Recognition of wartime refugee status under Law No. 189/2000 and sufficiency of documentary and testimonial proof of displacement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the local pension fund, thereby upholding the lower court's decision to grant the plaintiff's claim and obligate the defendant to recognize her status as a beneficiary under Law No. 189/2000, specifically for the period from March 1944 to March 6, 1945, with retroactive benefits effective January 1, 2004. The dispute arose from the administrative refusal to award wartime refugee compensation, where the plaintiff challenged the pension fund's determination that she had not provided sufficient proof of her displacement from Botoșani to the village of Tutana during World War II. The court held that the plaintiff had met her burden of proof by submitting civil registry acts, witness testimonies, and a certified extract from the National Archives, which collectively demonstrated that her relocation was mandated by government decisions due to the proximity of the front, thus satisfying the substantive requirements of the compensation legislation.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Recognition of wartime refugee status under Law No. 189/2000 and sufficiency of documentary and testimonial proof of displacement: Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 3035/2004, reclamanta P.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 13120/12069 din 15 iulie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea contestată i-a fost respinsă cererea formulată pentru stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, deși a depus în susținerea cererii, înscrisurile și actele necesare.
Prin sentința civilă nr. 2074 din 13 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei P.M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a obligat pârâta să stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c) pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945 și să emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la începutul lunii martie 1944, reclamanta s-a refugiat împreună cu familia sa, din Botoșani, în satul Tutana, județul Argeș, unde au rămas până în iunie 1945, când au revenit în Botoșani.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat, în esență, că în dosarul depus la Comisie nu s-au depus dovezi concludente cauzei și că aprecierea încadrării în dispozițiile legii se poate face de către instanța de judecată, numai cu data prezentării dovezilor și în funcție de acestea.
Recursul este nefondat.
Se reține din actele depuse la dosar și din declarațiile martorilor, că în urma deciziei guvernului, luată ca urmare a apropierii frontului, reclamanta s-a refugiat împreună cu familia sa, din Botoșani, în satul Tutana, județul Argeș, la începutul lunii martie 1944, unde au rămas până în iunie 1945, când în urma unei noi dispoziții a guvernului, au revenit în Botoșani.
De asemenea, extrasul eliberat de Arhivele Naționale face dovada situației invocată de reclamantă, actul respectiv fiind depus de reclamantă, în copie, la comisia pârâtei.
Așadar, reclamanta a făcut dovada în sensul cererii formulate în temeiul Legii nr. 189/2000, cu actele de stare civilă, declarațiile martorilor și extrasul eliberat de Arhivele Naționale.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2074 din 13 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.