., precum şi partea civilă Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi.

b. Prin decizia penală nr. 392/A din data de 29 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2012, printre altele, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpaţii B., A., FF., EE., AAA., BBB., CCC. şi DDD., precum şi de părţile civile MM. şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi împotriva aceleiaşi sentinţe.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.

În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că, începând cu anul 2006, inculpatul B. a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii FF., EE. şi RR., grup care a acţionat în perioada 2006 - 2008 şi la care au aderat şi alte persoane, printre care şi inculpata S., în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea de infracţiuni de înşelăciune şi spălare de bani, prin dobândirea în mod fraudulos a proprietăţii asupra unui număr de 9 imobile pe raza municipiului Galaţi prin intermediul unor persoane interpuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 895.000 RON şi 747.000 euro.

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008, cu intenţie, l-a determinat, pe martorul EEE. să inducă în eroare, asupra calităţii sale de proprietar, pe reprezentantul legal al părţii vătămate S.C. CC. S.R.L. Galaţi, prin folosirea unei hotărâri judecătoreşti şi a unui raport de expertiză false, cu ocazia încheierii la data de 04.10.2007 a unui contract în formă autentică prin care vindea părţii vătămate imobilul din Galaţi, strada x nr. 4, cauzându-i acesteia un prejudiciu de 300.000 de euro, precum şi i-a determinat pe inculpaţii EE.

şi FF. să-l ajute pe martorul EEE. la inducerea în eroare a reprezentantului părţii vătămate S.C. CC. S.R.L. Galaţi prin falsificarea hotărârii judecătoreşti şi a raportului de expertiză; a indus-o, în mod direct, în eroare pe martora FFF. cu privire la calitatea de proprietar a făptuitorului GGG., prin folosirea unei hotărâri arbitrale prin care acesta a dobândit în mod fraudulos proprietatea asupra imobilului din Galaţi, str. x cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului respectiv, autentificat sub numărul x/01.06.2006, contra sumei de 70.000 RON;

în cursul lunii septembrie 2008 i-a determinat pe martorii BBB., HHH. şi III., la încercarea acestora de o induce în eroare pe partea vătămată LL. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Galaţi, str. x contra sumei de 230.000 euro, prin utilizarea unei procuri obţinute în mod fraudulos prin care martorul III. era împuternicit să vândă, sens în care a efectuat şi personal anumite manevre de inducere în eroare a părţii vătămate, oferindu-i acestuia spre vânzare imobilul; i-a ajutat pe inculpaţii VV.

şi TT., la inducerea în eroare asupra calităţii de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase – încheiere de carte funciară obţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti false - a părţilor vătămate KK. şi JJJ. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului din Galaţi, str. x, încheiat la data de 25.09.2007, autentificat sub numărul x de BNP "KKK.", producându-le acestora o pagubă în cuantum de 120.000 RON; l-a determinat pe martorul LLL., prin intermediul martorei MMM., să inducă în eroare asupra calităţii sale de proprietar, fără vinovăţie, pe părţile vătămate MM.

şi MM., cu ocazia încheierii la data de 09.08.2007 a unui contract în formă autentică prin care vindea părţilor vătămate apartamentul situat în Galaţi, str. x, cauzându-le acestora un prejudiciu de 175.000 RON;

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008, cu intenţie, l-a determinat pe inculpatul EE. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentinţa civilă nr. 1020 din data de 06.04.2006, pretins pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2005 asupra imobilului din Galaţi, strada x nr. 95 în materialitatea sa, precum şi la aplicarea prin scanare şi imprimare cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală a ştampilelor care ar fi trebuit să emane de la instanţa de judecată precum şi a raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 3201 din data de 15.02.2006, pretins întocmit de către martora BB.

în calitatea sa de expert tehnic judiciar şi a determinat-o pe inculpata FF. să falsifice prin plastrografiere însemnările de pe această hotărâre – respectiv "definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc."; l-a determinat pe inculpatul EE. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentinţa civilă nr. 125 din data de 11.01.2006, pretins pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2005 asupra imobilului din Galaţi, strada x nr. 4 în materialitatea sa, precum şi la aplicarea prin scanare şi imprimare cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală a ştampilelor care ar fi trebuit să emane de la instanţa de judecată şi a raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 620 din data de 18.10.2005, pretins întocmit de către martora BB.

în calitatea sa de expert tehnic judiciar, precum şi a determinat-o pe inculpata FF. să falsifice prin plastrografiere însemnările de pe această hotărâre – respectiv "definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc."; l-a determinat pe inculpatul EE. la falsificarea certificatului nr. 916/23.09.008, pretins emis de Ministerul de Interne – Direcţia Generală a Arhivelor Statului – Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, document având ca obiect imobilul din Galaţi, str. x, pretins semnat de martorul NNN. în calitate de director şi de numita OOO.

în calitate de referent de specialitate precum şi la falsificarea chitanţei seria x nr. x/31.12.2008, pretins emisă de Trezoreria Municipiului Galaţi prin care învinuitul W. ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.000 RON; i-a determinat pe inculpatul EE. şi învinuita CCC. la falsificarea a cărţilor de identitate pe numele fictive de J. şi K. şi l-a determinat pe inculpatul EE. la falsificarea copiei legalizate după certificatul de deces pe numele fictiv de P., a copiei legalizate după certificatul de deces pe numele fictiv, a copiei legalizate după certificatul de naştere pe numele fictiv de J.

şi a copiei legalizate după certificatul de naştere pe numele fictiv de K., documente utilizate în încercarea de dobândire frauduloasă a imobilului din Galaţi, strada x nr. 55; l-a determinat pe inculpatul EE. să falsifice, prin plăsmuirea documentelor şi a ştampilelor de pe acestea, două înscrisuri oficiale – adrese pretins emise de Consiliul Judeţean Galaţi şi Primăria mun. Galaţi prin care se atesta în fals că imobilul din Galaţi, str. x I. Cuza nr. 43 nu figura în evidenţele respectivelor instituţii; l-a determinat pe inculpatul EE. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentinţa civilă nr. 29/CC/09.04.2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi în dosarul civil nr. x/2006, asupra imobilului din Galaţi, str. x în materialitatea, precum şi a determinat-o pe inculpata FF. să falsifice prin plastrografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv "definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc."; l-a determinat pe inculpatul EE. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentinţa civilă nr. 2905/11.05.2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi în dosarul civil nr. x/2006, asupra imobilului din Galaţi, str. x, în materialitatea sa şi a determinat-o pe inculpata FF. să falsifice prin plastrografiere însemnările de pe această hotărâre – respectiv "definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc.";

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008, cu intenţie, l-a determinat pe făptuitorul GGG. la falsificarea antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. x, pretins încheiat între făptuitor şi persoana decedată PPP., document fals ce a fost ulterior la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi; l-a determinat pe învinuitul W. la falsificarea, fără vinovăţie a antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. x, pretins încheiat între partea vătămată X. şi învinuitul W., document fals, ce a fost ulterior prezentat instanţei de judecată, prin intermediul martorului QQQ., precum şi a determinat-o pe inculpata FF. să întocmească o cerere în numele învinuitului W. prin care se solicita eliberarea unui certificat de grefă, document ce a fost apoi utilizat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în vederea notării litigiului dintre învinuit şi partea vătămată X. şi să redacteze un înscris, în numele învinuitului W., depus la dosarul cauzei prin care se arăta că acesta ar fi pierdut originalul antecontractului pretins încheiat cu partea vătămată X.; l-a determinat pe făptuitorul Z. la falsificarea antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galaţi, b-dul x, nr. 180, pretins încheiat între partea vătămată AA. şi făptuitor, document fals, ce a fost ulterior utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi şi la Judecătoria Galaţi; l-a determinat pe inculpatul H. la falsificarea antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. x, pretins încheiat între inculpat şi numitul Y., document fals, ce a fost, ulterior, utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi;

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008, a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul numitei RRR., un lucrător de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al învinuitului HH. asupra imobilului situat în Galaţi, str. x, precum şi a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul numitului SSS., un lucrător de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al numitului SSS. asupra imobilului situat în Galaţi, str. x; a determinat-o pe inculpata RR. să întocmească o hotărâre arbitrală, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al făptuitorului GGG. asupra imobilului situat în mun.

Galaţi, str. x; a determinat, mediat, cu intenţie, notarii publici M., L. şi N. să întocmească, în fals, fără vinovăţie, declaraţia autentică nr. 2914/04.12.2007, procura nr. 4726/12.12.2007 şi declaraţia autentică nr. 7509/18.12.2007, în condiţiile în care s-a stabilit că persoanele înscrise în documentele respective - numiţii J. şi K. - nu există pentru a dezbate succesiunea asupra imobilului situat în Galaţi, strada x nr. 55; a determinat, cu intenţie, pe judecătorul TTT., să pronunţe, fără vinovăţie, o hotărâre judecătorească conform unei situaţii juridice şi de fapt nereale - sentinţa civilă nr. 6323 din 28.08.2007 în dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi, având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galaţi, str. x I.

Cuza nr. 43; a determinat-o, cu intenţie, pe inculpata RR. să întocmească hotărârea arbitrală nr. 75/01.08.2006, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos, dreptul de proprietate al făptuitorului Z. asupra imobilului situat în Galaţi, b-dul x, nr. 180; a determinat-o cu intenţie, pe inculpata RR. să întocmească hotărârea arbitrală, cu nr. 62/2006, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos, dreptul de proprietate al numitului Y. asupra imobilului situat în Galaţi str. x, precum şi a determinat, mediat, cu intenţie, un lucrător de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al făptuitorului U., asupra imobilului situat în Galaţi, str. x, drept intabulat sub numărul x/12.07.2007;

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008, a determinat-o pe martora RRR. să utilizeze, fără vinovăţie, o sentinţă civilă falsificată şi un raport de expertiză tehnică judiciară falsificat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. x; l-a determinat pe numitul SSS. să utilizeze o sentinţă civilă falsificată şi un raport de expertiză tehnică judiciară falsificat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. x; i-a determinat pe învinuitul BBB.

şi martorii HHH. şi III. să utilizeze certificatul nr. 916/23.09.008, pretins emis de Ministerul de Interne – Direcţia Generală a Arhivelor Statului – Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, documentul fiind încredinţat, în acest sens martorilor HHH. şi III. l-au determinat pe martorul QQQ. să depună, fără vinovăţie, la dosarul instanţei de judecată chitanţa falsificată seria x nr. x/31.12.2008, pretins emisă de Trezoreria Municipiului Galaţi prin care învinuitul W. ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.000 RON precum şi să depună, fără vinovăţie, la dosarul cauzei a antecontractului de vânzare-cumpărare fals, pretins încheiat între partea vătămată X.

şi învinuitul W.; le-a încredinţat cărţile de identitate, copia legalizată după certificatul de deces al numitei Q., copia legalizată după certificatul de naştere al numitului J., copia legalizată după certificatul de naştere al numitului K. făptuitorilor ce s-au prezentat sub numele de J. şi K., documente false ce au fost utilizate la Biroul Notarului Public N. în vederea deschiderii procedurii succesorale a numitului P., asupra imobilului situat în Galaţi, strada x nr. 55; l-a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul făptuitorului U., pe av.

T. să folosească, fără vinovăţie, în faţa instanţei de judecată o întâmpinare pretins întocmită de decedata UUU.; a folosit în faţa instanţei de judecată, în acţiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galaţi, str. x I. Cuza nr. 43 – dosar nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi, la termene succesive, a unui înscris sub semnătură privată fals - contract de vânzare-cumpărare şi a două înscrisuri oficiale falsificate – adrese pretins emise de Consiliul Judeţean Galaţi şi Primăria mun. Galaţi; a încredinţat sentinţa judecătorească falsificată nr. 29/CC/09.04.2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi, inculpatului VV., care a utilizat-o, la data de 10.09.2007, la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea radierii sechestrului asigurator legal aplicat asupra imobilului din Galaţi, str. x şi l-a determinat pe făptuitorul U. să utilizeze o sentinţă civilă falsificată la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. x;

- i-a sprijinit, prin sfaturi, indicaţii şi susţinere morală, pe inculpatul BBB. şi martorul HHH., care l-au racolat şi determinat pe învinuitului VVV. să facă afirmaţii şi declaraţii mincinoase la datele de 01.09.2008 şi 05.09.2008 în faţa notarului public - Biroul Notarului Public WWW., jud. Galaţi, acesta din urmă substituindu-se în persoana părţii vătămate X. în demersul infracţional legat de vânzarea imobilului situat în Galaţi, str. x;

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008, i-a sprijinit prin sfaturi, indicaţii şi susţinere morală, pe inculpatul BBB. şi martorii HHH. şi III. să-l racoleze şi să-l determine pe învinuitului VVV. să se prezinte drept partea vătămată X. la datele de 01.09.2008 şi 05.09.2008 în faţa notarului public - Biroul Notarului Public WWW., jud. Galaţi şi a determinat doi făptuitori, rămaşi neidentificaţi, să se prezinte sub identităţile false de J. şi K. în faţa notarului public, cu ocazia solicitării dezbaterii succesiunii defunctului P.;

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008, i-a determinat, cu intenţie, pe învinuiţii W. şi AAA. să facă afirmaţii mincinoase referitor la împrejurările esenţiale ale cauzei, cu ocazia audierii în calitate de martori, într-o cauză privind procedura succesorală notarială asupra imobilului din Galaţi, strada x nr. 55, deschisă la Biroul Notarilor Publici "N. şi O." Galaţi; în cursul anului 2007, i-a determinat pe făptuitorul XXX. şi pe învinuitul ZZ. să facă afirmaţii mincinoase, fiind ascultaţi ca martori într-o cauză civilă - acţiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galaţi, str. x I. Cuza nr. 43 – dosar nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi şi l-a determinat pe învinuitul YYY. să facă declaraţii neconforme cu realitatea cu ocazia audierii acestuia, la data de 30.05.2007, în calitate de martor în dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi, cu privire la aspectele esenţiale ale cauzei asupra cărora acesta a fost întrebat;

- l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul H. în a-şi păstra folosul infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi condamnarea, respectiv în ajutorul dat în vederea radierii sechestrului asigurator instituit asupra imobilului situat în Galaţi str. x - fostă Blaj, nr. 9 şi ulterior în vederea valorificării acestuia;

- l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul H. să schimbe şi să transfere, în mod repetat, proprietatea asupra imobilului situat în Galaţi, b-dul x, nr. 180, cunoscând că acesta provine din comiterea de infracţiuni de trafic de fiinţe umane de genul infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în scopul ascunderii provenienţei ilicite a acestuia;

- în anul 2010, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii A. şi S., grup care a acţionat pe parcursul anului respectiv, în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin inducerea în eroare a organelor judiciare;

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, anterior datei de 18.06.2010 a participat la falsificarea unui contract pretins încheiat între inculpatul A. şi partea vătămată S.C. I. S.A. la data de 01.11.2009, înscris fals pe care, ulterior, l-a folosit, în mod repetat, inclusiv în faţa instanţelor de judecată;

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, începând cu data de 18.06.2010, împreună cu membrii grupului, a încercat să inducă în eroare instanţele de judecată în cadrul dosarului nr. x/2010 al Tribunalului Galaţi, prin folosirea unui contract falsificat şi a unui raport de expertiză grafică întocmit de o persoană ce nu avea calitatea de expert, în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care partea vătămată S.C. I. S.A. să fie obligată la plata sumei trecute în contract – 4.000.000 RON, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voinţa sa.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., s-a reţinut că, în anul 2010, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii B. şi S., grup care a acţionat pe parcursul anului respectiv, în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin inducerea în eroare a organelor judiciare.

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, anterior datei de 18.06.2010, a participat la falsificarea unui contract pretins încheiat între el şi partea vătămată S.C. I. S.A. la data de 01.11.2009, înscris fals pe care ulterior l-a folosit, în mod repetat, inclusiv în faţa instanţelor de judecată;

- acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, începând cu data de 18.06.2010, împreună cu membrii grupului, a încercat să inducă în eroare instanţele de judecată în cadrul dosarului nr. x/2010 al Tribunalului Galaţi, prin folosirea unui contract falsificat şi a unui raport de expertiză grafică întocmit de o persoană ce nu avea calitatea de expert, în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care partea vătămată S.C. I. S.A. să fie obligată la plata sumei trecute în contract – 4.000.000 RON.

Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs în casaţie inculpaţii B., A. şi FF., precum şi partea civilă Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi.

I. Prin cererea de recurs în casaţie formulată de partea civilă Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi s-a invocat caracterul nelegal al hotărârii recurate, arătând că instanţa de apel s-a pronunţat doar în ceea ce priveşte cererea de apel referitoare la suma de 34.421,30 RON, reprezentând cheltuieli de judecată şi de executare, plătite în baza unor hotărâri civile, părţii civile GG., nu şi în ceea ce priveşte cererea de apel referitoare la suma de 300.000 euro plus 56.268 RON, actualizată la data plăţii efective, reprezentând despăgubiri şi cheltuieli de judecată către S.C. CC. S.R.L., deşi, cele două cereri de apel formulate în cauză au fost expediate în acelaşi plic, astfel cum rezultă din confirmarea de primire.

II. Prin cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata FF. s-a susţinut că nu există nicio probă din care să rezulte că a comis fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa, sens în care a apreciat că se impune achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

III. Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul A. şi-a fundamentat demersul judiciar pe cazurile de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. pen.

În argumentarea cererii de recurs în casaţie, făcând un scurt istoric al analizei recursului în casaţie întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., atât din perspectiva tipicităţii obiective cât şi a celei subiective, inculpatul a susţinut că, a fost condamnat pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, deşi această faptă nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă, sens în care a solicitat să se dispună achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.,

Mai exact, sub aspectul elementului material al laturii obiective, s-a reţinut că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată a constat în aceea că "a realizat propria semnătură în dreptul numelui personal".

S-a arătat că pentru ca infracţiunea de fals anterior menţionată să întrunească elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă era necesar ca la executarea semnăturii proprii în dreptul numelui său (n.n. A.) să fi fost deja preexistente pe înscrisul în litigiu impresiunea ştampilei existente la rubrica "parte contractantă S.C. I. S.A. ZZZ." şi semnătura olografă în dreptul numelui ZZZ..

Aşadar, în opinia inculpatului, acestea reprezintă aspecte de natură să se circumscrie modalităţilor legale de realizare a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv alterarea înscrisului în orice mod şi atestarea la momentul întocmirii a unei/unor fapte necorespunzătoare adevărului.

Astfel, cronologia situaţiei de fapt reţinute de ambele instanţe nu a plasat acţiunea de executare a semnăturii olografe proprii de către subsemnatul anterior aplicării ştampilei la rubrica "Parte contractantă S.C. I. S.A.. ZZZ.", respectiv a executării semnăturii olografe în dreptul numelui "ZZZ.".

Mai mult, instanţa de apel a reţinut, în mod nelegal, faptul că "Identificarea exactă a datei şi locului în care a fost redactat înscrisul în litigiu ori a celei în care acesta a fost înmânat inculpatului A. spre semnare, nu are însă relevanţă pentru clarificarea conţinutului obiectiv al infracţiunii de fals".

Prin urmare, în cauza de faţă, infracţiunea de fals s-ar fi consumat la momentul în care inculpatul A. ar fi executat propria semnătură olografă după aplicarea ştampilei rotunde anterior menţionate şi a executării semnăturii olografe în dreptul numelui ZZZ. şi ar fi folosit prima dată contractul în litigiu. Însă, având în vedere că, până la momentul semnării contractului în litigiu de către subsemnatul, nu s-ar putea vorbi nici măcar de o tentativă, ci de un act de pregătire care nu se sancţionează penal, în opinia sa, este evident că nu se poate reţine că ar fi plăsmuit respectivul contract, câtă vreme până la momentul semnării înscrisului, se află în prezenţa unui act de pregătire şi, respectiv că această infracţiune se consumă în momentul în care înscrisul este folosit de autor sau încredinţat unei alte persoane spre folosire.

