Prescription of criminal liability for fraud and forgery absent statutory interruption post-constitutional review of penalty code

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1102/A din data de 06 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1602 pronunţată la data de 21.12.2021 de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2020, în baza art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen.., cu reţinerea art. 76 alin. (1) rap. la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale);

În baza art. 40 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunile din prezenta cauză au fost comise în stare de concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv la următoarele pedepse rezultante:

- 2 ani 11 luni 20 zile închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării, pe o durata de 1 an, a drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen., din S.P. nr. 1343/2016 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la 11.10.2016 şi

- 2 ani 3 luni 10 zile închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a alege, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., pe o durată de 2 ani, din S.P. nr. 30/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin D.P. nr. 1661/13.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

În baza art. 97 alin. C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de 2 ani, 11 luni, 20 zile închisoare- din S.P. nr. 1343/2016 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la 11.10.2016 şi 2 ani, 3 luni, 10 zile închisoare - din S.P. nr. 30/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin D.P. nr. 1661/13.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

Au fost descontopite pedepsele rezultante din hotărârile menţionate anterior şi s-au repus pedepsele componente în individualitatea lor, astfel:

S.P. nr. 1343/2016 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la 11.10.2016:

- 2 ani 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată (şase acte materiale);

- pedeapsa accesorie prev. de art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 1969, respectiv interzicerea pe perioada executării pedepsei închisorii a dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;

- 1 an 8 luni închisoare, stabilită prin S.P. nr. 937/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 28.07.2015.

S.P. nr. 30/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin D.P. nr. 1661/13.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj:

- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tentativă la înşelăciune;

- 1 an 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (12 acte materiale);

- pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani, prev. de art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen.; pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen.;

- 1 an 8 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, a dreptului de a alege, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., dispuse prin S.P. nr. 937/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 28.07.2015.

În baza art. 40 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză cu pedepsele stabilite anterior pentru infracţiunile concurente, repuse în individualitatea lor, astfel că inculpatul va executa pedeapsa mai grea, de 2 ani, 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din restul pedepselor cu închisoarea- 1 an, 8 luni- pedeapsa rezultantă fiind 4 ani închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., stabilite anterior prin S.P. nr. 30/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe o durată de 2 ani, a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., cu titlu de pedeapsa accesorie s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. rap. la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus, din pedeapsa principală aplicată inculpatului A. durata reţinerii din data de 20.03.2015.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare contestatorul A..

Prin decizia penală nr. 1102/A/, din data de 6 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, în baza art. 431 alin. (1) din C. proc. pen. şi a art. 432 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 426 lit. b) din C. proc. pen. a fost admisă în principiu şi în fond contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 719/A/20.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020 care a fost desfiinţată în parte pe latura penală cu privire la acest condamnat şi, a fost pronunţată o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii la data de 28.02.2014 a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 76 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale, înlăturând toate consecinţele condamnării pentru această infracţiune, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii la data de 28.02.2014 a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 76 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale, înlăturând toate consecinţele condamnării pentru această infracţiune, respectiv pedeapsa de 3 luni închisoare.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 9 luni închisoare aplicată prin decizia penală nr. 719/A/20.05.2022 a Curţii de Apel Cluj în pedepsele componente de:

- 2 ani 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1343/2016 a Judecătoriei Cluj-Napoca pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată (şase acte materiale);

- 1 an 8 luni închisoare stabilită prin S.P. nr. 937/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca (inclusă în contopirea efectuată în cadrul sentinţelor penale nr. 1343/2016 şi nr. 30/2017 ale Judecătoriei Cluj-Napoca);

- 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 30/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tentativă la înşelăciune;

- 1 an, 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 30/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (12 acte materiale);

- 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1602/2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 76 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen.

- 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1602/2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 76 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen.

În temeiul art. 40 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele de 2 ani şi 4 luni închisoare, 1 an şi 8 luni închisoare, 4 luni închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani si 4 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din restul pedepselor aplicate, respectiv 1 an şi 2 luni închisoare, urmând ca în final condamnatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Împotriva deciziei penale nr. 1102/A, din data de 06 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de minori în dosarul nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs în casaţie invocând, cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 23 noiembrie 2022, apreciindu-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie şi a fost fixat termen de judecată la data de 25 ianuarie 2023, pentru judecarea recursului în casaţie de Completul nr. 8, în compunere de 3 judecători.

În motivarea recursului, s-a invocat cazul de casare prev. de art. 438 pct. 8 din C. proc. pen., solicitând admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate, înlăturarea greşitei aplicări a legii, respectiv a soluţiei prin care s-a constatat împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale şi s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvîrşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de ar. 322 alin. (1) din C. pen. cu consecinţa menţinerii dispoziţiilor deciziei penale nr. 719/A/20.05.2022 a Curţii de Apel Cluj pronunţată la data de 20 mai 2022 în dosarul nr. x/2020 privind pe inculpatul A..

Ministerul Public a susţinut că infracţiunile de înşelăciune reţinute în sarcina inculpatului A., cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal au fost savîrşite în data de 28 februarie 2014 şi ele sunt pedepsite conform art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar conform art. 322 alin. (1) C. pen., cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Raportat la limitele maxime speciale ale pedepsei închisorii, termenul de prescripţie generală este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. iar termenul de prescripţie specială pentru aceste infracţiuni este de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) C. pen.

