Recognition of 1940 Ethnic Strömuting Beneficiary Status Under Law 189/2000: Sufficiency of Witness Declarations Without Official Corroboration
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, thereby upholding the Court of Appeal's decision to reject the original lawsuit. The plaintiff challenged a 2004 decision by the Bucharest Pension House that refused to recognize him as a beneficiary of Law No. 189/2000, alleging that he and his family were ethnically expelled from Cluj to Bucharest in 1940. The courts found the claim unfounded because the appellant's notarized witness statements regarding the ethnic persecution were not corroborated by any official documents confirming the expulsion or the specific period of refuge, and secondary evidence such as a 1953 high school diploma was deemed insufficient to prove ethnic-based persecution. The final order maintains the lower court's ruling, denying the plaintiff's request for legal recognition under the specified legislation.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Recognition of 1940 Ethnic Strömuting Beneficiary Status Under Law 189/2000: Sufficiency of Witness Declarations Without Official Corroboration: Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 2463/2004, reclamantul C.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 12492/11900 din 18 mai 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la Cluj și a fost strămutat împreună cu familia sa, în anul 1940, din motive etnice.
Prin sentința civilă nr. 1939 din 15 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.T., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că declarațiile autentificate ale martorilor nu se coroborează cu nici un act oficial din care să rezulte strămutarea reclamantului și a familiei sale, din motive etnice, din Cluj și perioada exactă a refugiului.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, C.T., care a motivat, în esență, că a fost strămutat împreună cu familia, de la Cluj, la București, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor și din înscrisurile depuse la dosar.
Recursul este nefondat.
Se reține că declarațiile autentificate ale martorilor D.A. și N.L. nu se coroborează cu nici un act oficial din care să rezulte strămutarea reclamantului și a familiei sale, din motive etnice și perioada exactă a refugiului.
De asemenea, diploma de premiu și certificatul de absolvire al reclamantului, a unui liceu, din 27 martie 1953, nu probează persecuția din motive etnice.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.T. împotriva sentinței civile nr. 1939 din 5 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.