Tax evasion and money laundering convictions upheld; cassation appeals rejected for exceeding remedy's legal-scope limits.

Şedinţa publică din data de 06 aprilie 2022

Deliberând asupra recursurilor în casaţie declarate, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 199 din data de 16 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. x/2013, s-au hotărât, printre altele, următoarele:

1. A fost admisă în parte cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, reţinută în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu, şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, în infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din noul C. pen.

În baza art. 7, rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 din noul C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul executând pedeapsa principală cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969.

A fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 din noul C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate reţinerea din 21.11.2012 şi arestul preventiv, de la 30.11.2012, la 21.03.2013.

2. A fost admisă în parte cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, reţinută în sarcina inculpatului B. prin rechizitoriu, respectiv, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, în infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din noul C. pen.

În baza art. 7, rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din noul C. proc. pen., cu trimitere la art. 17 alin. (2), rap.la art. 16 alin. (1), lit. a) din noul C. proc. pen., şi art. 5 din noul C. pen., a fost achitat inculpatul B., pentru infracţiunea de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 din noul C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul executând pedeapsa principală cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969.

A fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev.de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 din noul C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate reţinerea din 20.11.2012.

3. S-a admis în parte cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, reţinută în sarcina inculpatului C. prin rechizitoriu, respectiv s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, în infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din noul C. pen.

În baza art. 7, rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 din noul C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul executând pedeapsa principală cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969.

A fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 din noul C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate reţinerea din 20.11.2012 şi arestul preventiv, de la 30.11.2012 la 20.03.2013.

4. S-a admis în parte cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, reţinută în sarcina inculpatului D. prin rechizitoriu şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, în infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din noul C. pen.

În baza art. 7, rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 din noul C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul executând pedeapsa principală cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969.

A fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 din noul C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate reţinerea din 21.11.2012 şi arestul preventiv, de la 30.11.2012, la 06.03.2013.

5. S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, reţinută în sarcina inculpatului E. prin rechizitoriu şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, în infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din noul C. pen.

În baza art. 7, rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul E., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 din noul C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul executând pedeapsa principală cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969.

A fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

6. S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, reţinută în sarcina inculpatei F. prin rechizitoriu, şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, în infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din noul C. pen.

În baza art. 7, rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnată inculpata F., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnată inculpata F. la pedeapsa principală de 6 (şase) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnată inculpata F. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 din noul C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpata executând pedeapsa principală cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969.

A fost interzisă inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 din noul C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate reţinerea din 21.11.2012 şi arestul preventiv, de la 22.11.2012, la 03.04.2013.

7. A fost admisă în parte cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, reţinută în sarcina inculpatului G. prin rechizitoriu, respectiv şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, în infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din noul C. pen.

În baza art. 7, rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul G., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 din noul C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul executând pedeapsa principală cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969.

A fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 din noul C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate reţinerea din 21.11.2012 şi arestul preventiv, de la 30.11.2012, la 01.02.2013.

8. A fost admisă în parte cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet cu privire la infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. de la 1969, rap.la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, reţinută în sarcina inculpatului H. prin rechizitoriu şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 din C. pen. de la 1969, rap.la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. de la 1969, rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din noul C. pen.

În baza art. 7, rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul H., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 26 din C. pen. de la 1969, rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul H. la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 din noul C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul executând pedeapsa principală cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969.

A fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - D.I.I.C.O.T. - BIROUL TERITORIAL MEHEDINŢI, apelanta intimată I., inculpaţii A., E., G., B., C., F., D. şi H., şi alţii, părţile civile AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞ, STATUL ROMÂN reprezentat legal de A.N.A.F. - DIRECŢIA REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MEHEDINŢI, părţile responsabile civilmente S.C. J. S.R.L. (fosta S.C. K. S.R.L.) - prin lichidator judiciar L., S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L. - prin lichidator judiciar L., S.C. R. S.R.L. TIMIŞOARA, S.C. S. S.R.L. (SC T. SRL) - prin lichidator judiciar L., S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L. (fostă S.C. M. S.R.L.).

