Fraud by lawyer for unperformed legal services: sentencing individualization and refusal of penalty reduction under simplified procedure

Şedinţa publică din data de 23 martie 2023

Deliberând asupra apelului declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 63 din data de 18 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 63 din data de 18 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 83 din C. pen. rap la art. 396 alin. (1), (4) si (10) din C. proc. pen., a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare în sarcina inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 83 din C. pen. rap. la art. 396 alin. (1), (4) si (10) din C. proc. pen., a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai mare de 9 luni închisoare, la care a adăugat sporul de o treime din cea de-a doua pedeapsă, respectiv sporul de 2 luni, rezultând pedeapsa finala de 11 luni închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen. a amânat aplicarea pedepsei rezultante de 11 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, stabilit în condiţiile art. 84 din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Mehedinţi la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenta.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Mehedinţi.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 19 din C. proc. pen., art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 23 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. a obligat inculpata la plata despăgubirilor civile astfel:

- către partea civilă B., suma de 8750 RON daune materiale, suma de 200 RON daune materiale (chitanţa nr. x/30.07.2020), suma de 5000 RON daune morale;

- către partea civilă C., suma de 1000 RON daune materiale.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către stat, aferente urmăririi penale, camerei preliminare şi cercetării judecătoreşti în prima instanţă.

În baza art. 276 din C. proc. pen., a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către partea civila B., în suma de 600,36 RON (cheltuieli de transport).

În temeiul art. 276 din C. proc. pen. a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către partea civila C. în sumă de 500 RON (cheltuieli de transport).

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, inculpata A., în perioada 08.01.2020 - 01.03.2020, acţionând în calitate de avocat, însă fără a încheia un contract de asistenţă juridică, a indus-o în eroare pe persoana vătămată B., de la care a pretins şi a primit, la intervale diferite de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, suma de 2.500 de RON, cu titlu de onorariu pentru a redacta şi a susţine o acţiune în anularea unui contract de vânzare-cumpărare, şi suma de 6.105 RON, despre care a afirmat că reprezintă taxa de timbru stabilită în dosarul având ca obiect acţiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare, determinând-o, totodată, să achite şi suma de 38 de RON, reprezentând taxe şi impozite în vederea introducerii acţiunii, fără a efectua, în realitate, vreuna dintre activităţile judiciare asumate în numele şi interesul persoanei vătămate - nu a redactat şi nu a depus la instanţa competentă o acţiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare şi, implicit, nu a susţinut interesele acesteia în vreo cauză, aferent căreia să achite taxa de timbru în cuantum de 6.105 RON, pretinsă şi primită de la persoana vătămată (în condiţiile în care valoarea acestei taxe ar fi fost, conform legii, în cuantum de 850 de RON), deşi a prezentat date concrete, atât persoanei vătămate, cât şi membrilor familiei acesteia despre acţiunea pretins exercitată, cauzând o pagubă în sumă totală de 8.643 RON.

Inculpata A., în luna septembrie 2018, acţionând în calitate de avocat, fără a încheia un contract de asistenţă juridică, a indus-o în eroare pe persoana vătămată D., de la care a pretins şi a primit suma de 1.000 de RON, cu titlu de onorariu, pentru a redacta şi a susţine o acţiune în justiţie, fără a introduce şi susţine acţiunea în instanţa în numele acesteia şi, implicit, nu a susţinut interesele persoanei vătămate în vreo cauză, deşi a susţinut contrariul şi a prezentat persoanei vătămate realităţi neconforme – a comunicat termenele de judecată inexistente în realitate, a stabilit întâlniri pe care nu le-a onorat, a susţinut în mod mincinos că s-a admis acţiunea, dar s-a şi exercitat cale de atac - cauzând o pagubă persoanei vătămate, în sumă de 1.000 RON.

