Proof of ethnic persecution and familial lineage for beneficiary status under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the first-instance decision that rejected the claim. The dispute concerned a challenge to a pension authority decision denying the applicant's status as a beneficiary under the national legislation recognizing victims of ethnic persecution, specifically regarding individuals evacuated from the Old City area. The court found the appeal unfounded because the document issued by the National Archives, which referenced two individuals, did not establish the requisite familial link between the applicant and those evacuated persons, and witness testimonies failed to corroborate this link; consequently, the applicant failed to prove ethnic persecution in accordance with the conditions set by the relevant emergency order and law.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Proof of ethnic persecution and familial lineage for beneficiary status under Law No. 189/2000: Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a dovedit persecuția din motive etnice în condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 8 iunie 2004, reclamanta G.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 12092/11598 din 29 aprilie 2004 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta a ignorat dovezile prezentate, respectiv declarațiile martorilor și actul emis de arhivele naționale.
Prin sentința civilă nr. 1703 din 14 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta G.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a dovedit persecuția din motive etnice în condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, G.I., care a motivat, în esență, că documentul eliberat de Arhivele Naționale, coroborat cu actele de stare civilă depuse la dosar, reprezintă dovada legăturii sale de rudenie cu persoanele evacuate din Cadrilater și că a făcut dovada persecuției din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Se reține că documentul eliberat de Arhivele Naționale și invocat de recurentă, face trimitere la „A.M. și G.M.,” însă aceasta nu a făcut nici o dovadă a legăturii sale de rudenie cu aceste persoane evacuate din Cadrilater.
Declarațiile martorilor nu se pot corobora cu actul în discuție și în consecință, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Nici cu ocazia declarării recursului, reclamanta nu a depus înscrisuri noi, în dovedirea susținerilor sale.
Față de cele ce preced, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.I. împotriva sentinței civile nr. 1703 din 14 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.