Prin decizia penală nr. 1194 din 19 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse apelurile formulate de apelanta intimată I., apelanta intimată S.C. J. S.R.L. (fosta S.C. K. SRL) prin lichidator judiciar L., apelanta parte responsabilă civilmente S.C. U. S.R.L. prin lichidator judiciar W., apelanţii inculpaţi X., Y., Z., AA. împotriva sentinţei penale nr. 199 din 16 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2013, ca nefondate.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE -D.I.I.C.O.T.- BIROUL TERITORIAL MEHEDINŢI, APELANTA PARTE CIVILĂ AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞ, STATUL ROMÂN - reprezentat legal de ANAF, STATUL ROMÂN - reprezentat legal de ANAF, PRIN DIRECŢIA REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA -ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MEHEDINŢI, apelanţii inculpaţi F., A., G., BB., B., C., D., E., H., şi alţii, şi apelantele părţi responsabile civilmente S.C. N. S.R.L. – prin lichidator judiciar W., S.C. O. S.R.L. prin lichidator judiciar W., S.C. V. S.R.L. (FOSTĂ S.C. M. SRL) prin lichidator judiciar W., S.C. P. S.R.L. prin lichidator judiciar CC. SPRL, S.C. Q. S.R.L. prin lichidator judiciar L., S.C. R. S.R.L. TIMIŞOARA prin lichidator judiciar L., S.C. S. S.R.L. (SC T. SRL) prin lichidator judiciar L., formulate împotriva sentinţei penale nr. 199 din 16 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2013.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală atacată, atât sub aspectul laturii civile cât şi sub aspectul laturii penale, şi rejudecând:

I. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, aplicată inculpatei F., în pedepsele componente:

- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

- 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

1. În baza art. 7, rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

A fost condamnată inculpata F. , la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

S-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

2. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, art. 80 C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.

A fost condamnată inculpata F. la pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

S-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitată inculpata F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

Au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969.

S-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 din noul C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunţate reţinerea din 21.11.2012 şi arestul preventiv, de la 22.11.2012, la 03.04.2013.

II. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente:

- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

1. În baza art. 7, rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

A fost condamnat inculpatul A. , la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

2. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. de la 1969, art. 80 C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 din noul C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 din noul C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii reţinerea din 21.11.2012 şi arestul preventiv, de la 30.11.2012, la 21.03.2013.

III. A fost respinsă ca nefondată, solicitarea inculpatului G., de constatare a nulităţii absolute a actelor de urmărire penală, a procedeelor probatorii, a mijloacelor de probă şi de excludere a probelor obţinute în baza sau urmarea directă a activităţilor ce făceau obiectul protocoalelor nr. x/04.02.2009 şi nr. y/08.12.2016

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, aplicată inculpatului G., în pedepsele componente:

- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

1. În baza art. 7, rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

A fost condamnat inculpatul G., la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

Interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

2. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. de la 1969, art. 80 C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

A fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

Au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 din noul C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunţate reţinerea din 21.11.2012 şi arestul preventiv, de la 30.11.2012, la 01.02.2013.

IV. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, aplicată inculpatului B., în pedepsele componente:

- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

- 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

1. În baza art. 7, rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

A fost condamnat inculpatul B. , la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

2. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. de la 1969, art. 80 C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

A fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

Au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 din noul C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii, reţinerea din 20.11.2012.

V. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, aplicată inculpatului C., în pedepsele componente:

- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

1. În baza art. 7, rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

A fost condamnat inculpatul C. , la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

2. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. de la 1969, art. 80 C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

A fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

Au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 din noul C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunţate reţinerea din 20.11.2012 şi arestul preventiv, de la 30.11.2012 la 20.03.2013.

VI. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, aplicată inculpatului D., în pedepsele componente:

- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

1. În baza art. 7, rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

A fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

2. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. de la 1969, art. 80 C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

A fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

Au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 din noul C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii, reţinerea din 21.11.2012 şi arestul preventiv, de la 30.11.2012, la 06.03.2013.

VII. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, aplicată inculpatului E., în pedepsele componente:

- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

1. În baza art. 7, rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

A fost condamnat inculpatul E. , la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

2. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) si b C. pen. de la 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, art. 80 C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

A fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

Au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

VIII. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, aplicată inculpatului H., în pedepsele componente:

- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 5 din noul C. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiiunii prev. de art. 26 din C. pen. de la 1969, rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

1. În baza art. 7, rap. la art. 2 din Legea 39/2003, cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

A fost condamnat inculpatul H. , la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

2. În baza art. 26 din C. pen. de la 1969, rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 (forma din 2010), cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. de la 1969, art. 80 C. pen. de la 1969 şi cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

A fost condamnat inculpatul H. la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 din noul C. pen.,

Au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. de la 1969.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, în cond. art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969.