În drept, faptele inculpatei A. - constând în aceea că, în perioada 08.01.2020 - 01.03.2020, acţionând în calitate de avocat, însă fără a încheia un contract de asistenţă juridică, a indus-o în eroare pe persoana vătămată B., de la care a pretins şi a primit, la intervale diferite de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, suma de 2.500 de RON, cu titlu de onorariu pentru a redacta şi a susţine o acţiune în anularea unui contract de vânzare-cumpărare, şi suma de 6.105 RON, despre care a afirmat că reprezintă taxa de timbru stabilită în dosarul având ca obiect acţiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare, determinând-o, totodată, să achite şi suma de 38 de RON, reprezentând taxe şi impozite în vederea introducerii acţiunii, fără a efectua, în realitate, vreuna dintre activităţile judiciare asumate în numele şi interesul persoanei vătămate - nu a redactat şi nu a depus la instanţa competentă o acţiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare şi, implicit, nu a susţinut interesele acesteia în vreo cauză, aferent căreia să achite taxa de timbru în cuantum de 6.105 RON, pretinsă şi primită de la persoana vătămată (în condiţiile în care valoarea acestei taxe ar fi fost, conform legii, în cuantum de 850 de RON), deşi a prezentat date concrete, atât persoanei vătămate, cât şi membrilor familiei acesteia despre acţiunea pretins exercitată, cauzând o pagubă în sumă totală de 8.643 RON - întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Fapta inculpatei A., care în luna septembrie 2018, acţionând în calitate de avocat, fără a încheia un contract de asistenţă juridică, a indus-o în eroare pe persoana vătămată D., de la care a pretins şi a primit suma de 1.000 de RON, cu titlu de onorariu, pentru a redacta şi a susţine o acţiune în justiţie, fără a introduce şi susţine acţiunea în instanţă în numele acesteia şi, implicit, nu a susţinut interesele persoanei vătămate în vreo cauză, deşi a susţinut contrariul şi a prezentat persoanei vătămate realităţi neconforme, a comunicat termenele de judecata inexistente în realitate, a stabilit întâlniri pe care nu le-a onorat, a susţinut în mod mincinos că s-a admis acţiunea, dar s-a şi exercitat cale de atac - cauzând o pagubă persoanei vătămate, în sumă de 1.000 RON, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen.

La termenul de judecata din 25.11.2021, inculpata A. a învederat instanţei solicitarea ca judecata să se desfăşoare potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., respectiv a recunoscut total şi necondiţionat faptele din actul de sesizare, şi-a însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale şi a fost de acord ca procesul să se soluţioneze pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală. A fost audiată, a solicitat termen pentru depunerea unor înscrisuri în circumstanţiere şi pentru achitarea prejudiciului, pe care a fost de acord sa îl plătească.

La termenul acordat din data de 03.02.2022, inculpata nu s-a prezentat şi a solicitat un nou termen pentru achitarea prejudiciului, solicitare admisă, pentru ca la termenul de judecată din data de 17.02.2022, inculpata să nu se prezinte din nou şi nu a depus dovezi în sensul achitării prejudiciului solicitat de părţile civile şi pe care a fost de acord sa îl achite prin declaraţia din data de 25.11.2021.

Cererea de a se aplica procedura abreviată în cazul recunoaşterii faptelor şi însuşirii probelor administrate în cursul urmăririi penale a fost admisă prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecata din data de 17.02.2022.

Sub aspectul laturii subiective, s-a arătat că infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 din C. pen., se comite cu intenţie directă, calificată prin scopul obţinerii unui folos, pentru sine sau pentru altul. Sub aspectul laturii subiective, inculpata a urmărit ca prin activitatea de inducere şi menţinere în eroare a celor două persoane care au apelat la serviciile sale de avocat, să obţină pentru sine un folos patrimonial injust şi să le cauzeze acestora o pagubă, atâta timp cât banii plătiţi de către părţile civile pentru acţiuni erau folosiţi de către inculpată în interesul său propriu şi nu în interesul clienţilor, ea nepromovând nicio acţiune în justiţie în numele clienţilor săi şi neachitând nicio taxă. Inculpata a acţionat cu intenţie directă, prevăzând rezultatele faptelor sale şi urmărind producerea lor prin săvârşirea faptelor, cunoscând încă de la început că nu a introdus şi susţinut nicio acţiune în justiţie.