A arătat că, ţinând cont de data săvârşirii infracţiunii, 28.02.2014, acest termen de prescripţie specială nu era împlinit la data de 20.05.2022, când a fost pronunţată decizia penală nr. 719/A/2022.

De altfel, examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior efectuării în continuare a urmăririi penale şi audierii ca suspect din data de 28.02.2018 a început să curgă un nou termen general de prescripţie de 5 ani, care în mod evident nu a fost împlinit la 20.05.2022, data soluţionării definitive a cauzei.

Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situaţiile în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În speţă, în limitele procesuale menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că argumentele invocate de parchet în susţinerea cererii sale de recurs în casaţie vizând faptul că, raportat la perioada în care a fost săvârşită fapta, respectiv

28.02.2014 termenul de prescripţie specială nu era împlinit la data de 20.05.2022, când a fost pronunţată decizia nr. 719 din 20 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020, sunt nefondate raportat la considerentele deciziei nr. 67/25.10.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate şi, totodată, contrară principiului legalităţii incriminării, pentru că sintagma are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale (paragraful 31). Această decizie a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanţa de contencios constituţional a sancţionat unica soluţie legislativă reglementată prin dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (aspect statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, paragraful 61). Referirea la soluţia legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) şi aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (paragraful 72);

De la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale", rămânând neafectate termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74);

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., reţinându-se că norma supusă controlului de constituţionalitatea nu este susceptibilă de o aplicare clară şi previzibilă în absenţa intervenţiei legiuitorului (paragrafele 60, 75).

În dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial), supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

În consecinţă, având în vedere aspectele reţinute cu privire la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenţei unui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie prevăzute de art. 154 din C. pen.

În sensul celor de mai sus este şi Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 a Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin care s-a statuat că "Având în vedere delimitarea efectelor prescripţiei răspunderii penale astfel cum rezultă din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.092/2012 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013) într-un efect principal, reprezentat de înlăturarea răspunderii penale şi, respectiv, un efect derivat, de ordin procesual, constând în înlăturarea acţiunii penale, se reţine că, la rândul său, întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale are un efect de drept material, modificând regimul răspunderii penale prin prelungirea intervalului de timp în care statul îşi poate exercita dreptul de a trage la răspundere penală, şi un efect derivat, de ordin procesual, respectiv repunerea organelor judiciare într-un nou termen în care îşi pot exercita rolul activ, conferit de dispoziţiile art. 5 din C. proc. pen., de stabilire a adevărului, în cauzele penale, pe baza probelor administrate.

Cele două efecte nu se confundă şi nu sunt reglementate de aceleaşi categorii de norme legale.

În consecinţă, nu este posibilă extinderea regulilor referitoare la aplicarea în timp a legii procesuale care reglementează condiţiile de legalitate ale actului procedural care constituie cauza la efectul de drept material al întreruperii cursului prescripţiei. Mai concret, dacă s-ar admite că întreruperea prescripţiei este reglementată de norme procesuale întrucât cauza ei este un act de procedură, ar însemna să se confunde cauza în sine cu efectul principal constând în întreruperea cursului prescripţiei penale. Or, aşa cum s-a arătat, cauza prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen. (îndeplinirea unui act de procedură) are ca efect de drept material întreruperea termenului de prescripţie, care produce consecinţa prelungirii termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală.

Aşadar, nu pot fi extinse dispoziţiile procesuale care reglementează cauza (actul de procedură) la întreaga instituţie a întreruperii cursului prescripţiei, efectul acesteia fiind prevăzut în mod distinct de legea penală de drept material şi constând în prelungirea termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală."

Înalta Curte constată că pentru faptele inculpatului A. s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. Astfel, potrivit art. 153 alin. (1) din C. pen., "prescripţia înlătură răspunderea penală", atunci când termenele prevăzute la art. 154 din C. pen. sunt îndeplinite.

Se reţine din decizia recurată că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale), totul cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., constând în aceea că la data de 28.02.2014, inculpatul a indus în eroare instituţia bancară B. cu ocazia încheierii contractului de credit bancar nr. x/28.02.2014, folosindu-se de înscrisuri falsificate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, documente ce reflectă în mod nereal calitatea sa de salariat şi veniturile lunare- adeverinţa de venit nr. 1011/25.02.2014, angajament de plată şi contract individual de muncă încheiat cu C. şi înregistrat sub nr. x/14.09.2011- fără a avea intenţia de a înapoia creditul bancar, cauzând astfel un prejudiciu în cuantum de 20.200 RON.

Înalta Curte constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru sancţionarea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda raportat şi la pedeapsa prevăzută de lege de la 1 la 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale curge de la data încetării acţiunii ilicite de natură penală.

Prin urmare, termenul de prescripţie incident în cauză este cel prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., şi anume de 5 ani, care a început să curgă de la data de 28.02.2014, şi s-a împlinit la data de 28.02.2019 anterior pronunţării deciziei penale nr. 719/A/20.05.2022 a Curţii de Apel Cluj.

Raportat la cele arătate, Înalta Curte constată că răspunderea penală pentru fapta inculpatului A. a fost înlăturată, prin urmare motivul de casare invocat de către parchet este nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1102/A din data de 06 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1102/A din data de 06 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2023.