A fost înlăturată menţiunea prin care în baza art. 33 din Legea 656/2002, cu trimitere la art. 118 alin. (1) lit. a) din C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 5 din noul C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a următoarelor sume de bani:

- de la inculpata F.: suma de 600.000 RON – pe care a depus-o în conturile firmei S.C. O. S.R.L.; sumele de 10.054.479 RON, 1.626.665 euro şi 29.600 dolari – pe care le-a depus în conturile firmei S.C. M. S.R.L. (actualmente S.C. V. SRL); suma de 483.550 RON – pe care a depus-o în conturile firmei S.C. N. S.R.L.; şi suma de 160.000 RON – pe care a depus-o în conturile firmei S.C. O. S.R.L..

- de la inculpatul E.: suma de 618.000 RON – pe care a depus-o în conturile firmei S.C. DD. S.R.L..

- de la inculpatul D.: suma de 5.163.550 RON – pe care a depus-o în conturile firmei S.C. U. S.R.L..

- de la inculpatul G.: suma de 209.300 RON – pe care a depus-o în conturile firmei S.C. R. S.R.L., şi suma de 1.523.600 RON – pe care a depus-o în conturile firmei S.C. Q. S.R.L..

- de la inculpatul A.: suma de 4.150.133 RON – pe care a depus-o în conturile S.C. EE. S.R.L..

- de la inculpatul C.: suma de 173.800 RON – pe care a depus-o în conturile firmei S.C. P. S.R.L..

- de la inculpata BB.: suma de 89.330 RON – pe care a depus-o în conturile firmei S.C. FF. S.R.L. şi suma de 892.510 RON – pe care a depus-o în conturile firmei S.C. GG. S.R.L..

În baza art. 25, rap. la art. 397 din noul C. proc. pen.,

a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, reprezentat legal de A.N.A.F., prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi.

Au fost obligaţi inculpaţii să plătească sumele indicate în dispozitivul deciziei instanţei de apel, cu titlu de prejudiciu cauzat bugetului de stat, sumă la care se vor adăuga şi obligaţiile fiscale accesorii, datorate potrivit Codului de procedură fiscală, începând cu data scadenţei şi până la momentul plăţii efective.

Împotriva deciziei penale nr. 1194 din 19 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, inculpaţii F., A., G., B., C., D., E. şi H. au declarat recurs în casaţie.

Prin cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţi a fost invocat temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., solicitându-se admiterea în principiu a recursurilor în casaţie, şi pe fond:

- casarea în parte a hotărârii atacate sub aspectul condamnării inculpaţilor H., A., G. pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală şi, drept consecinţă, respingerea cererii de constituire de parte civilă sub aspectul pretenţiilor ANAF împotriva inculpaţilor;

- casarea deciziei atacate şi dispunerea achitării inculpaţilor B., F., E., D. şi C. pentru săvârşirea infracţiunilor de grup infracţional organizat şi evaziune fiscală, în temeiul art. 16 (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În motivele scrise, inculpaţii E., C., B., D. şi F. au susţinut că faptele imputate, astfel cum au fost descrise în actul de trimitere în judecată şi reţinute în hotărârile de condamnare, nu sunt prevăzute de legea penală în sensul că: (i) operaţiunile evidenţiate în actele contabile sunt operaţiuni reale (nu fictive sau nereale), (ii) scopul înregistrării acestora nu a fost acela al sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi (iii) fapta imputată nu a produs un prejudiciu bugetului de stat.

Prin urmare, cele trei elemente constitutive ce sunt incluse în tipicitatea normei de incriminare (operaţiuni nereale sau fictive, scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi producerea unui prejudiciu) nu se regăsesc în cadrul faptei care le-a fost imputată prin rechizitoriu, faptă pentru care au fost ulterior condamnaţi. În aceste condiţii, fapta respectivă nu este prevăzută de legea penală.

S-a arătat că argumentele în favoarea existenţei cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. sunt următoarele:

1. Operaţiunile înregistrate în contabilitate sunt operaţiuni reale;

2. Operaţiunile înregistrate în contabilitate nu au fost înregistrate în scopul prevăzut de norma de incriminare, şi anume sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale.

3. Fapta pentru care au fost condamnaţi nu a produs vreun prejudiciu bugetului de stat.

De asemenea, trei dintre elementele constitutive al infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 nu sunt întrunite de faptele ce le sunt imputate: elementul material (acţiunea de constituire a grupului), structura internă specifică şi scopul prevăzut de lege.