S-a constatat un mod de operare caracterizat: nu s-a încheiat contract de asistenţă judiciară, nu s-a emis chitanţa pentru fiecare sumă de bani pretinsă şi primită, nu s-a prezentat fiecărei parţi în mod concret acţiunea formulată,nu s-a făcut dovada numărului de înregistrare sau a termenului de judecată, prin prezentarea, de exemplu, a citaţiilor primite; discuţiile despre modul de desfăşurare a şedinţelor de judecata au fost lapidare; se evitau momentele când inculpata trebuia sa ofere explicaţii despre evoluţia fiecărei cauze judiciare, răspundea cu dificultate la telefon sau nu mai răspundea.

De altfel, inculpata nu a contestat în cursul cercetării judecătoreşti îndeplinirea condiţiilor angajării răspunderii penale pentru infracţiunile de înşelăciune pentru care a fost trimisă în judecată, recunoscând că nu a introdus acţiunile judiciare pentru care a primit bani cu titlu de onorariu avocat, întrucât a traversat o perioadă grea, fără însă a explica şi argumenta solid aceste împrejurări.

Potrivit art. 74 din C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face, în raport, cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării inculpatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.

Instanţa de judecată a avut în vedere modul de comitere a fiecărei infracţiuni, inculpata exercitând atribuţii specifice profesiei exercitate, însă prin deturnarea de la finalitatea legală, în scopul înavuţirii personale, fără exercitarea serviciului legal. Sumele de bani primite au prezentat însemnătate pentru persoanele vătămate, una dintre acestea chiar a contractat un credit bancar pentru procurarea banilor solicitaţi de inculpată cu titlu de taxa de timbru, deşi ea şi-a însuşit banii şi nu a achitat taxa pretinsă. Se conturează, astfel, o trăsătura de personalitate negativă a persoanei inculpatei, care a şi manifestat stăruinţă în solicitarea şi încasarea banilor în mod repetat de la persoanele vătămate, pentru îndeplinirea unor activităţi judiciare, din perspectiva celor vătămaţi acestea constituind forme esenţiale de valorificare a drepturilor si intereselor subiective civile.

S-au avut în vedere şi datele personale: nu are antecedente penale, a adoptat o conduită procesuală sinceră şi cooperantă în cursul cercetării judecătoreşti, dar în cursul urmăririi penale nu a cooperat, ci a evitat orice contact cu organele de urmărire penala; nu a depus niciun efort pentru achitarea prejudiciului, deşi a primit mai multe termene de judecată alocate în acest scop; beneficiază de un nivel de educaţie consolidată, are o vârstă tânără, are studii universitare, profesie de avocat.

Conform art. 83 din C. pen., instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii .

d) în raport cu persoana infractorului, cu conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi cu posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Conform dispoziţiilor art. 83 alin. (2) din C. pen., nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei daca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşita este de 7 ani (deci inclusiv limita de 7 ani) sau mai mare.