Deopotrivă, inculpatul a mai susţinut că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se săvârşeşte cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, respectiv făptuitorul trebuie să îşi fi dat seama de natura şi urmările faptei sale şi să fi dorit producerea acestora, aspect care nu se regăseşte în situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel.

Aşadar, inculpatul a precizat că, din situaţia de fapt reţinută în decizia recurată, nu a rezultat că sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate subiectivă ale infracţiunii de fals pentru care a fost condamnat.

În măsura în care instanţa de recurs va accepta teza instanţelor de fond şi de apel conform cărora înscrisului intitulat "Contract pentru servicii de management şi asistare pentru rezolvarea conflictelor", ar fi unul fals, inculpatul a susţinut că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată trebuie să se realizeze prin unul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321 din C. pen., respectiv contrafacerea scrierii ori a semnăturii sau alterarea înscrisului în orice mod şi atestarea la momentul întocmirii a unei/unor fapte necorespunzătoare adevărului, şi anume prin omisiunea de a insera o/unele dată/date sau împrejurări.

Or, săvârşirea faptei de falsificare a unui înscris sub semnătură privată nu poate fi concepută fără preexistenţa unei stări de fapt ori de drept, pozitive ori negative, stare în detrimentul căreia se creează o probă falsă prin plăsmuirea sau alterarea unui înscris sub semnătură privată. Înscrisul sub semnătură privată fals ar fi inutil şi inofensiv dacă folosirea lui nu ar crea, contrar adevărului, o probă împotriva unei stări de fapt sau de drept existente. Starea de fapt sau de drept preexistentă în privinţa căreia se urmăreşte alterarea adevărului prin falsificarea înscrisului sub semnătură privată constituie situaţia premisă.

În atare condiţii, a solicitat să se constate că instanţa de apel a statuat că modalitatea de săvârşire a infracţiunii de fals a constat în plăsmuirea înscrisului intitulat "Contract pentru servicii de management şi asistare pentru rezolvarea conflictelor", reţinând că "inculpatul B. în vederea obţinerii unei sume mari de bani de la partea vătămată S.C. I. S.A.. Galaţi, ale cărei interese judiciare le reprezentase anterior, a plăsmuit un Contract pentru servicii de management şi asistare pentru rezolvarea conflictelor în baza căruia în baza căruia, începând cu data de 01 noiembrie 2009, inculpatul A. urma să presteze timp de 6 (şase) luni servicii de asistenţă şi management pentru rezolvarea conflictelor persoanei vătămate, preţul contractului fiind de 4.000.000 RON, acesta purtând ştampila S.C. I. S.A. Galaţi şi o semnătură sub numele de "ZZZ.". Ulterior, inculpatul B. a înmânat înscrisul falsificat inculpatului A. pentru a-l folosi în faţa instanţelor de judecată în vederea obţinerii unui titlu executoriu împotriva persoanei vătămate, inculpatul A. fiind de acord cu propunerea făcută şi semnând contractul la rubrica destinată".

Mai mult, cu privire la constatarea caracterului fals al înscrisului anterior menţionat, şi, implicit, a întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnături privată, inculpatul a arătat că instanţa de apel a motivat utilizând prezumţii simple, nicidecum probe, reţinând că "O altă împrejurare care dovedeşte că înscrisul în litigiu este nereal o constituie clauzele contractuale privind cuantumul sumei de bani (4.000.000 RON, echivalentul a aproximativ 1.000.000 euro) ce urma să fie achitată inculpatului A. pentru serviciile acordate persoanei vătămate S.C. I. S.A.. Galaţi, într-o perioadă foarte scurtă de timp, de numai 6 (şase) luni. Or, este de domeniul evidenţei că o persoană, oricât de bine pregătită profesional ar fi şi oricâtă notorietate ar avea în domeniul în care activează, nu ar putea fi plătită cu o sumă de bani atât de mare de către o societate comercială din România, pentru prestarea unor servicii pe o perioadă de doar şase luni" (pagina 321, para 3 şi 4).

Prezumţia simplă pe care şi-a argumentat instanţa de apel fundamentarea existenţei falsului este o prezumţie relativă judiciară. Astfel, s-a arătat că prezumţiile simple au natura unor simple presupuneri, în măsura în care nu se poate reţine existenţa unor premise certe din care să fie trase concluzii în baza unui raţionament inductiv sau deductiv. Chiar şi în condiţiile existenţei unor premise certe prezumţiile simple nu oferă, în sine, certitudine, ci numai o concluzie de probabilitate stabilită în baza unui raţionament.

În procesul penal organele judiciare pot apela la prezumţii simple (judiciare), în special în legătură cu anumite cerinţe ale tipicităţii obiective sau cu privire la tipicitatea subiectivă a faptei ori la imputabilitatea acesteia, însă pentru realizarea unei constatări a comiterii faptei tipice în condiţiile standardului de probă dincolo de orice îndoială rezonabilă, aceste prezumţii simple trebuie să se plaseze în vecinătatea certitudinii, iar orice dubiu profită inculpatului.

În continuare, inculpatul a susţinut că, în raport de pretinsa infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reţinută în sarcina sa, situaţia de fapt reţinută de instanţe este contradictorie cu situaţia de fapt emanată din probatoriul administrat astfel:

- cronologia email-urilor transmise de inculpatul A. inculpatului B. care atestă în mod univoc faptul că inculpatul A. i-a comunicat inculpatului B. înscrisul intitulat "Contract pentru servicii de management şi asistare pentru rezolvarea conflictelor", nu viceversa;

- data comunicării electronice -16.06.2010- fiind concludentă, deoarece precedă întreprinderea oricărui demers legal al inculpatului A. împotriva S.C. I. S.A.. (n.n. cererea de conciliere nr. x/18.08.2010, voi IV);

- faptul că prima dată când, a luat cunoştinţă inculpatul B. despre Contractul de prestări servicii de management şi asistare pentru rezolvarea conflictelor încheiat în 01.11.2009 între subsemnatul şi S.C. I. S.A., a fost în data de 16 iunie 2010, contractul anterior menţionat fiind ataşat de către subsemnatul email-ului trimis în aceeaşi dată.

- faptul că nu inculpatul B. a remis inculpatului A. un contract pretins a fi fost falsificat, în perioadă de timp neprecizată şi neclarificată, contract constând în Contractul de prestări servicii de management şi asistare pentru rezolvarea conflictelor încheiat în 01.11.2009 între subsemnatul şi S.C. I. S.A, ci subsemnatul a prezentat anterior menţionatul contract inculpatului B., în luna iunie 2010, în scopul formulării unei acţiuni în vederea realizării creanţei inculpatului A. asupra S.C. I. S.A., în cuantum de 4.000.000 RON.

Nu în ultimul rând, inculpatul a precizat că aceeaşi lipsă de analiză şi de motivare este manifestată de instanţa de fond şi cu privire la înscrisul depus de inculpatul A., la termenul de judecată din data de 01.03.2018, care a fost admis ca probă şi a constat în adresa nr. x/22 ianuarie 2010, plângerea formulată de Primăria Mun. Câmpina împotriva Deciziei C.N.S.C. nr. 130/8760-8810-2009 din 08.01.2010, adresă ataşată la adresa nr. x/22.01.2010 emisă de Primăria Mun. Câmpina, trimisă pe fax către S.C. I. S.A., în data de 22.01.20104.

Cu privire la acest înscris intern al S.C. I. S.A., primit direct pe numărul de fax al părţii vătămate, în data de 22.01.2010, s-a solicitat să se constate că instanţele de fond şi apel nu au oferit vreun argument logic pentru care au considerat probate susţinerile acuzării, în sensul că inculpatul A. nu a avut nicio legătură cu partea vătămată şi, respectiv care a fost maniera concretă în care au ajuns înscrisurile interne ale părţii vătămate la inculpatul A., în anul 2010, în contextul în care partea vătămată nu mai avea raporturi contractuale, deci nici contacte, cu inculpatul B. începând cu anul 2008.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., inculpatul a susţinut că, atât instanţa de fond cât şi cea de apel, au continuat să evalueze probele din cauză după constatarea incidenţei prescripţiei răspunderii penale, chiar dacă rezultatul ar fi tot încetarea procesului penal în măsura în care s-ar constata ulterior că A. a comis totuşi o infracţiune, ori o soluţie de achitare în caz contrar, aspect de natură să încalce prezumţia de nevinovăţie a acestuia.

Făcând trimitere la cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, din perspectiva dreptului la un proces echitabil în componenta referitoare la prezumţia de nevinovăţie, inculpatul a susţinut că se impune a fi reevaluată soluţia doctrinară clasică potrivit căreia cauzele care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale pe motiv de lipsă a temeiului de drept, au întotdeauna prioritate în faţa celor care lipsesc de obiect acţiunea penală şi, pe cale de consecinţă, posibilitatea solicitării şi obţinerii continuării procesului penal în cazul intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, a susţinut că viziunea europeană în materia protecţiei drepturilor fundamentale se opune posibilităţii procedurale ca instanţa să evalueze probele din cauză după incidenţa prescripţiei răspunderii penale, chiar dacă rezultatul ar fi tot încetarea procesului penal în măsura în care s-ar constata ulterior că acuzatul a comis totuşi o infracţiune, ori o soluţie de achitare în caz contrar.

Faţă de standardele europene în materia prezumţiei de nevinovăţie, instanţa nu ar fi putut reţine comiterea unei fapte tipice de fals înscrisuri sub semnătură privată de către inculpatul A. după interveniţia prescripţiei răspunderii penale fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie acestuia.

În aceste circumstanţe, a apreciat că prezumţia de nevinovăţie de care a beneficiat inculpatul A. nu a rămas intactă la momentul constatării intervenţiei prescripţiei răspunderii penale şi a fost afectată, prin analiza ulterioară a probelor administrate în cauză care ar putea pune sub îndoiala nevinovăţia sa.

Concluzionând, pentru toate considerentele expuse anterior, a solicitat să se constate că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal.

IV. Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul B. şi-a fundamentat demersul judiciar pe cazurile de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7, 8 şi 12 din C. proc. pen.

În argumentarea cererii, inculpatul a făcut o scurtă prezentare a aspectelor prealabile recursului în casaţie, precum şi a elementelor de practică şi teorie incidente în cauză.

Primul caz pe care l-a dezvoltat inculpatul este cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o fapta ce nu este prevăzută de legea penală", susţinând că în raport de aspectele teoretice avute în vedere de instanţa de fond şi cea de apel, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, pentru niciunul din actele materiale reţinute în sarcina sa, motiv pentru care a solicitat să se dispună achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Astfel, cu privire la activitatea infracţională derulată în raport de imobilul situat în Galaţi, Judeţul Galaţi, a susţinut că instanţa de fond a constatat că există infracţiunea de instigare la înşelăciune în convenţii, faţă de S.C. CC. S.R.L. Galaţi, prejudiciul fiind considerat în cuantum de 300.000 euro. Ulterior, instanţa de apel, prin Decizia nr. 392/A din 29.12.2020, la fila x la 266, a realizat motivări nelegale şi contradictorii. Astfel, la fila x, paragraful 6, din decizia recurată, s-a arătat că "pentru a se reţine activitatea de instigare la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: - să existe o activitate de determinare la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală; - activitatea de determinare a fie realizata cu intenţie; - autorul să săvârşească fapta prevăzuta de legea penală, în formă consumată, sau cel puţin, în forma tentativei incriminate."

În continuare, la fila x paragraful 3, instanţa de apel a contrazis motivarea teoretică, anterior prezentată, şi a reţinut "contrar susţinerilor inculpatului B., nu are relevanţă în cauza dedusă judecăţii că martorul AAAA. nu a fost cercetat pentru fapta care face obiectul instigării, acesta fiind atributul exclusiv al organului de urmărire penală, în contextul cauzal, cu atât mai mult, cu cât tragerea la răspundere a instigatorului nu este determinată de stabilirea vinovăţiei autorului infracţiunii".

În acest context, cu privire la fapta de înşelăciune în convenţii, inculpat a susţinut că există putere de lucru judecat raportat la dispoziţiile art. 52 alin. (3) din C. proc. pen., în interpretarea Curţii Constituţionale dată prin Decizia nr. 102/2021, referitor la decizia civilă nr. 125/A din 30.05.2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia Civila, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului încheiat între EEE. şi S.C. CC. S.R.L. Galaţi, iar O.C.P.I. Galaţi a fost obligat la plata sumei de 300.000 euro.

Mai mult, a susţinut că EEE., ca şi participant direct la raportul juridic contractual, nu a fost cercetat penal, contractul a avut un caracter legal la momentul încheierii şi executării, nefiind utilizate înscrisuri false, iar la încheierea contractului nu a fost cauzată nicio pagubă nemijlocită S.C. CC. S.R.L.

Or, în sarcina sa s-a reţinut o formă de instigare imediată care nu se raportează la un autor, care să fi săvârşit o fapta prevăzută de legea penală.

Astfel, instanţa de apel a definit condiţiile cumulative legale necesare pentru existenţa participaţiei penale sub forma instigării, a ignorat toate elementele de drept şi a ajuns fără nicio explicaţie logico - juridică la concluzia potrivit cu care există instigare imediată, ca participaţie proprie, fără un autor şi la o faptă care nu are caracter penal.

Contrar opiniei instanţei de apel este şi necesar şi obligatoriu, pentru a putea analiza existenţa unei participaţii penale, să se stabilească vinovăţia autorului infracţiunii (intenţia sau culpa), pentru că în lipsa unei vinovăţii penale nu există fapta penală şi, în consecinţă, nu există instigare.

Şi referitor la activitatea infracţională derulată în raport de imobilul situat în Galaţi, judeţul Galaţi, instanţa de fond a constatat pe latură penală că există infracţiunea de înşelăciune în convenţie. Ulterior, instanţa de apel, la fila x paragraful 3 din decizia recurată, a reţinut nelegal că, "Chiar dacă martora FFF. nu s-a constituit parte civilă în cauză considerând că nu a suferit un prejudiciu, iar, instanţa de fond, în mod corect nu a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare în considerarea faptului că martora a fost cumpărător de bună-credinţă, infracţiunea de înşelăciune s-a consumat la momentul la care, prin inducerea în eroare, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare, acesta fiind şi momentul producerii pagubei în patrimoniul persoanei vătămate (care se micşorează cu suma pe care nu ar fi achitat-o dacă ar fi avut cunoştinţă de faptul că proprietatea asupra imobilului a fost dobândită în mod fraudulos de către vânzător)."

Or, motivarea sus citată contrazice total poziţia aceleiaşi instanţe de apel, prezentată la filele x din decizia recurată, unde a analizat infracţiunea de înşelăciune cu referire la S.C. I. S.R.L., şi care este în sensul practicii unitare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la care a făcut trimitere prin motivele scrise.

Faţă de aceste considerente, inculpatul a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii, după cum urmează:

În primul rând, a precizat că există putere de lucru judecat cu privire la Hotărârea arbitrala nr. 59/23.05.2006, prin care a fost dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. x, jud. Galaţi de către GGG..

A arătat că hotărârile arbitrale sunt asimilate hotărârilor judecătoreşti şi sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. De asemenea, hotărârea arbitrală pronunţată în mod legal de către un arbitru, nu este un fals intelectual.

Drept urmare, în opina sa, Hotărârea arbitrală nr. 59/2006 prin care s-a dobândit proprietatea asupra imobilului din Galaţi, str. x de către GGG., nu are un caracter fraudulos şi produce efecte juridice până la desfiinţarea realizată de către o instanţă competentă, la cererea unei părţi interesate, într-o cale de atac.

Mai mult, a precizat că nicio persoană fizică nu a suferit vreun prejudiciu patrimonial, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Totodată, s-a mai arătat că noţiunile de pagubă sau prejudiciu sunt sinonime şi nu pot fi analizate juridic în alt sens, decât în sensul gramatical, morfologic şi semantic, stabilit de către D.E.X al limbii romane.

Astfel, dacă s-ar accepta opinia instanţei de apel şi a instanţei de fond, am fi în situaţia în care ar exista infracţiunea de înşelăciune în convenţii, fără să existe o pagubă materială, iar contractul presupus ilicit are un caracter legal şi valabil.

Cu privire la activitatea infracţională derulată în raport de imobilul apartamentul din Galaţi, str. x, instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale înşelăciunii.

Instanţa de apel, prin Decizia nr. 392/A/29.12.2020, de la fila x la fila x, a prezentat acuzaţiile aduse inculpaţilor prin actul de sesizare cu privire la acest imobil, dar nu a realizat absolut nicio motivare cu referire la apărările de drept invocate de subsemnatul, în sensul neîndeplinirii condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune.

Aşadar, şi cu privire la această infracţiune, inculpatul a solicitat să se constate că instanţa de apel a avut o poziţie duală, în raport de motivările de la filele x din decizia recurată referitor la S.C. I. S.A., care sunt în concordanţă cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la care a făcut trimitere prin motivele scrise.

Prin urmare, inculpatul a susţinut, şi de această dată, că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate pentru următoarele considerente:

- există putere de lucru judecat în prezenta cauză, potrivit sentinţei nr. 32/F/2018, definitivă, pe acest aspect, prin neapelare, potrivit cu care contractul de vânzare-cumpărare încheiat între H., prin procurist VV. şi KK., este legal şi temeinic;

- există putere de lucru judecat în prezenta cauză, potrivit sentinţei nr. 32/F/2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia Penală care a statuat ca KK. nu a suferit niciun prejudiciu material la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sus menţionat;

- există putere de lucru judecat cu privire la caracterul de proprietar tabular al lui KK. asupra imobilului situat în Galaţi, str. x în lumina dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din C. proc. pen. în interpretarea dată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 102/2021 cu referire la Decizia nr. 66 din 01.02.2012 a Tribunalului Prahova, care a constatat legală şi temeinică încheierea de Carte funciară prin care a fost intabulată proprietatea lui KK..

Or, instanţa de fond a depăşit limitele sesizării sale prin rechizitoriu şi a stabilit prejudiciul în sarcina Statului român, deşi nu era învestită cu nicio infracţiune comisă în pagubă Statului român, iar instanţa de apel nu a cenzurat, în niciun mod, aceasta situaţie juridică, ceea ce, din punct de vedere procedural, conduce la existenţa unei contradicţii vădite între soluţia dispusă pe latura penală şi cea dispusă pe latura civilă a cauzei.

În dreptul material substanţial, această situaţie s-ar traduce în raţionamentul instanţelor prin existenţa infracţiunii de înşelăciune în convenţii fără un prejudiciu material, în contextul legalităţii convenţiei analizate.

Drept urmare, legalitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între VV. şi KK., precum şi lipsa unui prejudiciu, în sensul de pagubă materială efectivă care să fie identificată în patrimoniul lui KK., în opinia sa, conduc la concluzia că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune.

Similiar, şi în ceea ce priveşte activitatea infracţională derulată în raport de imobilul apartamentul din Galaţi, str. x, instanţa de fond a constatat pe latură penală referitor la infracţiunea de înşelăciune în convenţii că sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate. Instanţa de apel, prin Decizia nr. 392/A/29.12.2020, de la fila x la fila x, a prezentat, în mod simplificat, acuzaţiile aduse inculpaţilor prin actul de sesizare, dar nu a realizat absolut nicio motivare, pe apărările în drept, invocate de subsemnatul, cu privire la aceea că, nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii şi fals referitor la acest imobil.

Şi cu privire la acest act material, inculpatul a susţinut că poziţia instanţei de apel este duală şi se contrazice cu motivarea aflată de la filele x cu privire la infracţiunea de înselaciune în paguba S.C. I. S.A., care este în concordanta cu practica unitara a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la care s-a făcut trimitere prin motivele scrise.