Prin urmare, din perspectiva condamnării pentru constituirea de grup infracţional organizat, argumentele în favoarea existenţei cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. sunt următoarele:

1. Lipseşte elementul material al faptei (acţiunea de aderare la un grup infracţional organizat), acesta fiind un element esenţial al tipicităţii infracţiunii prevăzute de norma de incriminare.

2. Lipseşte caracterul structurat al grupului de persoane la care se referă fapta pentru care au fost condamnaţi.

Aşa cum este descrisă fapta imputată în rechizitoriu şi în hotărârile de condamnare, aceasta se referă la un grup de persoane care ar fi conlucrat la săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală - însă fapta imputată nu conţine nicio referire la o eventuală structură internă a grupului formală din lideri şi executanţi, cu paliere de comandă şi de execuţie. Or, structurarea internă a unui grup este un element constitutiv al infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, aşa cum rezultă din norma de incriminare în vigoare la momentul faptelor.

3. Lipseşte scopul prevăzut de lege pentru fapta imputată, respectiv acela de a săvârşi infracţiunea de evaziune fiscală pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

S-a arătat că faptei descrise în actul de acuzare şi în hotărârile de condamnare îi lipseşte scopul calificat care este un element constitutiv al infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat: acela de se asocia cu persoanele menţionate în descrierea faptei în vederea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală pentru a obţine un beneficiu material.

Inculpaţii A., H. şi G., condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, au susţinut că actuala reglementare penală a acestei infracţiuni se regăseşte în dispoziţiile art. 367 C. pen.. Anterior această infracţiune era reglementată în dispoziţiile Legii nr. 39/2003, în art. 7. Instanţele au apreciat legea penală veche mai favorabilă în soluţionarea prezentului dosar.

Au argumentat că infracţiunea de constituire de grup infracţional în forma iniţială se putea reţine în contextul existenţei ca infracţiune scop a unei infracţiuni identificate în cuprinsul legii la art. 2. Până la modificarea legii prin O.U.G. nr. 54/2010, respectiv 23.06.2010, grupul infracţional organizat nu putea fi constituit având drept scop infracţiunea de evaziune fiscală. S-a menţionat că atât în actul de sesizare, cât şi în hotărârea instanţei de fond, grupul organizat şi aderararea la grupul organizat a fost pretins constituit în anul 2009 cu scopul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

Drept consecinţă, întreg raţionamentul acuzării privind constituirea grupului organizat în 2009 în vederea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală este o gravă eroare juridică acoperită printr-o motivare nesusţinută de doctrina şi practica instanţelor de judecată, sens în care întreaga acuzare şi faptele pretins săvârşite anterior datei de 23.06.2010 nu pot constitui elementele de fapt ale infracţiunii de grup infracţional organizat din perspectiva infracţiunii scop de evaziune fiscală. Parte din facturile emise pentru S.C. EE. au fost emise anterior datei sus menţionate, ceea ce face ca această faptă să fie reţinută de instanţă şi D.I.I.C.O.T. în mod vădit greşit, din perspectiva existenţei infracţiunii. Din numărul de facturi reţinut de instanţa de apel, un număr de 15 facturi emise între datele de 09.03.2010 şi 01.06.2010 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii anterior datei de 23.06.2010, deşi modificarea art. 2 din Legea nr. 39/2003 s-a realizat începând cu 23.06.2010 prin O.U.G. nr. 54/2010. Aderarea inculpaţilor A. şi H. la grupul infracţional constituit anterior datei de 23.06.2010 şi condamnarea acestora pentru aderarea la grupul infracţional organizat în 2009 este echivalentă cu condamnarea inculpaţilor pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală ca infracţiune la momentul pretinsei săvârşiri a acesteia, fiind astfel, aplicabil cazul de recurs în casaţie invocat de inculpaţi, respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În acelaşi sens, inculpatul G. a mai susţinut că instanţa de apel a făcut o eroare gravă, cu consecinţa condamnării sale, în condiţiile în care infracţiunea de grup infracţional organizat nu era incriminată la momentul când se presupune că a fost săvârşită, încălcându-se principiul legalităţii prevăzut de art. 2 C. proc. pen., potrivit căruia procesul penal trebuie să se desfăşoare în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de lege, precum şi principiul securităţii raporturilor juridice inerent dreptului la un proces echitabil.