Aplicând prevederile legale enunţate, s-a constatat îndeplinite condiţiile legale pentru dispunerea amânării aplicării pedepsei: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reglementata de art. 244 alin. (1) din C. pen. - înşelăciunea este cuprinsa între 6 luni şi 3 ani închisoare, pedeapsa aplicată pentru fiecare infracţiune şi pedeapsa rezultantă nu depăşeşte 2 ani, inculpata nu a mai fost anterior condamnata, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii prin declaraţia din data de 25.11.2021, în raport cu persoana inculpatei care are o vârsta tânără, cu conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, cu acceptul expres de a plăti persoanelor vătămate toate categoriile de prejudicii solicitate, precum şi cu posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În ceea ce priveşte soluţionarea acţiunii civile, instanţa de fond a reţinut că existenţa şi întinderea prejudiciului material şi a suferinţelor morale suferite de fiecare dintre cele două parţi civile rezultă din coroborarea declaraţiilor persoanelor induse în eroare de inculpată în calitate de avocat, cu înscrisurile întocmite de partea civilă B. în momentul achitării tranşelor de bani către inculpată, înscrisurile, reprezentând redarea convorbirilor telefonice purtate de inculpată cu persoana vătămată D., din care rezultă angajamentul nereal că inculpata îl va reprezenta în faţa instanţei de judecată într-un presupus proces, dar şi cu declaraţiile de recunoaştere formulate de inculpata prin care şi-a asumat integral şi necondiţionat faptele de care este acuzată.

Prin declaraţia din data de 25.11.2021, inculpata A. a fost de acord sa plătească părţilor civile toate categoriile de sume solicitate cu titlu de daune materiale, daune morale şi cheltuieli de transport.

S-a arătat că sunt aplicabile prevederile art. 23 alin. (2,3) din C. proc. pen., conform cărora: inculpatul poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile, în cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii. S-a consfinţit principiul disponibilităţii acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpata A. care a criticat sentinţa apelată exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei, arătând că, întrucât s-a mers pe procedura simplificată, iar inculpata se află la primul contact cu legea penală, pedeapsa aplicată este una mult prea mare.

În dovedirea cererii de apel a înţeles să se folosească pe proba cu înscrisuri.

În drept, şi-a întemeiat cererea de apel pe dispoziţiile art. 408 şi urm. din C. proc. pen.

Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel

În al doilea grad de jurisdicţie, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11.04.2022, primul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 31 mai 2022, dată la care instanţa a încuviinţat cererea de amânare a judecării cauzei, în vederea angajării unui apărător ales şi pentru semnarea motivelor de apel, formulată de apelanta inculpată A..

La termenul de judecată din 13 septembrie 2022, având în vedere că motivele de apel nu fuseseră semnate, instanţa a dispus citarea apelantei inculpate A., cu menţiunea de a se prezenta în faţa instanţei de judecată pentru a semna motivele de apel, iar în caz de imposibilitate, de a comunica, sub orice altă formă, că îşi însuşeşte motivele de apel.

La termenul de judecată din 25 octombrie 2022, apelanta inculpată a transmis, prin e-mail, în ziua şedinţei de judecată, declaraţia de apel semnată, precum şi o cerere de amânare a judecării cauzei pentru a depune înscrisuri în circumstanţiere, arătând că la acel termen nu se poate prezenta din motive medicale, cerere de amânare care a fost încuviinţată de instanţa de apel.

La termenul de judecată din 06 decembrie 2022, Înalta Curte a apreciat întemeiată cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apelanta inculpată A., având în vedere, atât motivele medicale invocate, cât şi susţinerea acesteia privind demersul său de a achita contravaloarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubire către părţile civile, motiv pentru care a încuviinţat-o.

La termenul de judecată din 09 februarie 2023, intimata parte civilă C. a transmis la dosar un înscris prin care a adus la cunoştinţă instanţei că, din cauza problemelor de sănătate, se află în imposibilitate de a se prezenta la termen şi că "renunţă definitiv la acest proces şi la următoarele, dacă vor mai fi".

La acelaşi termen, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbateri.

După ce dosarul a rămas în pronunţare, în aceeaşi zi, inculpata a transmis la dosar o cerere prin care solicita instanţei ca, în cazul rămânerii în pronunţare, să amâne pronunţarea pentru a depune concluzii scrise, precizând, totodată, că a luat legătura cu părţile civile şi urmează să achite contravaloarea sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri.