Astfel, a precizat că nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate, întrucât:

- există putere de lucru judecat în prezenta cauză, potrivit sentinţei nr. 32/F/2018, definitivă pe acest aspect, prin neapelare, în sensul că actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/09.08.2007 al B.N.P. "BBBB.", este legal şi temeinic;

- există putere de lucru judecat, în lumina dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din C. proc. pen., în interpretarea dată de Curtea Constituţională prin decizia nr. 102/2021, potrivit sentinţei civile nr. 4136/27.05.2009 a Judecătoriei Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/2007, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 88/15.02.2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia Civilă, care a statuat legalitatea şi temeinicia contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/09.08.2007 al B.N.P. "BBBB.", prin care MM. a achiziţionat imobilul în litigiu la preţul de 77.500 RON.

Aşadar, a solicitat să se constate cu privire la această situaţie faptică că, atât instanţa civilă cât şi instanţa penală, în prezenta cauză, au constatat că actul juridic încheiat între LLL. şi MM., la data de 09.08.2007, este legal, întrucât au fost respectate toate condiţiile de fond şi formă la încheierea actului şi nu au fost utilizate înscrisuri false. În susţinerea soluţiilor de mai sus se circumscrie şi poziţia organului de cercetare penală din prezenta cauză care nu a sesizat instanţa de judecată cu privire la nicio infracţiune de fals referitor la înscrisurile utilizate la încheierea contractului.

Or, efectul imediat al puterii de lucru judecat impune consecvenţă în judecată, întrucât ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie contrazis, transpunându-se în cauza de faţă în aceea că între LLL. şi MM. nu a existat nicio inducere în eroare cu ocazia încheierii şi executării contractului de vânzare cumpărare.

Cu toate acestea, inculpatul a susţinut că, în cauza pendinte, raportul juridic penal fraudulos cu privire la care a fost condamnat penal este chiar acesta cu care a făcut dovada că, în mod definitiv, o instanţă civilă, cât şi instanţa penală în fond şi în apel au statuat că este legal.

Mai mult, a susţinut că forma de participaţie penală reţinută în sarcina sa nu îndeplineşte elementele de tipicitate, în sensul că nu se raportează la un instigator imediat care să fie interconectat cu un autor, iar raportul juridic supus analizei penale nu reprezintă o faptă penală şi este legal.

Ca atare, a arătat că atât timp cât între subsemnatul şi MM. nu a existat un raport juridic direct, nu a existat premisa unei induceri în eroare care să genereze o pagubă materială nemijlocită.

În lumina coordonatelor legale prezentate a solicitat să se constate că, în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de existenţă ale participaţiei penale reţinute în sarcina sa şi nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii, sens în care a apreciat că se impune achitarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Referitor la activitatea infracţională derulată în raport de imobilul situat pe str. x, Galaţi, inculpat a precizat că, deşi acest act material este reţinut ca şi infracţiune scop în cadrul grupului infracţional, în cauza în care au fost condamnaţi, în sarcina numiţilor HHH. şi III. nu s-a reţinut infracţiunea de constituire de grup infracţional, inculpatului BBB. nu i se reţine nici constituire, nici aderare la grup infracţional organizat, aceasta infracţiune scop se reţine doar în sarcina subsemnatului, şi în sarcina inculpatului EE..

Drept urmare, acest act material, referitor la imobilul de pe str. x, Galaţi, nu poate face parte din unitatea infracţională a grupului şi nici din unitatea infracţiunii continuate. Acest act material are un caracter unitar şi trebuie analizat separat, fiind o infracţiune de sine stătătoare în raport de infracţiunea de înşelăciune în formă continuată şi în raport de grupul infracţional organizat.

Astfel, a arătat că, în ceea ce priveşte grupul infracţional organizat, acesta trebuie să fie constituit din minim trei persoane, ori în cadrul acestei infracţiuni organul de urmărire penală a avut în vedere doar doi inculpaţi, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate legale.

Deopotrivă, s-a susţinut că este incidentă puterea de lucru judecat în materie penală, în sensul că situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor stabilită în mod definitiv, prin decizia penală nr. 975 din 02.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nu poate fi modificată ulterior de către organele de urmărire penală sau de către o altă instanţă de judecată într-un alt dosar penal, referitor la aceeaşi situaţie de fapt.

Suplimentar, a menţionat faptul ca numiţii III., W., CCCC. şi HHH. au înţeles să se prevaleze de procedura simplificată de judecată pentru a beneficia de diminuarea limitelor de pedeapsă, aspect procedural care presupune recunoaşterea, în mod nemijlocit, a infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, potrivit descrierii, în fapt, realizată de organul de urmărire penală.

Mai mult, întreaga situaţie de fapt este contrazisă de toată probatiunea care a fost administrată în cadrul dosarului penal.

Un alt aspect care trebuie relevat şi care a fost evidenţiat vizează presupusul prejudiciu care, în cauza în care au fost cercetaţi numiţii III. şi HHH. este reţinut în cuantumul de 155.000 euro, iar în prezentul dosar este de 230.000 euro.

Referitor la presupusa instigare reţinuta în sarcina sa, a susţinut că aceasta nu este dovedita, singura declaraţie în acest sens fiind a lui HHH., declaraţie care este contrazisă de către III..

În ceea ce priveşte raporturile juridice ce constituie esenţa tentativei de înşelăciune, a susţinut că ne aflăm în prezenţa unei tentative absolut improprii, în sensul că presupusa parte vătămată LL. cunoştea faptul că procura întocmită de către X., pe numele numitului III., a fost revocată cu 24 ore înainte de a avea loc întâlnirea dintre aceştia la notarul public.

Or, tentativa absolut improprie este reglementată de art. 32 alin. (2) din C. pen. potrivit cu care "Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea" şi nu este sancţionată penal.

În raport de toate aspectele prezentate anterior, a solicitat să se dispună achitarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

Deopotrivă, a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat şi trimiterea cauzei spre rejudecare în apel cu privire la infracţiunea de tentativă la înşelăciune, întrucât nu sunt întrunite elementele de tipicitate prevăzute de lege, iar dacă s-ar accepta că situaţia de fapt a fost stabilită corect produce efecte puterea de lucru judecată despre care a făcut vorbire anterior.

În ceea ce priveşte infracţiunea de favorizare a infractorului, motivul de recurs în casaţie, se întemeiază pe art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul a susţinut că analiza trebuie realizată corelativ cu actul material de complicitate la înşelăciune în ceea ce priveşte partea vătămată KK., referitor la imobilul de pe strada x nr. 9, apt. 38.

Astfel, instanţele de fond şi de apel, trebuiau sa cenzureze actul de acuzare şi să reţină în sarcina subsemnatului, doar o singură infracţiune, cu privire la care să realizeze analiza juridică şi probatorie, şi nu două fapte penale, astfel cum în mod nelegal s-a procedat.

Or, a solicitat să se constate că a fost condamnat la două pedepse distincte pentru două infracţiuni, ce descriu aceeaşi situaţie de fapt, infracţiuni care se exclud una pe cealaltă, motiv pentru care a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Referitor la infracţiunea de spălare de bani, motivul de recurs in casaţie este tot cel prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. în sensul că infracţiunea de spălare de bani pentru care a fost condamnat nu prezintă toate elementele de tipicitate prevăzute de lege.

În primul rând, a precizat că, instanţa de apel, de la fila x la fila x, a reluat infracţiunile reţinute prin actul de sesizare referitoare la imobilul situat in Galaţi, str. x, fără să realizeze nicio motivare, pe aspectele de drept, invocate în apărare de subsemnatul.

În continuare, a precizat că nu este îndeplinită şi nu se dovedeşte provenienţa ilicită a imobilului situat in Galaţi, str. x. Astfel, cu privire la această situaţie premisă prevăzută de norma de incriminare există putere de lucru judecat în lumina sentinţei penale nr. 214/20.04.2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 2255/23.06.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală.

Cu toate acestea, a solicitat să se constate că, în cauza de faţă, s-au realizat afirmaţii peste o hotărâre judecătorească definitivă pentru a crea o aparenţă de ilicit penal referitoare la provenienţa imobilului în discuţie, fără să se facă o simplă lecturare, pentru a se constata că acest imobil nu se regăseşte printre imobilele identificate ca fiind dobândite prin săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

Această manieră utilizată în prezenta cauză încalcă puterea de lucru judecat în sens negativ potrivit cu care efectul este împiedecarea realizării de noi cercetări cu privire la fapte şi pretenţii deja soluţionate.

Referitor la operaţiunile repetate de schimb şi transfer, inculpatul a făcut următoarele consideraţii:

Organul de urmărire penală, dar nici instanţele de fond şi apel nu indică care sunt operaţiunile de schimb şi transfer concrete, repetate, realizate în scopul ascunderii bunului imobil, acuzaţiile fiind generice.

Astfel, derularea unui litigiu în faţa autorităţii judecătoreşti, în care subsemnatul a avut calitatea de avocat al reclamantului nu se încadrează în acţiuni de ajutorare la activităţi de schimb sau transfer impuse de norma de incriminare.

Nu în ultimul rând, a arătat că există putere de lucru judecat în lumina sentinei civile nr. 6963/26.09.2007 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin decizia civilă nr. 434/12.06.2008 a Tribunalului Galaţi, care au stabilit dreptul de proprietate al reclamantului Z. în contradictoriu cu AA..

Ca atare, toate contractele de vânzare-cumpărare în discuţie sunt autentice, întocmite de notar public şi exclud legal orice activitate de orice natură a subsemnatului, sens în care a solicitat să se dispună achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat fapta prev. de art. art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea 39/2003, inculpatul a susţinut că nu sunt îndeplinite sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate, solicitând achitarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În acest sens, a arătat că infracţiunea de grup infracţional organizat trebuie să se coreleze cu infracţiunile scop, ori în lipsa infracţiunilor scop cu privire la care s-a dispus fie încetarea procesului penal, fie achitarea, nici această infracţiune nu există.

În mod vag se susţine de către acuzare că, prin constituirea grupului infracţional organizat, s-au obţinut importante sume de bani, dar s-a constatat că nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au stabilit cuantumul acestor sume, precum şi modul de împărţire în cadrul grupului.

Astfel, a solicitat să se constate că, instanţa de apel a modificat, în mod nelegal, conţinutul infracţiunii de grup infracţional organizat, această activitate realizându-se în etapa motivării hotărârii recurate.

Aşadar, inculpaţii B., EE. şi FF. sunt doar instigatori şi complici şi nu există în întregul dosar niciun autor care să fi săvârşit vreo infracţiune patrimonială, aşa cum era obligatoriu.

Trecând peste aspectele procedurale prezentate în scris, inculpatul a susţinut că există autoritate de lucru judecat cu privire la această infracţiune.

Referitor la infracţiunile de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, instigare la fals în înscrisuri oficiale, instigare la fals în declaraţii, instigare la fals privind identitatea, instigare la mărturie mincinoasă, inculpatul a solicitat, în principal, să aibă în vedere cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. şi să se dispună admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei recurate şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de apel.

În subsidiar, a solicitat să se aibă în vedere motivul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., cu consecinţa admiterii recursului în casaţie, casarea deciziei recurate şi achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) sau b) din C. proc. pen.

Astfel, a susţinut că, în faţa instanţei de fond a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 din C. proc. pen., continuarea procesului penal şi să se dispună achitarea sa, pe motiv că nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate ale infracţiunilor atât sub aspectul formei de participaţie penală cât şi sub aspectul conţinutului substanţial al infracţiunilor cercetate.

Instanţa de fond, prin sentinţa nr. 32/F/2018, a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 lit. f) din C. proc. pen., întrucât s-a împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale, fără să realizeze o valorificare a probelor administrate în cadrul unui examen propriu de evaluare coroborat cu celelalte mijloace de probă din dosar, ci doar le-a enumerat.

Prin motivele de apel, inculpatul a invocat nemotivarea sentinţei recurate sub aspectul soluţiei de încetare a procesului penal în temeiul art. 16 lit. f) din C. proc. pen., pentru infracţiunile în discuţie, întrucât nu a fost realizată o analiză a probelor administrate şi a reiterat nelegalitatea soluţiei de încetare a procesului penal cu privire la infracţiunile sus referite, în lumina existenţei unor elemente de drept şi fapt care aveau consecinţă pronunţarea unei soluţii de achitare a subsemnatului în temeiul art. 16 lit. a) sau b) din C. proc. pen.

Cu toate acestea, instanţa de apel a respins apelul referitor la nemotivarea sentinţei penale nr. 32/F/2018 (motivarea se regăseşte la filele x) considerând că analiza chiar una exhaustivă, este suficientă pentru a determina motivele pentru care au fost înlăturate apărările inculpatului, şi, ca neîntemeiat, motivului de apel, ce a vizat lipsa de soluţionare a cererilor de continuare a procesului penal cu privire la infracţiunile pentru care a intervenit prescripţia răspunderii penale, deşi au fost administrate probatorii, şi în fond şi în apel de natură să conducă la pronunţarea unor soluţii de achitare, în temeiul art. 16 lit. a) sau b) din C. proc. pen. .

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., inculpatul a invocat Decizia nr. 200/RC/06.05.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a soluţionat o cauză identică cu prezentul dosar.

Referitor la motivul subsidiar de recurs în casaţie ce vizează neîndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracţiunilor pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, inculpatul a solicitat să se constate următoarele:

- Fapta de fals referitoare la antecontractul de vânzare-cumpărare a imobilului din Galaţi, str. x, nu a fost reclamată de vreuna din părţile implicate în actul sub semnătură privată şi nu există nicio dovadă a caracterului fals, aceasta fiind o simplă speculaţie a organului de urmărire penală.

Practic, inculpatul a susţinut că este cercetat pentru o instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată cu referire la un autor care nu există, motiv pentru care a solicitat achitarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

- Referitor la actul material constând în aceea că " a determinat pe inculpatul W. la falsificarea, fără vinovăţie a antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. x, pretins încheiat între persoana vătămată X. şi inculpatul W., document fals, ce a fost ulterior prezentat instanţei de judecată, prin intermediul martorului QQQ. ", inculpatul a susţinut că există putere de lucru judecat în materie penală ce a fost încălcată prin soluţia dispusă, întrucât prin sentinţa penală nr. 18/D/2011 din 21.01.2011 a Tribunalului Bacău, pronunţată in dosarul nr. x/2010, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 975 din 02.04.2012 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, inculpaţii III., W., CCCC. şi HHH. au fost condamnaţi pentru săvârşirea mai multor infracţiuni în legătură cu imobilul din Galaţi, Judeţul Galaţi, .

Cu privire la această infracţiune, în afară de declaraţia inculpatului W., care contrazice chiar condamnarea sa penală, inculpatul a arătat că nu există nicio altă probă, motiv pentru care a solicitat să se dispună achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

- Referitor la actul material constând în aceea că "l-a determinat pe numitul Z. la falsificarea antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galaţi, b-dul x, nr. 180, pretins încheiat între persoana vătămată AA. şi acesta, document fals, ce a fost ulterior folosit la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi şi la Judecătoria Galaţi", inculpatul a precizat că s-a reţinut forma de participaţie penală a instigării la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură fără să existe un autor care să fi săvârşit o faptă penală, ceea ce în opinia sa, conduce la pronunţarea unei soluţii de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

- S-a mai reţinut că inculpatul B. "l-a determinat pe inculpatul H. la falsificarea antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. x, ap, 38, pretins încheiat între inculpat şi numitul Y., document fals, ce a fost, ulterior, folosit la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi, fapta ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin, 2 C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.."

Or, şi cu privire la această infracţiune, inculpatul a solicitat achitarea sa în baza aceluiaşi temei de drept menţionat anterior, având în vedere că nu există nicio probă care să dovedească săvârşirea acestei fapte. Astfel, a susţinut că niciunul din semnatarii actului sub semnătură privată nu au contestat veridicitatea acestuia şi nici nu au formulat sesizări privind conţinutul acestuia, nefiind utilizat de vreo persoană pentru a produce consecinţe juridice.

- Referitor la actul material constând în aceea că "a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul martorei RRR., un lucrător de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al inculpatului HH. asupra imobilului situat în Galaţi, str. x, nr. 95", inculpatul a solicitat achitarea sa potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât s-a reţinut în sarcina sa o formă de participaţie penală, respectiv instigare mediată la fals în înscrisuri oficiale, cu privire la un autor necunoscut şi nedeterminat.

Mai mult, a susţinut că încheierea de intabulare care se consideră falsă nu a fost anulată în cadrul procesului penal şi este valabilă şi în prezent.

- Acelaşi considerente s-au învederat şi cu privire la actul material constând în aceea că "a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul numitului SSS., un lucrător de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al numitului SSS. asupra imobilului situat în Galaţi, str. x, nr. 4".

- În ceea ce priveşte acuzaţia că "a determinat-o pe inculpata RR. să întocmească o hotărâre arbitrală, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos, dreptul de proprietate al numitului GGG. asupra imobilului situat în mun. Galaţi, str. x, ap. 51", inculpatul a susţinut că există putere de lucru judecat în ceea ce priveşte imobilul în speţă, sens în care a solicitat să se dispună achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Mai mult, a precizat că, ceea ce s-a reţinut practic de către organul de urmărire penala, este o formă de instigare realizată prin pledoaria pe care a realizat-o în faţa unei instanţe arbitrale, asupra arbitrului ce este asimilat unui judecător.

Or, hotărârile arbitrale sunt asimilate unor hotărâri judecătoreşti şi sunt supuse căii de atac prevăzute de lege, astfel că nu se poate considera că sunt false, în sens penal, întrucât s-ar crea o cale de atac nereglementată de C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, a arătat că raportul juridic dintre avocat şi judecător/arbitru sunt raporturi de autoritate, astfel încât în lipsa unei infracţiuni de corupţie pledoaria avocatului nu constituie o instigare a magistratului ce pronunţă hotărârea, care beneficiază de putere de lucru judecat.

- Cu referire la actul material constând în aceea că "i-a determinat, mediat, cu intenţie, pe notarii publici M., L. şi N. să întocmească, în fals, fără vinovăţie, declaraţia autentică nr. 2914/04.12.2007, procura nr. 4726/12.12.2007 şi declaraţia autentică nr. 7509/18.12.2007, în condiţiile în care s-a stabilit că persoanele înscrise în documentele respective - numiţii J. şi K. - nu există pentru a dezbate succesiunea asupra imobilului situat în Galaţi, strada x nr. 55.", inculpatul a susţinut că nu exista nicio probaţiune în sensul faptei reţinute în sarcina sa, motiv pentru care a solicitat achitarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Mai mult, a susţinut că respectivi notari publici nu au fost cercetaţi penal în prezenta cauză şi au avut doar calitatea de martori.

- S-a mai reţinut în sarcina sa, faptul că prin pledoaria pe care a susţinut-o în faţa instanţei de judecată constituită din doamna judecător TTT., a realizat o activitate de instigare, hotărârea judecătorească pronunţată având caracterul unui fals intelectual. Or, şi faţă de această infracţiune, în opinia inculpatului se impune pronunţarea unei soluţii de achitare potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., având în vedere că prin sentinţa penală nr. 32/F/2018, sentinţa judecătorească în discuţie a fost menţinută ca legală şi temeinică de către instanţa de fond.

- Şi în ceea ce priveşte actul material referitor la forma de instigare pe care a realizat-o prin pledoaria sa în faţa unei instanţe arbitrale, asupra arbitrului ce este asimilat unui judecător, inculpatul a solicitat să se dispună achitarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât hotărârile arbitrale sunt asimilate unor hotărâri judecătoreşti şi sunt supuse căii de atac prevăzute de lege, astfel că nu se poate considera că sunt false, în sens penal, întrucât s-ar creea o cale de atac nereglementată de C. proc. civ.