Conform art. 7 din Convenţie, este necesar să existe un temei legal pentru condamnare şi pentru aplicarea pedepsei. Astfel, la momentul în care acuzatul a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat, trebuie să existe o dispoziţie legală care pedepsea fapta şi pedeapsa aplicată să nu depăşească limitele stabilite de dispoziţia respectivă.

Din descrierea sumară a constituirii şi din descrierea activităţii acestui aşa- zis "grup infracţional" rezultă că acesta a fost constituit începând cu anul 2005 din numitul HH. şi din membrii familiei acestuia, scopul grupului fiind săvârşirea de către membrii acestuia a infracţiunii de evaziune fiscală.

Este, însă, evident faptul că în anul 2005, la data constituirii acestui aşa-zis grup, respectiv când s-a creat o asemenea presupusă organizaţie, fapta având drept scop săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, nu era pedepsită de lege.

Prin încheierea din data de 15 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii F., A., G., B., C., D., E. şi H. împotriva deciziei penale nr. 1194 din 19 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La termenul din data de 09 martie 2022 au avut loc dezbaterile cu privire la recursurile în casaţie formulate, fiind stabilită pronunţarea hotărârii la data de 23 martie 2022, apoi fiind amânată pronunţarea la data de 06 aprilie 2022, dată la care;

Examinând recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A., E., G., B., C., F., D. şi H., Înalta Curte, după deliberare, a constatat că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei prin prisma cazurilor de recurs în casaţie expres şi limitativ prevăzute de lege.

Aşadar, se constată că, potrivit noului C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au autoritate de lucru judecat, însă, numai în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi de apel (situaţia de fapt rezultată din coroborarea probelor), intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi exercitată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, precum şi stabilitatea situaţiilor juridice rezultate din hotărârile judecătoreşti definitive, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, aşa cum s-a arătat anterior, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca având consecinţe grave, excluzând reexaminarea faptelor şi probelor deoarece, în acest mod, s-ar ajunge la transformarea recursului în casaţie într-un al doilea apel.

Cazul de recurs în casaţie invocat de cei patru inculpaţi, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine, de exemplu, schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. (neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege) şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) din C. pen., în conformitate cu care infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situaţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, adică doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.

Examinând cererile de recurs în casaţie în limitele anterior menţionate, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de apel, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii A., E., G., B., C., F., D. şi H. au fost judecaţi şi condamnaţi, iar susţinerile acestora, în sensul că faptele lor nu sunt prevăzute de lege, întrucât acţiunile ilicite care li se impută nu se circumscriu elementelor de tipicitate prevăzute de normele legale de incriminare a infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, nu sunt apte a complini lipsa indicării unor chestiuni de nelegalitate de natură a atrage incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. atâta timp cât faptele, astfel cum au fost ele reţinute în mod definitiv de instanţele de fond şi de apel, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.

Înalta Curte reţine că instanţa de casaţie poate analiza prin intermediul acestui caz de recurs în casaţie doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, cazul de recurs în casaţie neputând fi invocat pentru a se obţine o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situaţii de fapt.

Or, criticile formulate de inculpaţi, deşi au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., caz de casare ce vizează lipsa elementelor de tipicitate ale infracţiunii pentru care s-a dispus o soluţie de condamnare, sunt întemeiate pe argumente prin care în realitate se contestă materialul probator administrat şi se solicită reţinerea unei alte situaţii de fapt decât cea stabilită cu titlu definitiv de către instanţele inferioare, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel, instanţa de casaţie constată că din situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel, rezultă că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, criticile conform cărora faptele nu sunt prevăzute de legea penală fiind nefondate.

Din analiza considerentelor deciziei penale atacate şi din actele dosarului, rezultă că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor fiind prevăzute de legea penală, aspect care a fost amplu argumentat de către instanţa de apel, cu trimiteri la probatoriile pe care le-a avut în vedere, argumente pe care instanţa de casaţie le împărtăşeşte întru totul.