Analizând sentinţa penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Soluţionarea cauzei în primă instanţă, în procedura simplificată a judecăţii în cazul recunoaşterii învinuirii, s-a făcut cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) şi art. 377 din C. proc. pen., inculpata A. declarând personal, anterior începerii cercetării judecătoreşti, că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare şi solicită ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Subsecvent valorificării acestei opţiuni procesuale, probatoriul administrat în cauză a fost judicios evaluat de către instanţa de fond şi a rămas necontestat pe parcursul celor două grade de jurisdicţie, Înalta Curte însăşi concluzionând, în urma propriei analize a probelor existente, că acesta are aptitudinea de a dovedi acuzaţiile penale, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În contextul procedurii simplificate parcurse în cauză şi a poziţiei asumate în apel de către inculpată, care nu a criticat statuările factuale ale primei instanţe, Înalta Curte apreciază superfluă o eventuală analiză detaliată a probatoriului, limitându-se la a face trimitere, sub acest aspect, la considerentele ample ale sentinţei apelate.

Constată, la rândul său, că examinarea coroborată a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală confirmă acuzaţia adusă apelantei inculpate, respectiv aceea că:

1. În perioada 08.01.2020 - 01.03.2020, acţionând în calitate de avocat, a indus-o în eroare pe persoana vătămată B., de la care a pretins şi a primit suma de 2.500 de RON, cu titlu de onorariu pentru a redacta şi a susţine o acţiune în anulare a unui contract de vânzare-cumpărare şi suma de 6.105 RON, despre care a afirmat că reprezintă taxa de timbru stabilită în dosarul respectiv (în condiţiile în care valoarea acestei taxe ar fi fost, conform legii, în cuantum de 850 de RON) şi suma de 38 de RON, reprezentând taxe şi impozite în vederea introducerii acţiunii, fără a efectua, în realitate, vreuna dintre activităţile judiciare asumate în numele şi interesul persoanei vătămate - nu a redactat şi nu a depus la instanţa competentă o acţiune în anulare şi, implicit, nu a susţinut interesele acesteia în vreo cauză, deşi a prezentat date concrete, atât persoanei vătămate, cât şi membrilor familiei acesteia despre acţiunea pretins exercitată, cauzând o pagubă în sumă totală de 8.643 RON.

2. În luna septembrie 2018, acţionând în calitate de avocat, a indus-o în eroare pe persoana vătămată D., de la care a pretins şi a primit suma de 1.000 de RON, cu titlu de onorariu, pentru a redacta şi a susţine o acţiune în justiţie, fără a introduce şi susţine acţiunea în instanţă în numele acesteia şi, implicit, nu a susţinut interesele persoanei vătămate în vreo cauză, deşi a susţinut contrariul şi a prezentat persoanei vătămate împrejurări neconforme – a comunicat termenele de judecată inexistente în realitate, a stabilit întâlniri pe care nu le-a onorat, a susţinut în mod mincinos că s-a admis acţiunea, dar s-a şi exercitat cale de atac - cauzând o pagubă persoanei vătămate, în sumă de 1.000 RON.

Faptele inculpatei A., astfel cum au fost anterior descrise, întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv, elementele constitutive a două infracţiuni de înşelăciune în concurs real, prevăzute de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 244 alin. (1) din C. pen.

Criticile inculpatei A. privind netemeinicia individualizării pedepsei aplicate sunt nefondate.

Prima instanţă a avut în vedere şi a valorificat just toate criteriile legale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., pedepsele de 9 luni, respectiv 6 luni închisoare, orientate spre minimul special redus cu o treime ca efect al reţinerii incidenţei dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., reflectând adecvat gravitatea concretă a infracţiunilor comise şi periculozitatea inculpatei.

Similar instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că numai aplicarea unei pedepse cu închisoarea este de natură a asigura în mod efectiv conştientizarea, de către inculpată, a gravităţii şi a consecinţelor socialmente periculoase ale faptelor comise, asumarea acestora şi atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei.