Totodată, a arătat că numita RR. nu a fost cercetată pentru săvârşirea vreunei infracţiuni de corupţie, hotărârea arbitrală pronunţată produce efectele juridice stabilite de către legiuitor şi nu poate fi modificată în cadrul unui proces penal, prin considerarea acesteia ca fiind falsă. Nu în ultimul rând, a precizat că hotărârea în discuţie a fost menţinută ca legală şi temeinică de către instanţa de fond.

- S-a mai reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea unei infracţiuni de instigare imediate, cu privire la autori necunoscuţi şi neidentificaţi, generic fiind denumiţi "un lucrător de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară ", fără să existe vreo probă, ceea ce conduce la pronunţarea unei soluţii de achitare potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Mai mult, a arătat că instanţa de fond a menţinut, ca legală şi temeinică încheierea ce se consideră fals, încheiere ce produce efecte şi în prezent.

- Şi în ceea ce priveşte săvârşirea unei infracţiuni de instigare imediată asupra martorei RRR., inculpatul a solicitat achitarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., raportat la declaraţia dată de către această martoră.

- Cu privire la actul material de instigare mediată la uz de fals faţă de numitul SSS., inculpatul a solicitat achitarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât nu există probe din care să rezulte existenţa vreunei activităţi de instigare.

- S-a mai reţinut că inculpatul "i-a determinat pe inculpatul BBB. şi martorii HHH. şi III. să utilizeze certificatul nr. 916/23.09.008, pretins emis de Ministerul de Interne - Direcţia Generală a Arhivelor Statului — Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, documentul fiind încredinţat, în acest sens martorilor HHH. şi III.."

Şi cu privire la această infracţiune, inculpatul a susţinut că există putere de lucru judecat care a fost încălcată de către instanţele de judecată.

Analizând faptele pentru care au fost condamnaţi III. si HHH., a solicitat să se constate că, nu se retine participaţia penală sub forma instigării de vreme ce nu există infracţiunea săvârşită de către autori, astfel că se impune achitarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

- În ceea ce priveşte săvârşirea unei infracţiuni de complicitate la uz de fals în referire la autori necunoscuţi care nu au fost identificaţi niciodată de către organele de politie, astfel încât să poată fi verificate acuzaţiile penale, inculpatul a solicitat achitarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât participaţia penală poprie nu poate exista în lipsa unui autor determinat şi identificat în referire la care să se administreze probe din care să rezulte că ar fi acţionat cu intenţie directă sau indirectă.

- Cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de instigare mediată, instigator imediat fiind U., iar autorul, ce nu a fost cercetat penal, este avocatul T., inculpatul a susţinut că nu există nicio probă din care să rezulte existenţa vreunei activităţi de instigare mediate.

Astfel, a solicitat să se constate că este vorba despre o situaţie în care se realizează o instigare mediată cu privire la un instigator imediat şi la un autor care nu au fost cercetaţi penal, întrucât s-a considerat că activitatea lor este una legală, ceea ce, în opinia sa, conduce la pronunţarea unei soluţii de achitare potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Aceeaşi este situaţia juridică şi în ceea ce priveşte actul material de instigare imediată asupra numitului U. în ceea ce priveşte imobilul situat în Galaţi, str. x.

- Referitor la săvârşirea infracţiunii continuate de instigare la fals în declaraţii, inculpatul a susţinut că există putere de lucru judecată, în sensul că în sarcina autorilor nu s-a reţinut comiterea acestei fapte, motiv pentru care a solicitat achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

- Cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de complicitate la faptele de fals privind identitatea, comise de inculpatul BBB. şi martorul HHH., în calitatea de instigatori, s-a arătat că există putere de lucru judecat, întrucât aceştia din urmă au recunoscut faptele integral în forma descrisă în rechizitoriu.

În privinţa celui de al doilea act material reţinut, inculpatul a precizat că acesta se raportează ca formă de participaţie poprie, la autori necunoscuţi, care nu au fost identificaţi niciodată de către organele de politie, astfel încât să poată fi verificate acuzaţiile penale.

În plus, inculpatul a susţinut că nu poate exista participaţie penală poprie în lipsa unui autor determinat şi identificat care să fii acţionat cu intenţie directă sau indirectă, motiv pentru care a solicitat achitarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

- În ceea ce priveşte săvârşirea unei infracţiuni de instigare imediată, la mărturie mincinoasă cu privire la trei persoane determinate, inculpatul a arătat că, în cauză, nu există nicio probă care să confirme acuzaţia penală, toate cele trei persoane nu au fost condamnate penal, motiv pentru care a solicitat achitarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

- Referitor la infracţiunea de instigare a inculpaţilor EE. şi FF., s-a arătat că nu există nicio probaţiune din care să rezulte o activitate de determinare sub forma instigării realizate de către subsemnatul, respectiv nu există nicio probă din care să rezulte că aceştia din urma sunt autorii faptelor, motiv pentru care şi cu privire la aceasta infracţiune se impune achitarea sa în temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

- În raport de pretinsa infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reţinută în sarcina sa, inculpatul a susţinut că instanţa de fond nu a ţinut cont de aspectele care au reieşit din probatoriul administrat în faţa instanţei de fond şi din dosarul de urmărire penală, şi anume aceea că nu se precizează data exactă sau intervalul concret de timp, din punct de vedere cronologic, al pretinsei "redactări pe un sistem de calcul" al "Contractul pentru servicii de management şi asistare pentru soluţionarea conflictelor" de către inculpatul B.; nu există nicio probă cu privire la faptul că, anterior, contractul menţionat a fost redactat de subsemnatul şi remis inculpatului A.; Ministerul Public nu a precizat, iar instanţa de fond nu a clarificat, în concret, data exactă sau intervalul concret de timp, din punct de vedere cronologic, în care subsemnatul ar fi remis inculpatului A. Contractul pentru servicii de management şi asistare pentru soluţionarea conflictelor şi în care inculpatul A. ar fi semnat în dreptul numelui acestuia, la solicitarea sa; nu există nicio probă că ar fi remis inculpatului A. Contractul pentru servicii de management şi asistare pentru soluţionarea conflictelor şi în care inculpatul A. ar fi semnat în dreptul numelui acestuia, la solicitarea sa; Ministerul Public nu a precizat, iar instanţa de fond nu a identificat cine ar fi autorul semnăturii lui ZZZ., aflate la pagina 3, poziţia Parte Contractantă din Contractul pentru servicii de management şi asistare pentru soluţionarea conflictelor; Ministerul Public nu a precizat, iar instanţa de fond nu a argumentat în ce a constat elementul material al laturii obiective a pretinsei infracţiuni de fals, respectiv contrafacerea semnăturii sau alterarea înscrisului; nu există nicio probă din care să rezulte în mod cert, indubitabil, că ştampila nr. 10 a părţii vătămate a fost aplicată de subsemnatul sau de inculpata FF. pe coli albe, la cabinetul individual de avocatură B. sau că respectiva ştampilă era lăsată "zile întregi" la anterior menţionatul cabinet.

Pe cale de consecinţă, a solicitat să se aibă în vedere analiza probatorie efectuată în scris şi că nu există nicio probă care să confirme întrunire elementelor constitutive ale normei incriminatorii, motiv pentru care a solicitat să se dispună achitarea în temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Al treilea motiv de recurs în casaţie invocat este cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Astfel, a susţinut că i s-au aplicat pedepse complementare în cuantum de 5 ani, fără să se reducă limitele, potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, care impune reducerea acestor limite la jumătate.

În opinia sa, reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 vizează atât pedeapsa principală, cât şi pedepsele complementare, aşa încât a susţinut că pedeapsa complementară nu a fost individualizată în limitele prevăzute de lege.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, partea civilă Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi a solicitat respingerea, ca nefondat, a recusului în casaţie formulat de inculpatul B., în ceea ce priveşte activitatea infracţională privind imobilul din Galaţi str. x.

Astfel, a susţinut că instanţa de control judiciar, a constatat faptul că, situaţia de fapt reţinută de Curtea de Apel Iaşi prin sentinţa penală nr. 32 din 30 iulie 2018, a fost corect stabilită, fiind confirmată de probele administrate în cauză în ambele faze procesuale, din coroborarea cărora a rezultat, în esenţă, cu privire la imobilul situat în Galaţi, str. x, că pentru a obţine în mod ilicit dreptul de proprietate asupra acestuia, în vederea valorificării ulterioare, inculpatul B. a apelat la serviciile inculpatului EE. pentru a redacta în fals o hotărâre judecătorească şi un raport de expertiză tehnică judiciară pe care acesta, prin cunoştinţele de specialitate deţinute, a aplicat ştampila prin componente software şi hardware şi la inculpata FF., secretara cabinetului de avocatură, pe care a determinat-o să completeze hotărârea falsificată cu menţiunea privind rămânerea definitivă şi achitarea taxelor de timbru.

Deopotrivă, în aprecierea formei de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut în vedere şi demersurile întreprinse de acesta în vederea încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, în mod succesiv, fiind astfel în posesia tuturor actelor necesare vânzării pe care le-a prezentat notarilor, prin intermediul unei persoane apropiate, martorii DDDD. şi EEE. având rol pur formal la perfectarea tranzacţiilor.

Contrar susţinerilor apărării inculpatului B., nu are relevanţă în cauza dedusă judecăţii faptul că martorul EEE. nu a fost cercetat pentru fapta care face obiectul instigării, acesta fiind atributul exclusiv al organului de urmărire penală, în contextul factual al cauzei, cu atât mai mult cu cât tragerea la răspundere a instigatorului nu este determinată de stabilirea vinovăţiei autorului infracţiunii.

În mod corect, Înalta Curte a constatat ca fiind, nefondate, criticile formulate de inculpatul B., starea de fapt reţinută de prima instanţă fiind în totală concordonţă cu probatoriul administrat.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului B. cu privire la existenţa puterii de lucru judecat, referitor la decizia civilă nr. 125/A din 30.05.2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia Civilă pronunţată în cauza înregistrată pe rolul acesteia sub nr. x/2010 având ca obiect revendicare imobiliară, menţionăm faptul că împotriva acestei soluţii, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi a formulat recurs, aflat în curs de judecată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ceea ce dovedeşte faptul că nu ne aflăm în prezenta excepţiei autorităţii de lucru judecat.

2. De asemenea, inculpatul B., prin concluziile scrise, a solicitat respingerea ca, inadmisibil, a cererii de recurs în casaţie formulată de OCPI Galaţi, raportat la faptul că nu deţine calitatea de parte în cauză, nu a indicat niciun motiv dintre cele prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. şi nici nu a realizat o motivare legală a elementelor de drept care să conducă la posibilitatea încadrării acestei cereri într-unul dintre aceste motive.

3. Intimatul inculpat EE. a depus concluzii scrise cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul B., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, rejudecarea cauzei şi, extinzând efectele căii de atac, achitarea sa şi a inculpatului B. pentru faptele pentru care s-a dispus condamnarea acestora.

Deopotrivă, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, cu privire la infracţiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, pentru argumentele cvasidentice ca cele ale inculpatului B..

În cuprinsul concluziilor scrise, inculpatul EE. a arătat că nu are cunoştinţă de conţinutul hotărârii prin care s-a dispus condamnarea sa, însă a arătat că susţine în totalitate criticile formulate de inculpatul B..

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, la data de 25 martie 2022, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 10 mai 2022, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Prin încheierea din data de 05 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – judecătorul de filtru a constatat că, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpata FF. şi de partea civilă Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi au fost introduse în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., dar nu şi condiţia de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 438 din C. proc. pen.

Deopotrivă, s-a reţinut că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., sens în care s-au admis în principiu, în limitele prevăzute în încheiere, dispunând trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a acesteia.

La termenul de judecată din data de 21 iunie 2022, cauza s-a amânat faţă de lipsa de procedură cu intimaţii inculpaţi.

Cu prilejul dezbaterilor de la termenul din 04 octombrie 2022, s-au luat concluziile apărării recurenţilor inculpaţi şi ale parchetului, acestea fiind pe larg redate în cuprinsul încheierii de amânare a pronunţării.

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În fine, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de faţă, recurenţii inculpaţi A. şi B. şi-au întemeiat recursurile în casaţie formulate pe cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal" şi art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În esenţă, se reţine că, prin cererile deduse judecăţii, în temeiul cazului de casare invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.:

- inculpatul A. a solicitat să se dispună achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât actele materiale ale infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu realizează conţinutul constitutiv prevăzut de lege.

Astfel, a arătat că pentru reţinerea acestei infracţiuni era necesar ca la executarea semnăturii în dreptul numelului său să fi fost deja preexistente pe înscrisul în litigiu impresiunea ştampilei existente la rubrica "Parte contractantă S.C. I. S.A. ZZZ." şi semnătura olografă în dreptul numelui ZZZ..

Mai mult, s-a precizat că, referitor la constatarea caracterului fals al înscrisului anterior menţionat, şi, implicit, a întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanţa de apel a motivat hotărârea de condamnare utilizând prezumţii simple şi nicidecum probe, în timp ce situaţia de fapt reţinută este contradictorie situaţiei ce reiese din probatoriul administrat, ceea ce denotă o lipsă de analiză şi de motivare.

- inculpatul B. a solicitat să se dispună achitarea sa pentru toate infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea de către instanţa de apel.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de existenţă a participaţiei penale şi nu se poate vorbi de nicio pagubă în cazul în care există doar o stare de pericol pentru patrimoniu, întrucât infracţiunea de înşelăciune nu este o infracţiune de pericol, ci de rezultat. În plus, a arătat că pentru fiecare act material reţinut în sarcina s-a există autoritate de lucru judecat, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 alin. (3) din C. proc. pen. în interpretarea dată prin decizia nr. 102/2021 referitor la hotărârile civile pronunţate cu privire la fiecare contract în parte.

În ceea ce priveşte tentativa la înşelăciune, inculpatul a arătat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate, întrucât cu privire la actul material referitor la imobilul de pe strada x nr. 130 din judeţul Galaţi este incidentă puterea de lucru judecat în materie penală, în sensul că situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor stabilite în mod definitiv prin decizia penală nr. 975/02.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală nu poate fi ulterior modificată de către organele de urmărire penală sau de către o altă instanţă de judecată într-un alt dosar penal şi cu privire la aceeaşi situaţie de fapt.

În concluzie, a precizat că acest act material nu poate face parte din unitatea infracţională a grupului şi nici din unitatea infracţiunii continuate de înşelăciune, ci trebuie analizat separat, fiind o infracţiune de sine stătătoare.

Un alt aspect relevat vizează presupusul prejudiciu cauzat, care diferă în prezenta cauză de dosarul în care au fost cercetaţi numiţii III. şi HHH..

Nu în ultimul rând, cu privire la raporturile juridice ce constituie esenţa tentativei la infracţiunea de înşelăciune, inculpatul a precizat că este vorba despre o tentativă absolut improprie, în sensul că presupusa persoană vătămată LL. cunoştea faptul că procura întocmită de către X. pe numele numitului III. a fost revocată cu 24 de ore înainte de a avea loc întălnirea dintre aceştia la notarul public.

Referitor la infracţiunea de favorizare a infractorului, inculpatul a arătat că a fost condamnat la două pedepse distincte pentru două infracţiuni ce descriu aceeaşi situaţie de fapt, infracţiuni care se exclud una pe cealaltă şi prin care se încalcă principiul ne bis in idem

În acest context, a susţinut că instanţele de fond şi de apel trebuiau să cenzureze actul de acuzare şi să reţină în sarcina sa doar o singură infracţiune, cu privire la care să realizeze analiza juridică şi probatorie, şi nu două fapte penale, astfel cum în mod nelegal s-a procedat.

Şi în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, inculpatul B. a susţinut că nu sunt întrunite elementele de tipicitate prevăzute de lege, întrucât există putere de lucru judecată în privinţa situaţiei premisă, respectiv nu s-a dovedit provenieinţa ilicită a imobilului.

Astfel, a arătat că, în cauza de faţă s-au făcut afirmaţii peste o hotărâre judecătorească definitivă pentru a crea o aparenţă de ilicit penal referitor la provenienţa imobilului în discuţie, fără să se constate că respectivul imobil nu se regăseşte printre imobilele identificate ca fiind dobândite prin săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

Deopotrivă, a precizat că organele de urmărire penală şi instanţele de judecată nu au indicat în concret care a fost operaţiunea de schimb sau transfer la care a participat numitul H. şi în ce a constat în concret ajutorul pe care subsemnatul l-a oferit, acuzaţiile fiind generice, de vreme ce toate contractele de vânzare-cumpărare sunt autentice, fiind întocmite de un notar public, şi exclud orice activitate de orice natură.

Nu în ultimul rând, a susţinut că delurarea unui litigiu în faţa autorităţii judecătoreşti, în care subsemnatul a avut calitatea de avocat al reclamantului, nu se încadrează în acţiuni de ajutor la activităţi de schimb sau transfer impuse de norma de incriminare.

În privinţa infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, inculpatul a arătat că instanţa de apel, cu ocazia motivării hotărârii din apel, în mod nelegal, a modificat forma în care a fost sesizată instanţa de fond.

În primul rând, a invocat nelegalitatea hotărârii din perspectiva presupului prejudiciu, precum şi existenţa autorităţii de lucru judecat referitor la dobândirea proprietăţii asupra unui număr de 9 imobile.

În al doilea rând, cu privire la infracţiunile de fals, instanţa de fond a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, astfel încât grupul infracţional organizat nu poate avea drept scop o infracţiune nepedepsită.

Drept urmare, infracţiunea de grup infracţional organizat trebuie să se coreleze cu infracţiunile scop, iar în lipsa infracţiunilor scop cu privire la care s-a dispus fie încetarea procesului penal, fie achitarea, nici această infracţiune nu există.

Acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Dispoziţiile precitate exclud din sfera de analiză a instanţei de recurs situaţia de fapt şi modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi, pe această cale, stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. (neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege) şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) din C. pen., în conformitate cu care infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situaţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Aşadar, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte notează că starea de fapt reţinută prin decizia recurată constă, în esenţă, în aceea că inculpatul B.:

1. începând cu anul 2006, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii FF., EE. şi RR., grup care a acţionat pe perioada 2006 - 2008 şi la care au aderat şi alte persoane, printre care şi inculpata S., în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea de infracţiuni de înşelăciune şi spălare de bani, prin dobândirea în mod fraudulos a proprietăţii asupra unui număr de 9 imobile pe raza mun. Galaţi prin intermediul unor persoane interpuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 895.000 RON şi 747.000 euro, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

2. acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 - septembrie 2008:

- cu intenţie, l-a determinat, pe martorul EEE. să inducă în eroare, asupra calităţii sale de proprietar, pe reprezentantul legal al persoanei vătămate S.C. CC. S.R.L. Galaţi, prin folosirea unei hotărâri judecătoreşti şi a unui raport de expertiză false, cu ocazia încheierii la data de 04.10.2007 a unui contract în formă autentică prin care vindea persoanei vătămate imobilul din Galaţi, strada x nr. 4, cauzându-i acesteia un prejudiciu de 300.000 de euro, precum şi i-a determinat pe inculpaţii EE. şi FF. să-l ajute pe martorul EEE. la inducerea în eroare a reprezentantului persoanei vătămate S.C. CC. S.R.L. Galaţi prin falsificarea hotărârii judecătoreşti şi a raportului de expertiză;

- a indus-o, în mod direct, în eroare pe martora FFF. cu privire la calitatea de proprietar a numitului GGG., prin folosirea unei hotărâri arbitrale prin care acesta a dobândit în mod fraudulos proprietatea asupra imobilului din Galaţi, str. x cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului respectiv, autentificat sub numărul x/01.06.2006, contra sumei de 70.000 RON;

- în cursul lunii septembrie 2008 i-a determinat pe martorii BBB., HHH. şi III., la încercarea acestora de o induce în eroare pe persoana vătămată LL. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Galaţi, str. x contra sumei de 230.000 euro, prin utilizarea unei procuri obţinute în mod fraudulos prin care martorul III. era împuternicit să vândă, sens în care a efectuat şi personal anumite manevre de inducere în eroare a persoanei vătămate, oferindu-i acestuia spre vânzare imobilul;

- i-a ajutat pe inculpaţii VV. şi TT., la inducerea în eroare asupra calităţii de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase – încheiere de carte funciară obţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti false - a persoanelor vătămate KK. şi JJJ. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului din Galaţi, str. x, încheiat la data de 25.09.2007, autentificat sub numărul x de Biroul Notarilor Publici "KKK.", producându-le acestora o pagubă în cuantum de 120.000 RON;

- l-a determinat pe martorul LLL., prin intermediul martorei MMM., să inducă în eroare asupra calităţii sale de proprietar, fără vinovăţie, pe persoanele vătămate MM. şi MM., cu ocazia încheierii la data de 09.08.2007 a unui contract în formă autentică prin care vindea persoanelor vătămate apartamentul situat în Galaţi, str. x, cauzându-le acestora un prejudiciu de 175.000 RON, plus 90.000 RON, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 5 din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior, art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicata şi art. 5 din C. pen.

3. acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008:

- cu intenţie, l-a determinat pe inculpatul EE. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentinţa civilă nr. 1020 din data de 06.04.2006, pretins pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2005 asupra imobilului din Galaţi, strada x nr. 95 în materialitatea sa, precum şi la aplicarea prin scanare şi imprimare cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală a ştampilelor care ar fi trebuit să emane de la instanţa de judecată precum şi a raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 3201 din data de 15.02.2006, pretins întocmit de către martora BB. în calitatea sa de expert tehnic judiciar şi a determinat-o pe inculpata FF. să falsifice prin plastografiere însemnările de pe această hotărâre – respectiv "definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc.";

- l-a determinat pe inculpatul EE. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentinţa civilă nr. 125 din data de 11.01.2006, pretins pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2005 asupra imobilului din Galaţi, strada x nr. 4 în materialitatea sa, precum şi la aplicarea prin scanare şi imprimare cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală a ştampilelor care ar fi trebuit să emane de la instanţa de judecată şi a raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 620 din data de 18.10.2005, pretins întocmit de către martora BB. în calitatea sa de expert tehnic judiciar, precum şi a determinat-o pe inculpata FF. să falsifice prin plastografiere însemnările de pe această hotărâre – respectiv "definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc.";

- l-a determinat pe inculpatul EE. la falsificarea certificatului nr. 916/23.09.008, pretins emis de Ministerul de Interne – Direcţia Generală a Arhivelor Statului – Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, document având ca obiect imobilul din Galaţi, str. x, pretins semnat de martorul NNN. în calitate de director şi de numita OOO. în calitate de referent de specialitate precum şi la falsificarea chitanţei seria x nr. x/31.12.2008, pretins emisă de Trezoreria Municipiului Galaţi prin care învinuitul W. ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.000 RON;

- i-a determinat pe inculpatul EE. şi inculpata CCC. la falsificarea cărţilor de identitate pe numele fictive de J. şi K. şi l-a determinat pe inculpatul EE. la falsificarea copiei legalizate după certificatul de deces pe numele fictiv de P., a copiei legalizate după certificatul de deces pe numele fictiv, a copiei legalizate după certificatul de naştere pe numele fictiv de J. şi a copiei legalizate după certificatul de naştere pe numele fictiv de K., documente utilizate în încercarea de dobândire frauduloasă a imobilului din Galaţi, strada x nr. 55;

- l-a determinat pe inculpatul EE. să falsifice, prin plăsmuirea documentelor şi a ştampilelor de pe acestea, două înscrisuri oficiale – adrese pretins emise de Consiliul Judeţean Galaţi şi Primăria municipiului Galaţi prin care se atesta în fals că imobilul din Galaţi, str. x I. Cuza nr. 43 nu figura în evidenţele respectivelor instituţii;

- l-a determinat pe inculpatul EE. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentinţa civilă nr. 29/CC/09.04.2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi în dosarul civil nr. x/2006, asupra imobilului din Galaţi, str. x în materialitatea, precum şi a determinat-o pe inculpata FF. să falsifice prin plastografiere, însemnările de pe această hotărâre - respectiv "definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc.";

- l-a determinat pe inculpatul EE. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentinţa civilă nr. 2905/11.05.2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi în dosarul civil nr. x/2006, asupra imobilului din Galaţi, str. x, în materialitatea sa şi a determinat-o pe inculpata FF. să falsifice prin plastografiere însemnările de pe această hotărâre – respectiv "definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc.", faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 din C. pen. anterior raportat la art. 288 alin. (1) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior si art. 5 din C. pen.

4. acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008:

- cu intenţie, l-a determinat pe numitul GGG. la falsificarea antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. x, pretins încheiat între acesta şi persoana decedată PPP., document fals ce a fost ulterior folosit la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi;

- l-a determinat pe inculpatul W. la falsificarea, fără vinovăţie a antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. x, pretins încheiat între persoana vătămată X. şi inculpatul W., document fals, ce a fost ulterior prezentat instanţei de judecată, prin intermediul martorului QQQ., - a determinat-o pe inculpata FF. să întocmească o cerere în numele inculpatului W. prin care se solicita eliberarea unui certificat de grefă, document ce a fost apoi utilizat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în vederea notării litigiului dintre acesta şi persoana vătămată X. şi să redacteze un înscris, în numele inculpatului W., depus la dosarul cauzei prin care se arăta că acesta ar fi pierdut originalul antecontractului pretins încheiat cu persoana vătămată X.;

- l-a determinat pe numitul Z. la falsificarea antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galaţi, b-dul x, nr. 180, pretins încheiat între persoana vătămată AA. şi acesta, document fals, ce a fost ulterior folosit la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi şi la Judecătoria Galaţi;

- l-a determinat pe inculpatul H. la falsificarea antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. x, pretins încheiat între inculpat şi numitul Y., document fals, ce a fost, ulterior, folosit la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 din C. pen. anterior raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior si art. 5 din C. pen.

5. acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008:

- a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul martorei RRR., un lucrător de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al inculpatului HH. asupra imobilului situat în Galaţi, str. x;

- a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul numitului SSS., un lucrător de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al numitului SSS. asupra imobilului situat în Galaţi, str. x;

- a determinat-o pe inculpata RR. să întocmească o hotărâre arbitrală, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al numitului GGG. asupra imobilului situat în mun. Galaţi, str. x;

- a determinat, mediat, cu intenţie, notarii publici M., L. şi N. să întocmească, în fals, fără vinovăţie, declaraţia autentică nr. 2914/04.12.2007, procura nr. 4726/12.12.2007 şi declaraţia autentică nr. 7509/18.12.2007, în condiţiile în care s-a stabilit că persoanele înscrise în documentele respective - numiţii J. şi K. - nu există pentru a dezbate succesiunea asupra imobilului situat în Galaţi, strada x nr. 55;

- a determinat, cu intenţie, pe judecătorul TTT., să pronunţe, fără vinovăţie, o hotărâre judecătorească conform unei situaţii juridice şi de fapt nereale - sentinţa civilă nr. 6323 din 28.08.2007 în dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi, având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galaţi, str. x I. Cuza nr. 43;

- a determinat-o, cu intenţie, pe inculpata RR. să întocmească hotărârea arbitrală nr. 75/01.08.2006, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos, dreptul de proprietate al făptuitorului Z. asupra imobilului situat în Galaţi, b-dul x, nr. 180;

- a determinat-o cu intenţie, pe inculpata RR. să întocmească hotărârea arbitrală, cu nr. x/2006, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos, dreptul de proprietate al numitului Y. asupra imobilului situat în Galaţi str. x;

- a determinat, mediat, cu intenţie, un lucrător de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al numitului U., asupra imobilului situat în Galaţi, str. x, drept intabulat sub numărul x/12.07.2007, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 din C. pen. anterior raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.

6. acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008:

- a determinat-o pe martora RRR. să utilizeze, fără vinovăţie, o sentinţă civilă falsificată şi un raport de expertiză tehnică judiciară falsificat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. x;

- l-a determinat pe numitul SSS. să utilizeze o sentinţă civilă falsificată şi un raport de expertiză tehnică judiciară falsificat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. x;

- i-a determinat pe inculpatul BBB. şi martorii HHH. şi III. să utilizeze certificatul nr. 916/23.09.008, pretins emis de Ministerul de Interne – Direcţia Generală a Arhivelor Statului – Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, documentul fiind încredinţat, în acest sens martorilor HHH. şi III.;

- l-a determinat pe martorul QQQ. să depună, fără vinovăţie, la dosarul instanţei de judecată chitanţa falsificată seria x nr. x/31.12.2008, pretins emisă de Trezoreria Municipiului Galaţi prin care inculpatul W. ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.000 RON, precum şi să depună, fără vinovăţie, la dosarul cauzei copia antecontractului de vânzare-cumpărare fals, pretins încheiat între persoana vătămată X. şi inculpatul W.;

- le-a încredinţat cărţile de identitate, copia legalizată după certificatul de deces al numitei Q., copia legalizată după certificatul de naştere al numitului J., copia legalizată după certificatul de naştere al numitului K. persoanelor ce s-au prezentat sub numele de J. şi K., documente false ce au fost utilizate la Biroul Notarului Public N. în vederea deschiderii procedurii succesorale a numitului P., asupra imobilului situat în Galaţi, strada x nr. 55;

- l-a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul numitului U., pe avocatul T. să folosească, fără vinovăţie, în faţa instanţei de judecată o întâmpinare pretins întocmită de decedata UUU.;

- a folosit în faţa instanţei de judecată, în acţiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galaţi, str. x I. Cuza nr. 43 – dosar nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi, la termene succesive, un înscris sub semnătură privată fals - contract de vânzare-cumpărare şi două înscrisuri oficiale falsificate – adrese pretins emise de Consiliul Judeţean Galaţi şi Primăria mun. Galaţi;

- a încredinţat sentinţa judecătorească falsificată nr. 29/CC/09.04.2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi, inculpatului VV., care a utilizat-o, la data de 10.09.2007, la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea radierii sechestrului asigurator legal aplicat asupra imobilului din Galaţi, str. x;

- l-a determinat pe numitul U. să utilizeze o sentinţă civilă falsificată la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. x, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza 1 şi 2 din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.

7. i-a sprijinit, prin sfaturi, indicaţii şi susţinere morală, pe inculpatul BBB. şi martorul HHH., care l-au racolat şi determinat pe inculpatul VVV. să facă afirmaţii şi declaraţii mincinoase la datele de 01.09.2008 şi 05.09.2008 în faţa notarului public - Biroul Notarului Public WWW., jud. Galaţi, acesta din urmă substituindu-se în persoana vătămatului X. în demersul infracţional legat de vânzarea imobilului situat în Galaţi, str. x, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de instigare la fals în declaraţii, prevăzută de art. 25 din C. pen. anterior raportat la art. 292 alin. (1) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.

8. acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008, i-a sprijinit prin sfaturi, indicaţii şi susţinere morală, pe inculpatul BBB. şi martorii HHH. şi III. să-l racoleze şi să-l determine pe inculpatul VVV. să se prezinte drept partea vătămată X. la datele de 01.09.2008 şi 05.09.2008 în faţa notarului public - Biroul Notarului Public WWW., jud. Galaţi şi a determinat două persoane, rămase neidentificate, să se prezinte sub identităţile false de J. şi K. în faţa notarului public, cu ocazia solicitării dezbaterii succesiunii defunctului P., faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de instigare la fals privind identitatea, prevăzută de art. 25 din C. pen. anterior raportat la art. 293 alin. (1) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.

9. acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008:

- i-a determinat, cu intenţie, pe inculpaţii W. şi AAA. să facă afirmaţii mincinoase referitor la împrejurările esenţiale ale cauzei, cu ocazia audierii în calitate de martori, într-o cauză privind procedura succesorală notarială asupra imobilului din Galaţi, strada x nr. 55, deschisă la Biroul Notarilor Publici "N. şi O." Galaţi;

- în cursul anului 2007, i-a determinat pe numitul XXX. şi pe inculpatul ZZ. să facă afirmaţii mincinoase, fiind ascultaţi ca martori într-o cauză civilă - acţiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galaţi, str. x I. Cuza nr. 43 – dosar nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi şi l-a determinat pe inculpatul YYY. să facă declaraţii neconforme cu realitatea cu ocazia audierii acestuia, la data de 30.05.2007, în calitate de martor în dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi, cu privire la aspectele esenţiale ale cauzei asupra cărora acesta a fost întrebat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de instigare la mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 25 din C. pen. anterior raportat la art. 260 alin. (1) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.

10. l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul H. în a-şi păstra folosul infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi condamnarea, respectiv în ajutorul dat în vederea radierii sechestrului asigurator instituit asupra imobilului situat în Galaţi str. x - fostă Blaj, nr. 9 şi ulterior în vederea valorificării acestuia, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) din C. pen. anterior;

11. l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul H. să schimbe şi să transfere, în mod repetat, proprietatea asupra imobilului situat în Galaţi, b-dul x, nr. 180, cunoscând că acesta provine din comiterea de infracţiuni de trafic de fiinţe umane de genul infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în scopul ascunderii provenienţei ilicite a acestuia, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002;

12. acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, anterior datei de 18.06.2010 a participat la falsificarea unui contract pretins încheiat între inculpatul A. şi partea vătămată S.C. I. S.A. la data de 01.11.2009, înscris fals pe care, ulterior, l-a folosit, în mod repetat, inclusiv în faţa instanţelor de judecată, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior;

De asemenea, în sarcina inculpatului A. că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, anterior datei de 18.06.2010, a participat la falsificarea unui contract pretins încheiat între el şi partea vătămată S.C. I. S.A. la data de 01.11.2009, înscris fals pe care ulterior l-a folosit, în mod repetat, inclusiv în faţa instanţelor de judecată, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior.

Astfel cum rezultă din decizia atacată, în determinarea legii penale mai favorabile aplicabile în cauză, instanţa de apel a constatat că infracţiunile pentru care inculpaţii B. şi A. au fost cercetaţi nu au fost dezincriminate, iar ansamblul probator administrat în cauză a demonstrat că faptele există şi că au fost săvârşite de inculpaţi cu forma de vinovăţie cerută de lege, sens în care s-a apreciat că nu se impune achitarea acestora, menţinând în consecinţă soluţia de condamnare.

I. Cu privire la criticile formulate de inculpatul B. în legătură cu infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat (în modalităţile normative ale constituirii în cazul inculpaţilor B., FF. şi EE. şi aderării în cazul inculpaţilor S. şi DDD.) raportat la aspectele reţinute de instanţa de fond şi de apel, Înalta Curte le apreciază ca fiind ca neîntemeiate.

Dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 prevedeau ca fiind infracţiune iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, reglementare care a fost preluată de art. 367 alin. (1) din C. pen., fără modificări esenţiale sub aspectul elementelor ce conturează conţinutul constitutiv al infracţiunii şi latura subiectivă, fiind stabilite limite de pedeapsă mai reduse.

Astfel, dispoziţiile art. 367 alin. (1) din C. pen. reglementează infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, iar în conţinutul alin. (6) este definită noţiunea de grup infracţional organizat (grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp, care acţionează coordonat în scopul cerut de norma de incriminare - comiterea unor infracţiunii).

Constituirea, ca variantă normativă a elementului material al laturii obiective, implică asocierea efectivă, reunirea a trei sau mai multe persoane, prin acordul lor de voinţă, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, fiecare membru urmând să se supună unei discipline interne şi anumitor reguli privind ierarhia, rolurile şi planul de activitate.

Aderarea la grupul infracţional organizat se realizează prin exprimarea consimţământului expres sau tacit al unei persoane de a face parte, de a deveni membru al unei astfel de structuri. Chiar dacă nu este necesar ca cel care aderă să participe în mod direct la activitatea infracţională a grupului, se impune ca acesta să cunoască rolul pe care îl va îndeplini în cadrul asocierii şi modul în care se va subordona celorlalţi membri, pentru că altfel nu se poate reţine această variantă a normei de incriminare din moment ce persoana în cauză nu are nicio implicare concretă în structura organizatorică a grupării.

În considerarea acestor aspecte de ordin teoretic raportat la acuzaţiile aduse inculpatului B., instanţa de control judiciar a reţinut că, în speţă, grupul era format din cei patru inculpaţi, B., EE., FF. şi RR., care fiecare în parte şi-a dat acordul implicit de a face parte din asocierea infracţională, fiecare a deţinut rolul său, fiecare a cunoscut, în mare rolul celorlalţi membri componenţi ai grupului, iar sumele de bani obţinute au fost împărţite după reguli bine stabilite de inculpatul B..

Astfel, "exista un coordonator al întregii activităţi infracţionale, în persoana inculpatului B., care îi dirija pe inculpaţii EE. şi FF. să falsifice documente şi hotărâri judecătoreşti, iar pe inculpata RR. să pronunţe hotărâri arbitrale cu nerespectarea normelor procedurale şi pe baza unor înscrisuri false, iar ceilalţi membri care au aderat la grup aveau atribuţii clare, stabilite individual pentru fiecare în parte, de către lider, iar, în final, executanţii, care erau persoanele racolate să apară în faţa instanţelor sau instituţiilor statului pentru îndeplinirea activităţilor stabilite in concret in cazul fiecăruia în parte.

De altfel, scopul pentru care grupul infracţional organizat s-a constituit a şi fost realizat, dovadă fiind faptul că după realizarea acţiunilor de către membrii grupului, aceştia îşi împărţeau şi beneficiile, cea mai mare parte revenind inculpatului B., sumele împărţite între cei care făceau parte din grupare fiind în funcţie de participare şi implicarea avută la atingerea scopului preluării frauduloase a proprietăţii fiecărui imobil, fiind modice doar sumele de bani cuvenite diverselor persoane racolate dintre nevoiaşi şi persoane fără locuinţă.

Având în vedere perioada relativ mare de timp în care s-a derulat activitatea infracţională, caracterul intens al acestei activităţi, care s-a desfăşurat uneori concomitent în fata instanţelor de drept comun şi de arbitraj, activitatea grupului infracţional organizat, nu a avut un caracter ocazional.

Deşi inculpaţii B., EE., FF. şi DDD. au negat comiterea faptelor de care au fost acuzaţi, arătând, în esenţă, că între ei nu a existat o asociere de natură infracţională, Înalta Curte, în deplin acord, cu instanţa de fond nu poate reţine apărările formulate, acestea fiind infirmate de materialul probator al cauzei, care analizat în mod coroborat, conduce la concluzia certă a comiterii de către apelanţii inculpaţi a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice – în cazul inculpatului DDD.)."

II. Referitor la criticile formulate de inculpatul B. privind greşita condamnare pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, favorizarea infractorului, complicitate la spălare de bani, Înalta Curte constată că instanţa de apel, în urma analizării actelor şi lucrărilor dosarului, şi-a însuşit argumentele de fapt şi de drept reţinute de către instanţa de fond cu privire la activităţile desfăşurate de inculpat, reţinând în mod corect vinovăţia acestuia în săvârşirea infracţiunilor imputate.

Conform art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. anterior, se sancţionează penal "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă", fapta prezentând un caracter mai grav dacă a fost săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase (alin. (2) sau dacă a produs consecinţe deosebit de grave (alin. (5).