În ceea ce priveşte critica inculpaţilor E., C., B., D. şi F., care au susţinut că faptele imputate, astfel cum au fost descrise în actul de trimitere în judecată şi reţinute în hotărârile de condamnare, nu sunt prevăzute de legea penală, în sensul că operaţiunile evidenţiate în actele contabile sunt operaţiuni reale (nu fictive sau nereale), Înalta Curte reţine că instanţa de fond a stabilit fictivitatea tranzacţiilor menţionate anterior, având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză şi nu raportul de expertiză întocmit în faza de urmărire penală (acesta primind relevanţă doar în privinţa cuantumului prejudiciului cauzat bugetului de stat), precum şi faptul că în faza judecării cauzei în apel a fost întocmit un nou raport de expertiză, completat ulterior (prin stabilirea prejudiciilor cauzate bugetului de stat în eventualitatea fictivităţii tranzacţiilor, în cazul inculpatului C. prejudiciul fiind de 1.012.005 RON, în cazul inculpatului E. prejudiciul fiind de 1.533.668 RON, în cazul inculpaţilor B. şi E. prejudiciul fiind de 647.476 RON şi în cazul inculpatei F. prejudiciul fiind de 4.904.409 RON), iar instanţa de apel a reţinut concluziile acestuia la soluţionarea cauzei, înlăturând raportul de expertiză întocmit în faza de urmărire penală.

În ceea ce priveşte problema fictivităţii, instanţa de apel a reţinut că declaraţiile inculpaţilor HH., Y. (şi II. în cazul inculpatei F.), care au confirmat în depoziţiile lor fictivitatea tranzacţiilor şi modul de restituire a sumelor de bani încasate de firmele furnizoare de facturi fictive, se coroborează cu restul probelor administrate, respectiv actele contabile ale societăţilor S.C. JJ. S.R.L., S.C. KK. S.R.L., S.C. LL. S.R.L., S.C. MM. S.R.L. şi S.C. NN. S.R.L., din care rezultă că niciuna din societăţile comerciale menţionate nu au avut niciodată angajaţi (care să execute, spre exemplu, lucrări de construire hale, ca în cazul S.C. DD. S.R.L., care a înregistrat în contabilitate o factură de 344.000 RON fără TVA, pentru lucrări prestate de S.C. NN. SRL), nu au avut depozite, puncte de lucru, nu au avut utilaje, nu au rulat mărfuri şi nu au prestat servicii, şi declaraţiile inculpaţilor - administratori ai acestor firme, care au recunoscut săvârşirea faptelor, respectiv împrejurarea că firmele deţinute nu au desfăşurat niciodată o activitate economică reală.

Totodată, în cazul inculpatului C., în majoritatea facturilor s-a înscris ca mijloc de transport autovehiculul cu nr. de înmatriculare x, însă, potrivit declaraţiilor administratorului firmei căruia îi apaţinea, dar şi şoferului care a deservit acest mijloc de transport (martorii OO. zis PP. şi QQ.), această maşină a realizat exclusiv curse internaţionale, ceea ce constituie un argument în plus în stabilirea caracterului fictiv al tranzacţiilor efectuate.

De asemenea, relevant în reţinerea fictivităţii facturilor emise către firmele deţinute de inculpata F. este şi faptul că marea majoritate a acestor facturi nu erau însoţite de CMR-uri, dar şi declaraţia martorului RR. (care a fost trecut ca şofer în CMR-urile aferente câtorva facturi), care a susţinut că nu a efectuat transporturile menţionate în CMR-urile din 31.05.2011, 03.06.2011, 31.08.2011, 09.08.2011, 20.05.2011, 24.08.2011, 16.07.2011, 21.07.2011, 12.07.2011, 09.06.2011, 31.05.2011, 11.07.2011, 24.06.2011, 04.07.2011, 01.08.2011, 18.08.2011, 29.08.2011, 13.08.2011, 10.06.2011, 22.06.2011, 15.07.2011, 08.08.2011 şi 13.08.2011.

Totodată, în cazul unui număr de 18 CMR-uri aferente transportului unor mărfuri pretins livrate de către firmele KK. S.R.L. şi S.C. JJ. S.R.L. din anul 2011, inculpaţii HH., zis SS., Y. şi TT. au declarat că nu au semnat respectivele documente, că nu cunosc ce reprezintă acestea, iar ştampila aplicată pe acestea în dreptul furnizorului nu are impresiunile ştampilelor pe care le foloseau pentru societăţile KK. S.R.L. şi S.C. JJ. S.R.L., fiind irelevant că respectivele CMR-uri se coroborează cu foi de parcurs, bonuri de alimentare cu combustibil, etc., astfel că nu se poate reţine realitatea respectivelor transporturi.

