Drug trafficking recidivist’s legality challenge to 4-year sentence rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 28 martie 2023

Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 238 din data de 15.03.2022 a Tribunalului Bucureşti – secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de mare risc în formă continuată (2 acte materiale).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani, care se va executa în conformitate cu disp.art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, care se va executa pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată perioada cât inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv, respectiv de la data de 07.10.2021 la zi.

În temeiul art. 16 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., a confiscat de la inculpat, cu păstrarea de contraprobe: cantitatea de 3,49 grame pulbere, care conţine Cocaină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, sigilată cu sigiliul M.I. nr. x şi predată organului de cercetare penală, fiind depuse la Inspectoratul General al Poliţiei Române Serviciul Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă, Camera de Corpuri Delicte, conform dovezii seria x nr. x din 02.07.2021 şi cantitatea de 3,14 grame pulbere, care conţine Cocaină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, sigilată cu sigiliul M.A.I. nr. x şi predată organului de cercetare penală, fiind depusă la Inspectoratul General al Poliţiei Române Serviciul Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă, Camera de Corpuri Delicte, conform dovezii seria x nr. x din 20.07.2021.

În temeiul art. 112 lit. e) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpatul A. suma de 4.000 RON (2.000 RON+2.000 RON), bani dobândiţi din vânzările de droguri către colaboratorul B..

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul A..

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea adăugării profilului genetic în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe penale, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1472/A din data de 17.11.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 238 din 15.03.2022 a Tribunalului Bucureşti – secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:

În temeiul art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (2 acte materiale) şi în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen., s-au dedus din această pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 07 octombrie 2021 la zi.

Au fost menţinute pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului, pentru această infracţiune, prin sentinţa penală apelată.

De asemenea, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Împotriva deciziei din apel, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., aflat în Penitenciarul Rahova, în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie formulată, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. – s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În esenţă, a criticat decizia instanţei de apel sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, susţinând că potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2022 limitele de pedeapsă erau între 2 ani şi 6 luni şi 3 ani închisoare.

În opinia recurentului inculpat, decizia penală atacată este nelegală întrucât instanţa de apel a majorat limitele de pedeapsă, ca urmare a reţinerii recidivei şi ulterior le-a redus, ca urmare a reţinerii procedurii simplificate şi a art. 19 din Legea nr. 682/2022, ajungând la o pedeapsă de 4 ani închisoare, deşi, având în vedere că era deja condamnat prin sentinţa penală nr. 238 a Tribunalului Bucureşti la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în urma denunţului formulat şi a aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2022, limitele de la 5 la 12 ani închisoare trebuiau reduse la jumătate, respectiv 2 ani şi 6 luni la 6 ani închisoare.

Astfel, a arătat că limitele pedepsei pentru infracţiunea reţinută sunt de la 5 la 12 ani închisoare şi în mod greşit instanţa de apel, reţinând starea de recidivă postexecutorie a majorat aceste limite, iar urmare a recunoaşterii şi procedurii simplificate, limitele au fost tot între 5 şi 12 ani închisoare, deşi trebuiau să fie reduse la jumătate, respectiv 2 ani şi 6 luni la 6 ani închisoare.

Prin încheierea din data de 28 februarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1472/A din data de 17.11.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2021.

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic speţei de faţă, Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. a invocat în susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., împrejurarea că pedeapsa aplicată de instanţa de apel nu se încadrează în limitele prevăzute de lege, ca urmare a greşitei aplicări a dispoziţiilor referitoare la cauzele de reducere şi majorare a pedepsei.

În acest sens, Înalta Curte aminteşte că în jurisprudenţa sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a statuat în sensul incidenţei acestui motiv de drept în cazul unor erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casaţie este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. sau de legile speciale, pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii, şi nu puţine, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) – Decizia nr. 113/RC/05.04.2016; Decizia nr. 226/RC/14.06.2016, Decizia nr. 63/RC/02.03.2016. Aşadar, jurisprudenţa Înaltei Curţi se referă, în esenţă, la instituţii de drept material (dispoziţii privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative).

În consecinţă, evaluând legalitatea pedepsei aplicate recurentului inculpat A. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situaţii de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, în sarcina inculpatului s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.:

(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Prin decizia penală nr. 1472/A din 17.11.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere cauza de reducere prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 (limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se reduc cu jumătate), cauza de reducere prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (limitele de pedeapsă se reduc cu o treime) şi cauza de agravare a pedepsei prevăzută de art. 43 alin. (5) C. pen. referitoare la starea de recidivă postexecutorie (limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate).

Aşadar, ca urmare a aplicării cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, limitele de pedeapsă sunt între 2 ani, 6 luni şi 6 ani, ca urmare a aplicării cauzei de reducere prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele de pedeapsă sunt între 1 an, 8 luni şi 4 ani, însă prin reţinerea stării de recidivă postexecutorie, potrivit art. 43 alin. (5) C. pen., limitele de pedeapsă se majorează cu o jumătate, în speţă, limitele de pedeapsă sunt între 2 ani,6 luni şi 6 ani.

În acest context, Înalta Curte constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată recurentului inculpat îndeplineşte condiţia de legalitate raportat la art. 79 alin. (3) C. pen., atât a celor două cauze legale de reducere a pedepsei, prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., respectiv de art. 19 din Legea nr. 682/2002, cât şi a cauzei de agravare a răspunderii penale a recidivei postexecutorii, prevăzută de art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) C. pen.

În realitate, susţinerile recurentului inculpat nu urmăresc să supună cenzurii Înaltei Curţi legalitatea pedepsei aplicate în speţă prin raportare la particularităţile faptice reţinute prin decizia recurată, ci tind la o reevaluare a însuşi conţinutului acestor particularităţi şi a interpretării date lor, în scopul recunoaşterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancţionator.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1472/A din data de 17 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

Va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1472/A din data de 17 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2023.