În noua reglementare, respectiv, art. 244 din C. pen., incriminarea înşelăciunii în formă simplă (art. 244 alin. (1) din C. pen.) are un conţinut identic celei din C. pen. anterior, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, iar, în privinţa formelor agravate, se păstrează modalitatea săvârşirii faptei prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Ca element de noutate, legiuitorul noului C. pen. a renunţat la agravarea pedepsei pentru înşelăciunea în convenţii şi înşelăciunea care a produs consecinţe deosebit de grave, fapte care erau incriminate în reglementarea anterioară ca variante agravate, însă aceasta nu echivalează cu o dezincriminare a faptelor de acest gen, întrucât dezincriminarea operează in rem, înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei, în vechea reglementare, un caracter calificat, de înşelăciune în convenţii sau cu consecinţe deosebit de grave, însă cu trimitere expresă la forma de bază (alin. (1) al art. 215 din C. pen. anterior), care este şi în prezent incriminată (art. 244 alin. (1) din C. pen.), astfel încât, în această situaţie, se va reţine varianta tip a infracţiunii de înşelăciune.

Specificul infracţiunii de înşelăciune este acela că, în urma unor manopere dolosive ori alte mijloace frauduloase, apte să creeze o falsă reprezentare a realităţii, victima acţiunii de inducere în eroare (ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii) se angajează, în cadrul unor relaţii cu caracter patrimonial, în raport cu participanţii la acea acţiune, într-o conduită care poate cauza un prejudiciu în patrimoniul propriu ori în patrimoniu altuia.

În ce priveşte infracţiunea de favorizare, aceasta constă, potrivit art. 264 alin. (1) din C. pen. anterior, în "ajutorul dat unui infractor, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii".

Obiectul juridic special al infracţiunii de favorizarea infractorului îl constituie relaţiile sociale privitoare la înfăptuirea justiţiei pentru a căror dezvoltare nestingherită, infractorii nu trebuie să fie ajutaţi să se sustragă raportului juridic penal, raportului juridic de executare a pedepsei sau să beneficieze de anumite foloase ale infracţiunii.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă în favorizarea unui infractor, care se poate realiza prin ajutorul dat infractorului pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei (favorizare personală, in personam). Ajutorul dat infractorului în acest scop poate consta în orice act comisiv sau omisiv, sub orice formă şi prin orice mijloc prin care infractorul este ajutat să se sustragă de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei, ori este protejat.

Urmarea imediată a infracţiunii de favorizarea infractorului constă în crearea unei stări de pericol pentru normala desfăşurare a activităţii de înfăptuire a justiţiei şi pentru relaţiile sociale a căror ocrotire este asigurată prin apărarea acestei activităţi. Pentru existenţa infracţiunii, este indiferent dacă urmărirea, judecata sau executarea pedepsei a şi fost îngreunată sau zădărnicită ori dacă s-a asigurat pentru infractor în mod efectiv produsul sau folosul infracţiunii.

De asemenea, art. 29 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor incriminează ca infracţiune de spălare a banilor, în lit. a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Infracţiunea de spălare de bani este o infracţiune subsidiară, subzistând doar ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni predicat din care provin bunurile care se schimbă sau se transferă. Legătura dintre infracţiunea predicat şi cea de spălare de bani este dublă şi se concretizează atât la nivel obiectiv, ca cerinţa ataşată obiectului material (bunuri cu origine ilicita), cât şi la nivel subiectiv (inculpatul să aibă cunoştinţa ca aceste bunuri provin din infracţiuni).

Pe de altă parte, spălarea de bani este o infracţiune autonomă, astfel încât nu este necesar ca inculpatul care o săvârşeşte să aibă reprezentarea în detaliu a infracţiunii predicat, iar răspunderea penală pentru prima poate subzista şi în lipsa identificării sau tragerii la răspundere penala a autorului infracţiunii principale.

În raport de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 656/2002, existenţa juridică a infracţiunii de spălare de bani se bazează pe caracterizarea infracţiunii principale ca fiind de rezultat (să producă bunuri care să facă obiectul unei operaţiuni de schimbare sau de transfer). Textul de lege este foarte larg, acoperind orice tip de infracţiune de natură a conduce la obţinerea unui beneficiu, prevăzută de C. pen. sau de legile special.

Astfel, făcând trimitere la considerentele sentinţei penale atacate, instanţa de apel a reţinut următoarele:

1 Cu privire la acuzaţiile reţinute în legătură cu imobilul situat în Galaţi, str. x, instanţa de control judiciar a constatat că "pentru a obţine în mod ilicit dreptul de proprietate asupra acestuia, în vederea valorificării ulterioare, inculpatul B. a apelat la serviciile inculpatului EE. pentru a redacta în fals o hotărâre judecătorească şi un raport de expertiză tehnică judiciară pe care acesta, prin cunoştinţele de specialitate deţinute, a aplicat ştampile prin componente software şi hardware şi la inculpata FF., secretarea cabinetului său de avocatură, pe care a determinat-o să completeze hotărârea falsificată cu menţiuni privind rămânarea definitivă şi achitarea taxelor de timbru.

De asemenea, inculpatul B., prin intermediul celorlalţi membrii ai grupului infracţional organizat, s-a preocupat de identificarea unei persoane care să participe la activitatea infracţională, fiind astfel recrutat numitul SSS., pesoană divorţată, fără venituri, fără locuinţă şi dependentă de alcool, care având nevoie de bani, a acceptat propunerea făcută.

Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că întregul material probator administrat în cauză conduce la concluzia certă că sentinţa civilă nr. 125/11.01.2006 şi raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 620 din 18.10.2005 folosite de inculpatul B. în activitatea infracţională sunt false.

Astfel, din probele administrate, rezultă în afara oricărui dubiu, că inculpatul B., în realizarea rezoluţiei infracţionale, a beneficiat de sprijinul total al inculpaţilor FF. şi EE., care i-au pus la dispoziţie hotărârea judecătorească şi raportul de expertiză falsificate prin care numitul SSS. a devenit, aparent, proprietar al imobilului din str. x şi l-au ajutat să inducă în eroare, prin intermediul martorului EEE., persoana vătămată S.C. CC. S.R.L. Galaţi.

Prin urmare, se observă că activitatea infracţională s-a desfăşurat în două etape importante: crearea falsei realităţi şi inducerea acesteia persoanei vătămate, cu consecinţa prejudicierii sale şi asigurării unui profit considerabil pentru inculpaţi.

Contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte constată că prin punerea la dispoziţia numitului SSS. a hotărârii judecătoreşti falsificate, inculpatul B., cu intenţie directă, l-a determinat pe acesta să o utilizeze împreună cu raportul de expertiză tehnică judiciară falsificat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, având pe deplin reprezentarea faptului că va fi obţinută întabularea dreptului de proprietate în mod fraudulos, pe numele acestuia.

După obţinerea hotărârii judecătoreşti falsificate şi a întabulării dreptului de proprietate asupra terenului pe numele numitului SSS., inculpatul B. a continuat activitatea infracţională în sensul că s-a preocupat de identificarea unei persoane căreia să-i fie înstrăinat imobilul pentru o sumă importantă de bani."

În continuare, instanţa de apel a reţinut că, "inculpatul B. a acţionat cu intenţie directă, fiind conştient că îl determină pe martorul EEE. să îl inducă în eroare, asupra calităţii sale de proprietar, pe reprezentantul legal al persoanei vătămate S.C. CC. S.R.L. Galaţi, prin folosirea unei hotărâri judecătoreşti şi a unui raport de expertiză false, cu ocazia încheierii, la data de 04.10.2007, a unui contract de vânzare – cumpărare în formă autentică prin care se vindea persoanei vătămate imobilul situat în Galaţi, str. x.

În aprecierea formei de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul, Înalta Curte are în vedere şi demersurile întreprinse de acesta în vederea încheierii contractelor de vânzare – cumpărare, în mod succesiv, fiind astfel în posesia tuturor actelor necesare vânzării pe care le-a prezentat notarilor, prin intermediul unei persoane apropiate, martorii DDDD. şi EEE. având un rol pur formal la perfectarea tranzacţiilor.

Contrar susţinerilor apărării inculpatului B., nu are relevanţă în cauza dedusă judecăţii faptul că martorul EEE. nu a fost cercetat pentru fapta care face obiectul instigării, acesta fiind atributul exclusiv al organului de urmărire penală, în contextul factual al cauzei, cu atât mai mult cu cât tragerea la răspundere a instigatorului nu este determinată de stabilirea vinovăţiei autorului infracţiunii."

În raport de situaţia de fapt astfel reţinută, s-a stabilit că inculpatul B. a plănuit, pregătit şi pus în practică acţiunea infracţională privind transferul dreptului de proprietate asupra terenului din Galaţi str. x de la proprietarul de drept la alte persoane, în mod repetat prin inducerea lor în eroare, pentru a se pierde urma, în scopul obţinerii de câştiguri, prin implicarea celorlalţi inculpaţi şi martori, care, sub directa lui coordonare au executat anumite activităţi infracţionale.

2. Cu privire la acuzaţiile reţinute în legătură cu imobilul situat în Galaţi, str. x, s-a arătat că, "inculpaţii B. şi DDD., acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în relaţia autor - complice, în perioada mai 2006 - septembrie 2008, au indus-o în eroare pe martora FFF. cu privire la calitatea de proprietar a numitului GGG., cu ocazia încheierii contractului de vânzare – cumpărare a imobilului situat în Galaţi, str. x, autentificat sub nr. x/01.06.2006, contra sumei de 70.000 RON.

Modalitatea de acţiune a fost similară, respectiv aflând că imobilul situat în municipiul Galaţi, str. x urma să intre în proprietatea statului, urmare a decesului numitului PPP., în anul 1998 nefiind revendicat de niciun moştenitor, inculpatul DDD. i-a prezentat situaţia inculpatului B. şi, împreună, au hotărât să preia în mod fraudulos proprietatea, prin folosirea unor documente falsificate, urmând să-l valorifice pentru obţinerea de foloase materiale.

Prin urmare, inculpatul B. a considerat oportun să se acţioneze, prin cooperarea cu inculpata RR. – arbitru în cadrul Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi, sens în care a plăsmuit un antecontract de vânzare – cumpărare, pretins încheiat anterior decesului numitului PPP. între acesta şi o persoană considerată de încredere, racolată în acest scop de membrii grupului infracţional.

În acest sens, inculpatul DDD. l-a racolat pe făptuitorul GGG., persoană de condiţie modestă, care comitea infracţiuni de furt de mică anvergură şi care trăia din banii daţi de membrii familiei sale.

În consecinţă, inculpatul B. s-a preocupat de redactarea unui antecontract de vânzare – cumpărare în cuprinsul căruia a inserat, contrar realităţii, că, defunctul PPP. ar fi promis la data de 01 februarie 1998 numitului GGG. vânzarea imobilului situat în municipiul Galaţi, str. x contra sumei de 20.000 dolari, bani pe care primul i-ar fi încasat la data încheierii antecontractului.

De asemenea, contrar realităţii, în cuprinsul antecontractului s-a menţionat şi că promitentul – vânzător se obliga să vândă lui GGG. apartamentul printr-un contract în formă autentică, ce urma a fi semnat la data de 01.06.2005, la peste 7 ani de la plata preţului, dată până la care promitentul păstra folosinţa imobilului, stabilindu-se că eventualele litigii se vor soluţiona în faţa unui arbitru unic din cadrul Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi.

Antecontractul de vânzare – cumpărare ce avea un conţinut nereal, a fost folosit pentru prima oară la data de 18.05.2006, când numitul GGG. l-a depus la Curtea de Arbitraj împreună cu o cerere tehnoredactată şi semnată de acesta din urmă, fiind achitată şi taxa de arbitraj, prin care se solicita pronunţarea în contradictoriu cu PPP. a unei hotărâri arbitrare prin care să se constate dreptul de proprietate asupra imobilului anterior menţionat.

Astfel, lipsa mijloacelor financiare dobândirii imobilului în anul 1998 de către numitul GGG., modalitatea întocmirii antecontractului de vânzare – cumpărare, cu referire la clauzele contractuale privind data perfectării actelor (la 7 ani de la data plăţii), suma precizată ca preţ care se situa la un nivel net superior preţurilor de la acel moment de pe piaţa imobiliară, inserarea menţiunile ca eventualele litigii să fie soluţionate în faţa unui arbitru unic din cadrul Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi, înregistrarea cererii la Curtea de Arbitraj, desemnarea inculpatei RR. în calitate de arbitru şi modul favorabil de soluţionare a litigiului, fac dovada că antecontractul de vânzare cumpărare este fals.

Nu este lipsită de relevanţă nici împrejurarea că după pronunţarea hotărârii arbitrale nr. 59/2006 din 23.05.2006 de către inculpata RR., aceasta nu a semnat minuta şi nu a motivat hotărârea, actele fiind redactate şi motivate de inculpatul B. care a întocmit ulterior şi încheierea de îndreptare a erorii materiale, act prin care se menţiona, în lipsa oricăror probe că " pârâtul a fost citat prin legatar testamentar cu titlu particular, reprezentat prin apărător ales", în condiţiile în care persoana decedată nu poate avea calitatea procesuală pasivă şi într-o procedură de arbitraj.

După obţinerea hotărârii arbitrale, inculpatul B. a fost împuternicit de cumpărătorul GGG., ca mandatar, prin act autentificat la notar, mandat în baza căruia a vândut imobilul, prin inducerea în eroare a numitei FFF., folosindu-se de calităţi mincinoase şi mijloace frauduloase (falsificarea actelor de proprietate ale imobilului şi substituirea adevăratului proprietar) fiind încheiat astfel contractul de vânzare – cumpărare pentru suma de 70.000 RON, imobilul fiind înstrăinat, ulterior, numitei EEEE..

Deşi inculpatul a adoptat o atitudine constantă de nerecunoaştere a faptelor, susţinând că a acţionat doar în calitate de mandatar al numitului GGG., vinovăţia acestuia este pe deplin dovedită de ansamblul probator al cauzei, inculpatul fiind cel care a indus-o în eroare pe martora FFF. în legătură cu calitatea de proprietar a numitului GGG., ascunzându-i modul fraudulos de dobândire a imobilului prin folosirea de acte false, aspecte care dacă ar fi fost aduse la cunoştinţa cumpărătoarei nu s-ar mai fi încheiat tranzacţia.

Este important de subliniat şi faptul că activitatea infracţională a inculpatului DDD. este strâns legată de cea a inculpatului B., ansamblul probator administrat în cauză demonstrează că activităţile celor doi s-au completat reciproc, scopul urmărit fiind acela al înstrăinării ilicite a imobilului.

În dovedirea vinovăţiei este de menţionat şi faptul că inculpaţii s-au ocupat de obţinerea tuturor actelor necesare încheierii contractului de vânzare – cumpărare, deşi procurarea acestora revenea vânzătorului.

Chiar dacă martora FFF. nu s-a constituit parte civilă în cauză considerând că nu a suferit un prejudiciu, iar, instanţa de fond, în mod corect nu a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare în considerarea faptului că martora a fost cumpărător de bună – credinţă, infracţiunea de înşelăciune s-a consumat la momentul la care, prin inducerea în eroare, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare, acesta fiind şi momentul producerii pagubei în patrimoniul persoanei vătămate (care se micşorează cu suma pe care nu ar fi achitat-o dacă ar fi avut cunoştinţă de faptul că proprietatea asupra imobilului a fost dobândită în mod fraudulos de către vânzător).

Lipsa exercitării acţiunii civile în procesul penal generată de calitatea de cumpărător de bună – credinţă a persoanei vătămate, nu are relevanţă asupra existenţei infracţiunii consumată deja anterior şi poate avea efect exclusiv cu privire la latura civilă.

Prin urmare, inducerea în eroare a martorei şi producerea unei pagube acesteia realizează tipicitatea incriminării, astfel că susţinerile inculpatului în sensul că fapta nu este prevăzută de legea penală sunt neîntemeiate."

În concret, a rezultat faptul că acesta a pus în aplicare planul de dobândire şi transfer în mod fraudulos a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Galaţi, str. x, jud. Galaţi, folosindu-se ca şi în celelalte cazuri de inculpaţii DDD. şi RR., care făceau parte din grupul infracţional organizat şi de numitul GGG., în vederea obţinerii de foloase materiale.

3. Cu privire la acuzaţiile reţinute în legătură cu imobilul situat în Galaţi, str. x, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că "la data de 01.09.2008, martorii HHH. şi III. s-au deplasat împreună cu inculpatul VVV. la Biroul Notarului Public WWW., unde acesta s-a legitimat sub identitatea de X., prezentând cartea de identitate seria x nr. x, sustrasă, în prealabil, de la adevăratul posesor şi a solicitat emiterea unei procuri, prin care îl împuternicea pe martorul III. să vândă imobilul situat în Galaţi, str. x.

Din analiza probelor aflate la dosar, rezultă că actul de identitate folosit la autentificarea procurii speciale nu mai era valabil, întrucât rudele persoanei vătămate s-au preocupat de eliberarea unui alt document de identitate, astfel că la data de 15.07.2008 acesteia i-a fost eliberată cartea de identitate seria x nr. x

Potrivit raportului de exertiză grafoscopică nr. 749218/16.03.2012, grupul de cuvinte "X.", reprezentând numele titularului de pe procura autentificată de notarul public sub nr. x/01.09.2008, a fost executat de VVV..

În acest context, fiind înştiinţat de inculpatul BBB. despre problema ivită, inculpatul B. s-a preocupat de falsificarea unui document din conţinutul căruia să rezulte că imobilul cu nr. 126 devenise imobilul cu nr. 130 pe strada x, plăsmuind astfel, prin intermediul unor persoane rămase neidentificate, certificatul nr. x/23.09.2008 pretins emis de Ministerul de Interne – Direcţia Generală a Arhivelor Statului – Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, document pretins semnat de martorul NNN., în calitate de director, şi de numita OOO., în calitate de referent de specialitate.

Sub acest aspect, din probele administrate, rezultă că certificatul nr. x/23.09.2008 este fals, având în vedere că la data emiterii numita OOO. era deja pensionată din anul 1997, titulatura corectă a instituţiei, la data emiterii, era Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi nu Ministerul de Interne, cum în mod eronat a fost menţionat pe documentul falsificat, semnătura aplicată pe certificat nu aparţinea directorului instituţiei, iar, în anul 2008 se eliberau acte tehnoredactate pe calculator şi nu la maşina de scris, astfel cum rezultă din declaraţia de martor a numitului NNN..

De asemenea, potrivit adresei nr. x/08.12.2008 emisă de Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, transmisă la dosar în cursul urmăririi penale, în urma verificărilor făcute în evidenţele instituţiei, la numărul 916 – cererea aferentă documentului pretins emis cu acelaşi număr de instituţia anterior menţionată a fost înregistrată la data de 04.06.2008 şi nu la data de 23.09.2008, astfel cum s-a menţionat în cuprinsul documentului falsificat.

Deşi inculpatul B. nu recunoaşte implicarea sa în activitatea infracţională, după confecţionarea documentului falsificat anterior menţionat, acesta s-a întâlnit cu martorii III., HHH. şi inculpatul BBB., în zona staţiei de carburanţi FFFF. din cartierul Micro 40 din municipiul Galaţi, cărora le-a înmânat certificatul nr. x/23.09.2008, spunându-le că i-a fost remis de către directorul instituţiei, aspect complet neadevărat.

Având în vedere problemele ivite cu ocazia înaintării documentelor pentru întocmirea cadastrului, în sensul că existau anumite neconcordanţe între suprafaţa de teren menţionată în documentele de proprietate ale imobilului şi suprafaţa rezultată în urma măsurătorilor efectuate, se impunea întocmirea unei declaraţii notariale de acceptare a suprafeţei mai mici stabilite în urma măsurătorilor.