În ceea ce priveşte criticile aceloraşi inculpaţi, în sensul că operaţiunile înregistrate în contabilitate nu ar fi fost înregistrate în scopul prevăzut de norma de incriminare, respectiv sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, iar fapta pentru care s-a dispus condamnarea nu a produs vreun prejudiciu bugetului de stat, Înalta Curte constată ca fiind nefondate astfel de critici, având în vedere că aceste aspecte au fost reţinute în sens contrar, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel.

În ceea ce priveşte critica inculpatei F., care a arătat că marfa a fost reală şi că toate operaţiunile de revânzare a mărfii reprezintă operaţiuni reale, impozitate ca atare, astfel că o dovadă a realităţii raporturilor comerciale cu societăţile din Strehaia îl reprezintă faptul că exista identitate între mărfurile înscrise în facturile emise de aceste firme şi mărfurile înscrise în facturile de revânzare emise de firmele sale sau bunurile existente în patrimoniul său, instanţa de apel a reţinut că actele contabile nu pot dovedi doar prin ele însele, cu certitudine, că operaţiunea cuprinsă în respectivele documente este reală sau fictivă.

De asemenea, identitatea menţionată anterior există atât în cazul în care tranzacţiile sunt reale, cât şi în situaţia în care acestea sunt fictive, în această a doua situaţie explicaţia identităţii fiind aceea că firma beneficiară (care revinde bunuri sau le foloseşte în interes propriu) are deja achiziţionate mărfuri produse, etc., de natura celor înscrise în facturile fictive, rolul acestora din urmă fiind (alături de scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către stat) tocmai de a crea firmelor beneficiare documente de provenienţă pentru mărfuri, mijloace fixe, materiale, materii prime, etc., care proveneau din alte surse şi pentru care nu existau astfel de acte de achiziţie.

În consecinţă, identitatea invocată este irelevantă pentru a stabili caracterul real sau fictiv al unor tranzacţii, acesta urmând a fi stabilit pe baza analizării ansamblului probator administrat într-o cauză şi pe baza lămuririi unui aspect fundamental, acela dacă societatea furnizoare are în patrimoniu bunurile înscrise în facturile emise către beneficiar.

În ipoteza în care societatea furnizoare nu are în patrimoniu asemenea bunuri, tranzacţiile nu pot fi decât fictive, iar explicaţia identităţii menţionate este cea reţinută anterior, respectiv aceea că firmele beneficiare aveau deja în patrimoniu mărfurile înscrise în facturile fictive, mărfuri pe care le obţinuseră anterior din alte surse (la negru).

Instanţa de apel a constatat că firmele din Strehaia emitente ale facturilor înregistrate în societăţile inculpaţilor nu au avut niciodată în patrimoniu mărfurile înscrise, iar acest aspect rezultă nu numai din declaraţiile inculpaţilor din Strehaia ci şi din faptul că respectivele societăţi nu au avut depozite, puncte de lucru, nu au avut utilaje, nu au rulat mărfuri şi nu au prestat servicii.

De asemenea, societăţile din Strehaia nu aveau în contabilitate procese-verbale de recepţie a mărfurilor, acte de transport a acestora, ceea ce este o dovadă în plus că nu au deţinut niciodată mărfurile menţionate în facturile emise către societăţile inculpaţilor.

De altfel, în contabilitatea acestor firme se regăsesc doar documente justificative (intrări), emise tot de firmele deţinute de grupul infracţional din Strehaia (LL. S.R.L., S.C. UU. S.R.L., S.C. VV. S.R.L. WW. şi S.C. XX. S.R.L., care, la rândul lor, nu aveau în patrimoniu bunuri), pentru mărfurile pentru care ulterior se emiteau facturi fictive către societăţile beneficiare.

În plus, inculpatul HH. a declarat că impresia lui era că "inculpaţii din Timiş aveau deja materialele pe care el le trecea pe facturi, pentru că i se spunea concret preţul lor şi detalii despre produse".

Prin urmare, s-a reţinut că fictivitatea tranzacţiilor este una probată, infracţiunea de evaziune fiscală există şi nu este condiţionată de identificarea sursei din care firmele beneficiare au dobândit mărfurile.

În ceea ce priveşte critica inculpaţilor privind infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, în sensul că lipseşte elementul material al faptei, acţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, acesta fiind un element esenţial al tipicităţii infracţiunii prevăzute de norma de incriminare, întrucât nu îi cunoşteau decât pe inculpaţii HH. şi Y. (şi AA. în cazul inculpatei F.) din grupul de la Strehaia şi doar F. şi C. se cunoşteau dintre reprezentanţii firmelor beneficiare, astfel că nu există intenţie directă sau indirectă de a adera la grupul infracţional constituit de inculpaţii de la Strehaia, instanţa de apel a reţinut că inculpaţii apelanţi aveau cunoştinţă că facturile fictive introduse în contabilitatea firmelor lor erau emise de societăţi comerciale ai căror administratori erau alte persoane decât HH., AA. şi Y. (cu menţiunea că acesta din urmă deţinea firma NN. SRL) şi aveau implicit reprezentarea faptului că aceşti administratori retrag din conturi sumele de bani virate şi le înmânează celor trei inculpaţi indicaţi anterior, care la rândul lor le restituiau beneficiarilor.

Într-o atare situaţie, este absolut irelevant pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 că cei patru apelanţi nu îi cunoşteau direct pe ceilalţi membrii ai grupului din Strehaia sau pe ceilalţi beneficiari.

Totodată, pentru existenţa infracţiunii este lipsit de relevanţă faptul că administratorii firmelor din Strehaia încasau doar nişte comisioane şi că HH., iniţial, şi apoi ceilalţi lideri ai grupului, se ocupau în fapt de administrarea tuturor societăţilor, atâta timp cât aceştia cunoşteau faptul că firmele lor emiteau facturi fictive şi retrăgeau bani pe care îi înmânau ulterior liderilor grupului.

Cu privire la critica inculpaţilor, în sensul că lipseşte caracterul structurat al grupului infracţional organizat, instanţa de apel a reţinut că inculpaţii din Strehaia, iniţial avându-l ca lider pe HH., zis YY., iar, apoi, pe inculpatul HH., zis SS., s-au organizat şi au funcţionat după regulile specifice prevăzute de legea care incriminează un astfel de comportament infracţional (grupul s-a înfiinţat cu un anume scop, a existat pentru o perioadă de timp, activitatea infracţională fiind stopată de organele de cercetare penală, a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni grave (complicitate la evaziune fiscală şi spălare de bani) pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; a avut o structură determinată, membrii din cadrul grupului având roluri bine determinate, prestabilite, susţinerile referitoare la spontaneitatea înţelegerilor şi lipsa unor roluri prestabilite, fiind lipsite de orice suport probator.

În ceea ce priveşte criticile inculpaţilor, în sensul că lipseşte scopul prevăzut de lege pentru fapta imputată, respectiv acela de a săvârşi infracţiunea de evaziune fiscală pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, Înalta Curte constată ca fiind nefondate astfel de critici, având în vedere că existenţa unui astfel de scop a fost reţinută, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel.

Cu privire la critica inculpaţilor A., H. şi G., care au susţinut că infracţiunea de constituire de grup infracţional în forma iniţială se putea reţine în contextul existenţei ca infracţiune scop a unei infracţiuni identificate în cuprinsul legii la art. 2, iar până la modificarea legii prin O.U.G. nr. 54/2010, respectiv 23.06.201grupul infracţional organizat nu putea fi constituit având drept scop infracţiunea de evaziune fiscală, astfel că fapta nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte constată că este nefondată şi această critică.

Instanţa de apel a reţinut că deşi infracţiunea de evaziune fiscală nu era prevăzută ca atare în textul de lege până la 23 iunie 2010, la art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003 care cuprindea lista de infracţiuni ce puteau intra în scopul grupului infracţional, la punctul 14 se regăsea infracţiunea de spălare a banilor, iar la punctul 20 se preciza că este infracţiune gravă orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţin 5 ani; or, în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, se constată că minimul special prevăzut de Legea nr. 241/2005 la art. 9 alin. (3) este de 5 ani, iar membrii grupului infracţional au acţionat în scopul săvârşirii de astfel de infracţiuni (şi chiar au săvârşit această faptă în calitate de complici sau autori).

Cu privire la celelalte critici invocate de către inculpaţi, Înalta Curte constată că starea de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate, modul de administrare şi de apreciere al probatoriului sau vinovăţia inculpaţilor nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie, excedând competenţelor pe care legiuitorul le-a stabilit în cadrul acestei căi extradordinare de atac.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., E., G., B., C., F., D. şi H. împotriva deciziei penale nr. 1194 din data de 19 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2013.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi G., C. şi D., în cuantum de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., E., G., B., C., F., D. şi H. împotriva deciziei penale nr. 1194 din data de 19 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi G., C. şi D., în cuantum de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 aprilie 2022.