Împrejurarea că inculpatul B. a fost implicat în activitatea infracţională desfăşurată de membrii grupului infracţional organizat în legătură cu imobilul situat pe str. x, rezultă şi din faptul că acesta s-a ocupat personal de găsirea unei persoane interesate de achiziţionarea imobilului, comunicându-le inculpatului BBB. şi martorilor HHH., III. că persoana vătămată LL. a acceptat să cumpere imobilul, aceştia din urmă deplasându-se la Biroul Notarial " KKK.", conform înţelegerii.

Aşadar, este dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că a existat o încercare de inducere în eroare a părţii civile LL. cu ocazia încheierii contractului de vânzare – cumpărare a imobilului din str. x prin utilizarea unei procuri obţinute în mod fraudulos, inculpatul B. având cunoştinţă de substituirea persoanei la notar, precum şi că actele au fost falsificate, aspecte demonstrate de ansamblul probator administrat anterior, care dovedesc activitatea infracţională a acestuia şi modul în care a încercat să influenţeze cercetările în cauză.

Totodată, din probele administrate, rezultă în afara oricărui dubiu că inculpatul B., în realizarea rezoluţiei infracţionale, a beneficiat şi de sprijinul total al inculpaţilor EE. şi BBB., care prin contribuţia acestora la falsificarea înscrisurilor anterior menţionate şi prin obţinerea de către inculpatul BBB. în mod fraudulos a unei procuri prin care martorul III. era împuternicit să vândă l-au ajutat pe inculpat, cât şi pe martorii HHH. şi III., în încercarea acestora de a o induce în eroare pe persoana vătămată LL. cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare al imobilului anterior menţionat, contra sumei de 230.000 euro.

Chiar dacă aceste elemente probatorii nu au aptitudinea de a demonstra existenţa unor beneficii directe obţinute de inculpat ca urmare a activităţii ilicite deduse judecăţii, ele probează însă că demersurile inculpaţilor EE. şi B. au fost conivente şi repetate, nicidecum întâmplătoare şi izolate.

În consecinţă, este demonstrat că atitudinea subiectivă a inculpatului EE. a fost specifică intenţiei, acesta cunoscând că prin plăsmuirea documentelor şi a ştampilelor de pe acestea înlesnea inculpatului B. şi martorilor HHH. şi III. activitatea acestora de inducere în eroare a persoanei vătămate cu ocazia încheierii tranzacţiei, fiind realizate elementele de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune, în forma de participaţie a complicităţii.

Totodată, nu poate fi reţinută nici critica apelantului – inculpat B. referitoare lipsa de credibilitate a declaraţiilor martorilor denunţători HHH. şi W. date pe parcursul procesului penal, în condiţiile în care, atât instanţa de fond, cât şi cea de control judiciar, au valorificat din punct de vedere probator doar acele susţineri care, vizând împrejurări de fapt esenţiale sub aspectul acuzaţiei, sunt confirmate întru-totul de ansamblul probator al cauzei, nefiind valorificate afirmaţii ale inculpaţilor ce nu îşi găsesc corespondent în restul actelor şi lucrărilor dosarului.

Contrar susţinerilor apărării inculpatului B., nu are relevanţă în cauza dedusă judecăţii faptul că în sarcina inculpaţilor HHH. şi III. nu s-a reţinut şi conţinutul infracţiunilor de instigare la fals în declaraţii şi uz de fals, acesta fiind atributul exclusiv al organului de urmărire penală în contextul factual al cauzei, cu atât mai mult cu cât tragerea la răspundere a instigatorului nu este determinată de stabilirea vinovăţiei autorului infracţiunii."

Aşadar, contrar susţinerilor inculpatului, a rezultat că a coordonat membrii grupului infracţional organizat şi celelalte persoane, în vederea atingerii scopului urmărit - transferarea dreptului de proprietate asupra imobilului din Galaţi, Judeţul Galaţi de la proprietarul legal X., în vederea obţinerii de foloase materiale, activitatea infracţională fiind întreruptă independent de voinţa membrilor grupului infracţional.

4. Cu privire la acuzaţiile reţinute în legătură cu imobilul situat în Galaţi, str. x, instanţa de apel a reţinut că "inculpaţii B., EE. şi FF., acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, i-au ajutat pe inculpaţii VV. şi TT. la inducerea în eroare asupra calităţii de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase – încheiere de carte funciară obţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti false – a persoanelor vătămate KK. şi JJJ. cu ocazia încheierii contractului de vânzare – cumpărare a apartamentului din Galaţi, str. x, încheiat la data de 25.09.2007, autentificat sub nr. x de Biroul Notarilor Publici "KKK.", producându-le acestora o pagubă în cuantum de 120.000 RON.

Modalitatea de acţiune a inculpatului B. a fost aceeaşi, în sensul că a plăsmuit un antecontract de vânzare cumpărare a imobilului situat în Galaţi, str. x prin care H., la data de 02.12.2003, ar fi promis lui Y. vânzarea imobilului pentru suma de 25.000 USD, în caz de nerespectare a obligaţiilor, litigiul urmând a fi soluţionat de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi."

5. Cu privire la acuzaţiile reţinute în legătură cu imobilul situat în Galaţi, str. x a rezultat fără echivoc că "inculpatul B. l-a determinat pe martorul LLL., prin intermediul martorei MMM., să inducă în eroare asupra calităţii sale de proprietar, fără vinovăţie, pe persoanele vătămate MM. şi MM., cu ocazia încheierii la data de 09.08.2007 a unui contract în formă autentică prin care vindea persoanelor vătămate apartamentul situat în Galaţi, str. x – Iulia, nr. 2, cauzându-le acestora un prejudiciu de 175.000 RON, plus 90.000 RON.

Astfel, preocuparea inculpatului B. în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare – cumpărare pentru respectivul imobil, prin intermediul unei persoane fără adăpost (U.), care, contra unei sume modice de bani, a fost de acord să participe la activitatea infracţională; apelarea la inculpaţii EE. şi FF. în vederea întocmirii în fals a sentinţei civile nr. 2905/11.05.2007 pretins emisă de Judecătoria Galaţi, în dosarul nr. x/2007, prin care se constata perfectată vânzarea – cumpărarea imobilului, între reclamantul U., în calitate de cumpărător, şi V., în calitate de vânzător; preocuparea privind identificarea unei persoane care să preia de la numitul U. proprietatea imobilului printr-o vânzare fictivă, sens în care l-a contactat pe martorul LLL. pe care îl cunoştea de mai mult timp propunându-i să achiziţioneze în numele său imobilul proprietatea persoanei vătămate V., urmând ca, ulterior, să-l revândă către o altă pesoană; punerea la dispoziţia martorului LLL. a adeverinţei nr. x/08.08.2007, pretins emisă de Asociaţia de locatari nr. 775 Galaţi, prin care se atesta că acesta din urmă nu înregistra datorii la plata cheltuielior de întreţinere ale imobilului, fac dovada activităţilor ilicite desfăşurate de inculpat privind transferul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. x, str. x de la proprietarul de drept, la alte persoane, în mod repetat, prin inducerea lor în eroare, pentru a se pierde urma, în scopul obţinerii de câştiguri, prin implicarea celorlalţi inculpaţi şi martori menţionaţi anterior, care, sub directa lui coordonare, au executat anumite activităţi infracţionale.

Contrar susţinerilor apărării, relevante în susţinerea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpat sunt declaraţiile martorilor GGGG. şi HHHH., care au relatat că numitul U. purta porecla "IIII.", nu avea casă, lucra cu ziua la diferite persoane, locuind o perioadă şi la Centrul pentru persoane fără adăpost din municipiul Galaţi, din care rezultă că acesta nu avea posibilităţi financiare să achiziţioneze de la persoana vătămată V., apartamentul la preţul de 80.000 RON, depoziţii care se coroborează cu înscrisurile privind internarea acestuia în centrul de asistenţă aflate în volumul X, d.u.p."

Prin urmare, a rezultat că inculpatul B. a coordonat membrii grupului infracţional organizat şi alte persoane, în vederea atingerii scopului urmărit - transferarea dreptului de proprietate al imobilului din Galaţi, judeţul Galaţi de la proprietarul legal V., la mai multe persoane, prin vânzări succesive fictive, în vederea obţinerii în final de foloase materiale de la un cumpărător de bună credinţă.

6. Cu privire la acuzaţiile reţinute în legătură cu imobilul situat în Galaţi, str. x, instanţa de control judiciar a constatat că "inculpatul B. a adoptat aceeaşi modalitate de acţiune, în sensul că a apelat la serviciile inculpatului EE. căruia i-a solicitat să confecţioneze o hotărâre judecătorească şi un raport de expertiză tehnico ştiinţifică, iar, inculpatei FF. i-a cerut să competeze hotărârea judecătorească astfel falsificată, încât să pară autentică.

În acest context, pentru realizarea scopului infracţional propus, inculpatul B. i-a solicitat inculpatului DDD. să se deplaseze la punctul de lucru al societăţii persoanei vătămate GG., unde şi-a declinat identitatea, menţionând că este nepotul inculpatului HH., şi să-i prezinte hotărârea judecătorească falsificată, cu propunerea de a-i vinde terenul respectiv.

Cele două înscrisuri anterior menţionate au fost falsificate cu participarea inculpaţilor EE. şi FF., în varianta plăsmuirii conţinutului său şi a ştampilelor de pe acesta, precum şi prin înscrierea, ulterioară, a unor menţiuni olografe.

De asemenea, înscrisurile astfel falsificate au fost încredinţate inculpatului B. care le-a şi folosit în vederea producerii unor consecinţe juridice.

Pe de altă parte, din analiza coroborată a depoziţiilor inculpatului HH., care a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, fiind condamnat în cauza disjunsă, cu declaraţiile părţii civile GG. şi ale martorului JJJJ., rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul B. a determinat, prin intermediul martorei RRR., un lucrător de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al inculpatului HH. asupra imobilului situat în Galaţi, str. x, având pe deplin reprezentarea faptului că, prin folosirea documentelor falsificate în faţa lucrătorilor de la cartea funciară, se va obţine în mod fraudulos întabularea dreptului de proprietate pe numele altei persoane, cunoscând, totodată, şi că împuternicirea martorei nu se făcuse de adevăratul proprietar.

Ca urmare, în raport de toate cele arătate, Înalta Curte constată că starea de fapt stabilită în cauză se întemeiază pe probe suficiente şi concludente, confirmând pe deplin existenţa faptelor, aşa cum au fost reţinute de prima instanţă şi împrejurările de săvârşire a acestora.

Astfel, în mod corect, instanţa de fond a apreciat asupra intervenirii cauzei de înlăturare a răspunderii penale, constatând împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale prin raportare la data comiterii faptelor şi a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii B., EE. şi FF., apreciind că nu se impune achitarea acestora sub aspectul infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată (actele materiale în raport de imobilul din Galaţi, str. x)."

Aşadar, s-a confirmat faptul că inculpatul B. a fost cel care a plănuit, pregătit şi pus în practică ducerea în eroare a persoanei vătămate GG., prin implicarea celorlalţi inculpaţi şi a martorilor arătaţi mai sus, care sub directa lui coordonare au executat anumite activităţi.

7. Cu privire la acuzaţiile reţinute în legătură cu imobilul situat în Galaţi, judeţul Galaţi, instanţa de apel a constatat că "inculpatul B., în realizarea planului infracţional, le-a solicitat inculpaţilor EE. şi CCC. să plăsmuiască documentele necesare dezbaterii succesiunii defunctului P. (decedat la data de 09.04.1980), respectiv certificat de deces pe numele defunctului P., certificat de deces pe numele defunctei Q., soţia primului, certificate de naştere şi documente de identitate pentru pretinşii moştenitori ai defunctului – K. şi J..

În aceleaşi împrejurări, inculpatul EE. a falsificat la cererea inculpatului B. şi patru încheieri de legalizare pretins încheiate de birouri de notari publici de pe raza municipiului Galaţi prin care se atesta că documentele respective sunt copii ale documentelor originale care au fost prezentate notarilor publici.

Astfel, contrar susţinerilor inculpatului B., din coroborarea probelor administrate atât la urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, rezultă că acesta le-a încredinţat cărţile de identitate, copia legalizată după certificatul de deces al numitei Q., copia legalizată după certificatul de naştere al numitului J., copia legalizată după certificatul de naştere al numitului K. unor persoane racolate special de membrii grupării pentru desfăşurea activităţii infracţionale şi care s-au prezentat sub numele de J. şi K., documente false ce au fost utilizate la Biroul Notarilor Publici Asociaţi " N. şi O." în vederea deschiderii procedurii succesorale a numitului P., asupra imobilului situat în Galaţi, strada x nr. 55.

Ca urmare, în raport de toate cele arătate, Înalta Curte constată că starea de fapt stabilită în cauză se întemeiază pe probe suficiente şi concludente, confirmând pe deplin existenţa faptelor, aşa cum au fost reţinute de prima instanţă şi împrejurările de săvârşire a acestora.

Astfel, în mod corect, instanţa de fond a apreciat asupra intervenirii cauzei de înlăturare a răspunderii penale, constatând împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale prin raportare la data comiterii faptelor şi a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii B., EE., CCC. şi AAA. apreciind că nu se impune achitarea acestora sub aspectul infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată (actele materiale în raport de imobilul din Galaţi, str. x)."

Astfel, s-a reţinut implicarea inculpatului B. în activitatea infracţională descrisă mai sus şi faptul că acesta a coordonat membrii grupului infracţional şi celelalte persoane implicate.

8. Cu privire la acuzaţiile reţinute în legătură cu imobilul situat în Galaţi, str. x, instanţa de apel a constatat că materialul probator administrat în cauză susţine în întregime acuzaţiile formulate împotriva persoanelor trimise în judecată, prima instanţă stabilind în mod corect vinovăţia inculpaţilor, încadrarea juridică şi circumstanţele de săvârşire a faptelor.

Astfel, s-a arătat că "în vederea constituirii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. x, inculpatul B. s-a folosit de ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat şi alte persoane care, prin activitatea desfăşurată, au contribuit la transferul ilegal al proprietăţii imobilului, scopul final fiind cel al valorificării lui ulterioare, zona în care era situat fiind cu mare potenţial de vânzare în vederea obţinerii de profit.

Contrar susţinerilor inculpatului B., din probele administrate, rezultă că numitul KKKK. nu este, în realitate, adevăratul iniţiator al demersurilor efectuate în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti în constatarea uzucapiunii şi constituirea dreptului de proprietate asupra imobilului anterior menţionat.

În continuare, pentru realizarea scopului infracţional propus au fost efectuate demersuri în vederea găsirii unui avocat care să o reprezinte pe pârâtă în proces.

Înalta Curte constată că, din probele administrate în cauză, rezultă fără echivoc că inculpatul B. i-a determinat pe martorii XXX. şi ZZ. să facă afirmaţii mincinoase cunoscând că acestea au un caracter esenţial în soluţionarea acţiunii civile promovate.

În coordonatele factuale astfel stabilite, Înalta Curte reţine că probatoriul administrat la dosar conduce la concluzia că cele două înscrisuri reprezentând adrese pretins emise de Consiliul Judeţean Galaţi şi Primăria Municipiului Galaţi, precum şi înscrisul sub semnătură privată – act de vânzare cumpărare, pretins încheiat la data de 15.05.1975 depuse de inculpatul B. la dosar, în susţinerea acţiunii, sunt false.

Prin urmare, se constată că probatoriul administrat atât la urmărire penală, cât şi în faza de judecată dovedeşte dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul B. a cunoscut caracterul nereal al înscrisurilor depuse la instanţa de judecată în susţinerea cererii privind constarea uzucapiunii, intenţia sa fiind de a determina judecătorul cauzei să pronunţe, fără vinovăţie, o hotărârea judecătorească (sentinţa civilă nr. 6323/28.08.2007, în dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Galaţi) conform unei situaţii juridice şi de fapt nereale.

Nu în ultimul rând, alte elemente de fapt care vin să susţină concluzia că inculpatul B. a fost cel care a plănuit şi pus în practică activităţile prin care să fie preluată în mod fraudulos proprietatea imobilului, prin antrenarea mai multor persoane în vederea realizării scopului arătat, sunt reprezentate de vânzarea imobilului la interval scurt de la data constituirii dreptului de proprietate, obţinerea unei procuri din partea numitului KKKK. prin care era împuternicit să întabuleze şi să vândă imobilul încă de la data de 17.05.2007, anterior pronuţării hotărârii judecătoreşti, precum şi solicitarea efectuării unui proiect privind posibilitatea construirii unui imobil pe cinci nivele şi al şaselea parţial, proiect pe care l-a depus, ulterior, la Primăria Municipiului Galaţi, în vederea obţinerii certificatului de urbanism.

Ca urmare, în raport de toate cele arătate, Înalta Curte constată că starea de fapt stabilită în cauză se întemeiază pe probe suficiente şi concludente, confirmând pe deplin existenţa faptelor, aşa cum au fost reţinute de prima instanţă şi împrejurările de săvârşire a acestora.

Astfel, în mod corect, instanţa de fond a apreciat asupra intervenirii cauzei de înlăturare a răspunderii penale, constatând împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale prin raportare la data comiterii faptelor şi a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii B., EE. şi DDD. apreciind că nu se impune achitarea acestora sub aspectul infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată (actele materiale în raport de imobilul din Galaţi, str. x)."

S-a reţinut, aşadar, că inculpatul B. a fost cel care a plănuit şi pus în practică activităţile prin care să fie preluată în mod fraudulos proprietatea imobilului respectiv, prin antrenarea mai multor persoane în vederea realizării scopului arătat şi chiar şi după declanşarea cercetărilor penale s-a implicat prin acordarea de asistenţă juridică în cauză persoanelor cercetate, în scopul controlării situaţiei şi a aflării stadiului cercetărilor penale.

9. Şi cu privire la acuzaţiile reţinute în legătură cu imobilul situat în Galaţi, str. x, instanţa de control judiciar a constatat că materialul probator administrat în cauză susţine în întregime acuzaţiile formulate, prima instanţă stabilind în mod corect vinovăţia inculpatului B., încadrarea juridică şi circumstanţele de săvârşire a faptelor.

Astfel, s-a reţinut că, în cauză s-a dovedit împrejurarea că "inculpatul H. cunoştea că banii folosiţi la achiziţionarea imobilului prin persoane interpuse provin din săvârşirea de infracţiuni, iar inculpatul B., ajutându-l, a avut reprezentarea că bunul astfel dobândit are origine ilicită provenind din activităţi infracţionale desfăşurate de acesta, fiind dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta imputată inculpatului există, constituie infracţiunea de spălare de bani şi a fost săvârşită de inculpatul B. în calitate de complice, astfel încât soluţia de condamnare dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică.

Totodată, în mod corect, instanţa de fond a apreciat asupra intervenirii cauzei de înlăturare a răspunderii penale, constatând împlinit teremenul de prescripţie specială prin raportare la data comiterii faptelor şi a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B. apreciind că nu se impune achitarea acestuia sub aspectul infracţiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, instigare la fals intelectual şi instigare la mărturie mincinoasă pentru care a fost trimis în judecată, acte materiale reţinute în raport de imobilul situat în Galaţi, B-dul x, nr. 180."

În concret, a rezultat că inculpatul, având pregătirea juridică necesară, a coordonat membrii grupului infracţional organizat în vederea ajutării inculpatului H. să ascundă sumele de bani provenite din comiterea infracţiunilor de trafic de persoane, prin cumpărarea de imobile pe numele altor persoane, în vederea sustragerii acestora de la urmărire, sechestrare şi confiscare, neavând relevanţă faptul că instanţa –Tribunalul Galaţi, prin sentinţa de condamnare a inculpaţilor nu a dispus şi confiscarea acestui imobil, fiind dovedită în acest dosar provenienţa banilor folosiţi la cumpărarea imobilului prin persoane interpuse din infracţiunile comise de inculpatul H..

În fine, în ceea ce priveşte critica comună a inculpaţilor B. şi A. vizând soluţia de încetare a procesului penal cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. 1969, instanţa de control judiciar a apreciat că "inculpaţii B. şi A., acţionând în înţelegere, anterior datei de 18.06.2010, au participat la falsificarea unui contract pretins încheiat între A. şi persoana vătămată S.C. I. S.R.L. Galaţi, la data de 01.11.2009, înscris fals care ulterior l-au folosit, în faţa instanţei de judecată.

Astfel, din examinarea probatoriului se constată că, inculpatul B. în vederea obţinerii unei sume mari de bani de la partea vătămată S.C. I. S.A. Galaţi, ale cărei interese judiciare le reprezentase anterior, a plăsmuit un Contract pentru servicii de management şi asistare pentru rezolvarea conflictelor în baza căruia, începând cu data de 01 noiembrie 2009, inculpatul A. urma să presteze timp de 6 (şase) luni servicii de asistenţă şi management pentru rezolvarea conflictelor persoanei vătămate, preţul contractului fiind de 4.000.000 RON, acesta purtând ştampila S.C. I. S.A Galaţi şi o semnătură sub numele de "ZZZ.".

Ulterior, inculpatul B. a înmânat înscrisul falsificat inculpatului A. pentru a-l folosi în faţa instanţelor de judecată în vederea obţinerii unui titlu executoriu împotriva persoanei vătămate, inculpatul A. fiind de acord cu propunerea făcută şi semnând contractul la rubrica destinată.

Mijloacele de probă administrate în apel, respectiv reascultarea martorilor ZZZ., LLLL. şi MMMM. nu au adus modificări esenţiale sub acest aspect.

Ca urmare, făcând trimitere la considerentele sentinţei penale atacate, al căror conţinut, din perspectiva situaţiei faptice relevate de probatoriu, şi-l însuşeşte integral, Înalta Curte apreciază superfluă o reiterare detaliată a tuturor împrejurărilor faptice în care s-a derulat activitatea ilicită dedusă judecăţii, circumscrisă infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Prin urmare, va expune propria sa analiză numai prin raportare la acele chestiuni de fapt sau de drept ori la acele particularităţi ale probatoriului care interesează din perspectiva cenzurării explicite a tuturor criticilor formulate în apel.

Astfel, reevaluând ansamblul probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi pe parcursul judecăţii, Înalta Curte constată că intervalul de timp în care a fost întocmit contractul în litigiu, circumstanţele faptice în care a fost redactat şi contribuţia fiecăruia dintre inculpaţi la consumarea acestei activităţi ilicite au fost confirmate, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probele existente.

Declaraţiile tuturor persoanelor ascultate în cauză, coroborate cu expertizele de specialitate întocmite şi cu ansamblul înscrisurilor aflate la dosar relevă cu certitudine că documentul falsificat, intitulat "Contract pentru servicii de management şi asistare pentru rezolvarea conflictelor", a fost întocmit la o dată plasată în toamna anului 2009, pe un sistem de calcul, textul fiind editat şi imprimat prin mijloace informatice, cu tuş de culoare neagră pe trei coli de hârtie format A4, în circumstanţe de loc ce nu au fost stabilite cu certitudine.

Identificarea exactă a datei şi locului în care a fost redactat înscrisul în litigiu ori a celei în care acesta a fost înmânat inculpatului A. spre semnare, nu are însă relevanţă pentru clarificarea conţinutului obiectiv al infracţiunii de fals, căruia i se circumscrie activitatea de plăsmuire a înscrisului intitulat "contract pentru servicii de management şi asistare pentru rezolvarea conflictelor" în scopul relevat în prezenta cauză (respectiv obţinerea unui titlu executoriu împotriva persoanei vătămate) şi folosirea sa în faţa instanţei civile învestite cu soluţionarea somaţiei de plată.

Din această perspectivă, contrar susţinerilor apărării, identificarea datei certe şi locului redactării contractului în discuţie, este irelevantă pentru lămurirea activităţii ilicite deduse judecăţii.

Actul de folosire a acestui înscris sub semnătură privată, în coordonatele sale obiective, nu a fost, de altfel, contestat de vreunul din participanţii procesuali. Apărările apelanţilor-inculpaţi au vizat, în esenţă, activitatea premergătoare procedurii judiciare civile, urmare căreia s-ar fi obţinut înscrisul în litigiu.

Inculpatul B. a negat constant săvârşirea faptelor, în timp ce inculpatul A., în cuprinsul declaraţiei date în cursul urmăririi penale, la data de 17.03.2012, în prezenţa apărătorului ales, avocat NNNN. a recunoscut săvâşirea infracţiunii, descriind în detaliu activitatea desfăşurată.

Deşi inculpatul A. a revenit asupra împrejurărilor relatate anterior, arătând că propunerea încheierii contractului a venit din partea martorului ZZZ., reprezentantul legal al persoanei vătămate, revenirea sa asupra declaraţiei anterioare nu este justificată de împrejurări temeinice şi credibile. Astfel, pretinsa ameninţare venită din partea organelor de urmărire penală nu poate fi primită, în condiţiile în care audierea la sediul parchetului s-a realizat în prezenţa apărătorului ales al inculpatului cu respectarea drepturilor procedurale, a fost citită şi semnată de inculpat şi apărătorul prezent la audiere fără obiecţiuni, aspect ce atestă că şi-a însuşit integral conţinutul acesteia ce corespunde pe deplin adevărului.

Se constată, astfel, că schimbarea ulterioară a declaraţiilor a fost determinată exclusiv în vederea susţinerii apărărilor sale, reluate în calea de atac, în sensul că au fost purtate discuţii cu martorul ZZZ. în legătură cu încheierea contractului, fiind contrazisă de ansamblul probator administrat în cauză, martorii OOOO., PPPP. şi ZZZ. nerecunoscând faptul că ar fi asistat la discuţiile purtate de acesta cu martorul ZZZ. privind încheierea contractului.

Aşadar, Înalta Curte nu poate valorifica declaraţiile de retractare din moment ce, pe de o parte, inculpatul nu a justificat în mod credibil schimbarea poziţiei sale procesuale, iar pe de altă parte, aspectele relevate iniţial în legătură cu desfăşurarea activităţii infracţionale sunt confirmate şi de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

De altfel, depoziţia iniţială a inculpatului A. se coroborează şi cu concluziile celor două probe de specialitate administrate pe parcursul procesului, inclusiv cu ocazia cercetării judecătoreşti, care au concluzionat cu certitudine că semnătura în litigiu nu a fost executată de ZZZ., iar impresiunea ştampilei existente la rubrica "Parte contractantă S.C. I. S.A. ZZZ." nu prezintă caracteristici de contrafacere prin mijloace computerizate, fiind realizată cu aceeaşi matriţă cu care au fost realizate impresiunile de ştampilă model de comparaţie puse la dispoziţie de organele de urmărire penală.

O altă împrejurare care dovedeşte că înscrisul în litigiu este nereal o constituie clauzele contractuale privind cuantumul sumei de bani (4.000.000 RON, echivalentul a aproximativ 1.000.000 euro) ce urma să fie achitată inculpatului A. pentru serviciile acordate persoanei vătămate S.C. I. S.A. Galaţi, într-o perioadă foarte scurtă de timp, de numai 6 (şase) luni.

Or, este de domeniul evidenţei că o persoană, oricât de bine pregătită profesional ar fi şi oricâtă notorietate ar avea în domeniul în care activează, nu ar putea fi plătită cu o sumă de bani atât de mare de către o societate comercială din România, pentru prestarea unor servicii pe o perioadă de doar şase luni.

De asemenea, lipsa înregistrării contractului în evidenţele persoanei vătămate precum şi lipsa antetului acesteia, astfel cum acesta se regăseşte în toate înscrisuri depuse de persoana vătămată la dosar, pentru comparaţie, dovedeşte o dată în plus fictivitatea actului.

Înalta Curte constată, totodată, că inculpatul B. a conceput întreg planul infracţional în vederea falsificării acestui înscris, cunoscând foarte bine activitatea persoanei vătămate căreia îi acordase asistenţă juridică în perioada 2006 - 2008, având acces în acest mod la documentele şi ştampilele firmei, astfel explicându-se modul în care ştampila în original a persoanei vătămate a fost aplicată pe ultima pagină a contractului falsificat.

Astfel, în cuprinsul declaraţiei date în faţa instanţei de apel, martora MMMM., consilier juridic în cadrul S.C. I. S.A, a precizat la întrebarea adresată de apărătorul ales al inculpatului A. că ştampila cu numărul 10 se folosea în relaţia cu cabinetul de avocatură B., fiind ştampilate facturi şi diverse acte pentru instanţă, arătând, totodată că "da, eu îi lăsam foi albe cu ştampila aplicată, cam pe la mijlocul acestora sau mai jos, pentru a le folosi în cazul unor situaţii imprevizibile, pentru instanţă. Precizez că aceste foi nu purtau antentul societăţii, ci erau coli format A4, albe".

De asemenea, inculpatul B. este cel care s-a ocupat de toate demersurile necesare introducerii acţiunii civile la instanţa de judecată, recomandându-i inculpatului A. un avocat care să-i reprezinte interesele, în persoana inculpatei S., s-a prezentat în sala de judecată la termenul din data de 25.11.2010, deşi nu avea calitatea de avocat în cauză, a solicitat în numele inculpatului A. eliberarea unei copii de pe acţiunea introductivă formulată de persoana vătămată la Tribunalul Galaţi, semnând în numele acestuia, l-a sfătuit pe inculpatul A. să efectueze o nouă expertiză extrajudiciară asupra semnăturilor existente pe contractul în litigiu, pentru a fi depusă la dosar în vederea contracarării răspunsului primit de instanţă de la DIICOT în care se preciza că martora QQQQ. nu avea calitatea de expert grafolog."

Astfel, instanţa de apel a reţinut că probele administrate au dovedit atât existenţa infracţiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969, sub aspectul laturii obiective cât şi vinovăţia inculpaţilor în comiterea ei, astfel încât nu se justifică pronunţarea unei soluţii de achitare aşa cum s-a solicitat de apărare, soluţia instanţei de fond prin care s-a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, fiind legală şi temeinică.

Raportat la aceste considerente, se constată că instanţele au făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile inculpaţilor sunt neîntemeiate, faptele, aşa cum a fost reţinute, constituie infracţiune şi au fost săvârşite cu forma de vinovăţie prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că inculpaţii nu au invocat veritabile aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, ce ar putea fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., ci, în principal, au circumscris criticile aduse chestiunilor de fapt reţinute de către instanţa de apel în hotărârea atacată, care, în opinia apărării, nu corespund exigenţelor normelor de incriminare în baza cărora au fost condamnaţi inculpaţii, făcându-se referiri la probatoriul administrat în cauză.

Mai exact, argumentele inculpaţilor expuse în cuprinsul cererilor de recurs în casaţie, prin care se evocă situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel ori interpretarea dată de aceasta probatoriului administrat, reflectă, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei subsecvent reaprecierii şi cenzurării probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel şi dispunerii unei soluţii favorabile celor doi inculpaţi – de achitare.

Deopotrivă, criticile inculpatului B. aduse soluţiilor de încetare a procesului penal nu se încadrează în situaţia avută în vedere de legiuitor în reglementarea cazului de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., care are în vedere strict contestarea unei soluţii de condamnare.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurenţi trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte celelalte aspecte invocate prin recursul în casaţie formulat de inculpaţii B. şi A., ce vizează situaţia de fapt reţinută în cauză cu titlu definitiv, vinovăţia inculpaţilor, lipsa intenţiei, probatoriul cauzei ori modul de interpretare a probelor dosarului, Înalta Curte menţionează că acestea nu pot face obiectul examinării în calea extraordinară a recursului în casaţie.

Aşadar, critici cum sunt starea de fapt reţinută de instanţe, aspectele legate de vinovăţia inculpaţilor ori modul de apreciere al probatoriului, precum şi susţinerile privind modul eronat de determinare a prejudiciului în cauză, nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie, acesta fiind scopul recursului în casaţie reglementat ca şi o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Prin urmare, recursul în casaţie nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.

Or, de vreme ce susţinerile recurenţilor inculpaţi tind, în esenţă, la reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, acestea nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen.

Totodată, nu pot fi analizate nici criticile referitoare la faptul că decizia atacată nu este motivată ori că din punctul de vedere al apărării instanţa de apel nu a răspuns tututor apărărilor formulate în faţa instanţei de control judiciar, întrucât pe de o parte, acestea nu se încadrează în temeiul de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.) care, aşa cum s-a arătat anterior, vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat o soluţie definitivă nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, iar, pe de altă parte, această situaţie este exclusă din sfera de cenzură în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

În continuare, în ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie întemeiat de apărarea recurenţilor inculpaţi B. şi A. pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., prin care s-a susţinut că ambele instanţe nu s-au pronunţat cu privire la continuarea judecăţii şi astfel dispunându-se încetarea procesului penal fără a pune în discuţia părţilor aspecte legate de continuarea sau nu a judecăţii, au fost nerespectate dispoziţiile legale prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., se constată următoarele:

Referitor la acest motiv de recurs, Înalta Curte reţine că acesta priveşte situaţiile în care, în raport cu actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen. (respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se încetarea procesului penal.

Pentru a se constata incidenţa acestui motiv de nelegalitate, existenţa cauzei de încetare a procesului penal trebuie apreciată prin raportare la datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate.

Deşi prin intermediul recursului în casaţie declarat pentru motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. se poate tinde, în urma trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, atât la pronunţarea unei soluţii de condamnare sau renunţare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei (dacă este formulat de procuror sau partea civilă), cât şi la emiterea unei hotărâri de achitare a inculpatului (când este exercitat de acesta), aşa cum s-a arătat anterior, acesta poate fi promovat doar pentru motive de nelegalitate a hotărârii, respectiv doar în acele situaţii în care dispoziţiile legale ce reglementează o cauză de încetare a procesului penal au fost reţinute de către instanţele inferioare, cu toate că nu erau aplicabile.

Astfel, în jurisprudenţa instanţei supreme, s-a apreciat că se circumscrie acestui caz de recurs în casaţie critica soluţiei de încetare a procesului penal întemeiată greşit pe intervenirea prescripţiei răspunderii penale atunci când aceasta a fost pronunţată fără a se ţine seama de cererea inculpatului de continuare a procesului penal formulată în temeiul art. 18 din C. proc. pen. (deciziile nr. 262/RC din 17 octombrie 2014, nr. 234/RC din 26 iunie 2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) ori când au fost aplicate dispoziţiile art. 153 – art. 156 din C. proc. pen. fără, însă, să fi fost incidente (deciziile nr. 251/RC din 20 iunie 2019, nr. 174/RC din 15 mai 2019, nr. 286/RC din 22 septembrie 2015 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală). Or, niciuna din aceste situaţii nu se regăsesc în speţă, instanţa de apel aplicând corect normele ce reglementează prescripţia răspunderii penale drept cauză de încetare a procesului penal.

În acest sens, din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin decizia penală nr. 392/A din data de 29 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, printre altele, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpaţii B., A., FF., EE., AAA., BBB., CCC. şi DDD., precum şi de părţile civile MM. şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi împotriva aceleiaşi sentinţe.

În cuprinsul acestei hotărâri, instanţa de apel, după ce a făcut o amplă analiză a probatoriului administrat în cauză, cu excepţia celor excluse de către instanţa de control judiciar pentru argumentele relevate la pct. I.6 din decizie, a reţinut că "criticile inculpaţilor B. şi A. în sensul lipsei unor elemente probatorii certe care să dovedească implicarea lor în activitatea de falsificare a contractului pretins încheiat între A. şi persoana vătămată I. S.R.L. Galaţi nu pot fi primite, probele administrate dovedind atât existenţa infracţiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), sub aspectul laturii obiective cât şi vinovăţia inculpaţilor în comiterea ei, astfel încât nu se justifică pronunţarea unei soluţii de achitare aşa cum s-a solicitat de apărare, soluţia instanţei de fond prin care s-a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, fiind legală şi temeinică."

Înalta Curte observă, astfel, că instanţa de apel a făcut o corectă aplicarea a dispoziţiilor legale, constatând că instanţa de fond a dispus încetarea procesului penal numai după ce, în prealabil, a examinat fondul cauzei şi a conchis că sunt nefondate solicitările inculpaţilor privind pronunţarea unei soluţii de achitare, solicitări care echivalează cu o cerere de continuare a procesului penal (în acest sens, decizia nr. 242/A din 02 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2014, nepublicată), drept urmare în cauză nu se poate reţine nesocotirea dispoziţiilor art. 18 din C. proc. pen.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, în conformitate cu dispoziţiile art. 447 din C. proc. pen., prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte poate cenzura hotărârea atacată doar sub aspectul legalităţii, fără să fie posibilă reinterpretarea materialului probator cu consecinţa stabilirii unei alte împrejurări factuale care să conducă la achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile ce le sunt imputate, aşa cum cer recurenţii, acest atribut aparţinând exclusiv instanţei de fond şi, respectiv, de apel.

Ca urmare, constatând, pentru toate argumentele arătate anterior, că, în speţă, s-a făcut o corectă aplicare a legii de către instanţa de apel, nefiind incident, sub aspectul criticilor invocate şi supuse analizei în calea extraordinară de atac, motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că recurentul inculpat B. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a stabilit că el este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de instanţa de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator.

În aceste coordonate, evaluând criticile formulate de inculpatul B., Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, inculpatul B. a fost condamnat definitiv, la pedeapsa de 5 ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată si art. 5 C. pen. 6 ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. 1969 pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), 3 şi 5 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată si art. 5 C. pen. 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicata si art. 5 C. pen. 3 ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. 1969 pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, fost art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată şi art. 5 C. pen.

În baza art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen. 1969, art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 şi art. 35 alin. (1) C. pen. 1969, instanţa a contopit pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea de 6 ani de închisoare, pe care o va spori cu 1 an de închisoare, dispunând ca inculpatul B. să execute în final pedeapsa rezultantă de 7 ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. 1969 pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În cadrul prezentului demers judiciar, recurentul inculpat B. reclamă caracterul nelegal al pedepselor complementare, ce i-au fost aplicate de instanţa de fond şi menţinute în apel, susţinând că nu a fost individualizate în limitele prevăzute de lege, prin neaplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Raportându-se la susţinerile inculpatului, Înalta Curte reţine, prioritar, că fiind parte integrantă a procesului de individualizare judiciară a pedepsei, identificarea pedepselor complementare şi accesorii ce se impun a fi aplicate inculpatului, precum şi stabilirea conţinutului şi limitelor acestora, constituie o chestiune de apreciere asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanţei de fond/apel şi care, prin urmare, nu poate fi cenzurată în cadrul prezentului demers judiciar, nepunând în discuţie un aspect de legalitate a pedepselor.

În consecinţă, constată că, în actualul stadiu procesual, instanţa doar verifică faptul prevederii pedepselor complementare în lege şi a măsurii în care aceasta permite aplicarea lor.

Pentru considerentele prezentate, constatând că aspectele invocate de recurentul inculpat B. în recurs în casaţie nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că acestea nu se circumscriu cazului invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., sau vreunui alt caz de casare expres şi limitativ prevăzut de lege.

Concluzionând, Înalta Curte constată că, aşa cum au fost formulate, criticile recurenţilor inculpaţi B. şi A. sunt neîntemeiate, iar decizia atacată este legală şi prin urmare, recursurile în casaţie formulate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 392/A din data de 29 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2012.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 170 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 392/A din data de 29 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2012.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 170 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 noiembrie 2022.