Susţinerea inculpatei privind durata prea mare a pedepselor în considerarea opţiunii inculpatei de a fi judecată în procedura simplificată urmare a recunoaşterii învinuirii şi a lipsei antecedentelor penale, este nepertinentă sub aspectul individualizării sancţiunii.

Astfel, beneficiul legal derivat din poziţia procesuală a inculpatei constând în reducerea limitelor pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care a fost condamnată a fost valorificat de prima instanţă şi nu se identifică împrejurări suplimentare care să impună reducerea pedepsei la chiar minimul special.

Înalta Curte apreciază că aplicarea unor pedepse cu închisoarea, cu o durată echivalentă minimului special legal (neredus) sau uşor peste acesta, reflectă adecvat exigenţele de individualizare, având în vedere ansamblul particularităţilor cauzei, cu precădere faptul că inducerea în eroare a vizat persoane vulnerabile prin prisma vârstei şi a nivelului de şcolarizare, persoanele vătămate fiind pensionari cu studii medii. Prezintă, de asemenea, importanţă, faptul că, în ambele cazuri, inculpata a purtat discuţiile exclusiv cu persoanele vătămate în vârstă, profitând de situaţiile litigioase cu care aceştia se confruntau pentru a le induce şi a le menţine în eroare cu privire la activităţile pe care a afirmat că le va efectua sau că le-a efectuat în favoarea lor, determinându-le să îi achite sume de bani în schimbul unor servicii de asistenţă judiciară în cauze pe care nici nu le-a demarat, cu ignorarea principiilor specifice profesiei de avocat şi a responsabilităţii sporite pe care o implică această calitate.

Deşi valoarea prejudiciului cauzat nu este una ridicată, nu se poate face abstracţie de faptul că acesta s-a localizat în patrimoniul unor persoane lipsite de mijloace financiare, persoana vătămată B. fiind nevoită chiar să acceseze un împrumut bancar pentru a achita sumele pretinse de inculpată. Relevant în privinţa gravităţii faptelor este şi obiectul litigiilor ce relevă semnificaţia acestora pentru respectivele persoane şi implicaţiile neexercitării acţiunilor în justiţie convenite, persoana vătămată B. vizând redobândirea dreptului de proprietate asupra locuinţei, iar persoana vătămată D. urmărind obţinerea unor drepturi băneşti în cadrul unui litigiu privind dreptul la pensie, litigiu ce presupune exercitarea acţiunii în termenul legal sub sancţiunea decăderii.

Cât priveşte datele ce caracterizează persoana inculpatei, nu au fost relevate aspecte care să denote o periculozitate atât de scăzută încât să justifice aplicarea pedepselor într-un cuantum mai redus, dimpotrivă, faptul că aceasta a comis două infracţiuni similare corelat cu atitudinea manifestată în cauza de faţă, susţin concluzia că aceasta nu are resurse interioare reale de conştientizare a consecinţelor faptelor comise şi de adaptare la exigenţele profesiei de avocat, lipsa antecedentelor penale nefiind relevantă.

Astfel, deşi a recunoscut comiterea infracţiunilor, inculpata nu s-a prezentat la niciun termen subsecvent celui la care a solicitat judecata în procedură simplificată, nici în primă instanţă şi nici în apel, calea de atac suferind numeroase amânări pentru ca inculpata să complinească lipsa semnăturii declaraţiei de apel şi, deşi a pretins că va acoperi paguba produsă părţilor civile, nu reiese că ar fi făcut vreun demers în acest scop, deşi judecata s-a prelungit pe parcursul unei durate de peste un an şi jumătate, împrejurare ce atestă că inculpata nu şi-a asumat pe deplin responsabilitatea faptelor.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din C. proc. pen., ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 63 din data de 18 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanta inculpată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta inculpată, în cuantum de 236 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 63 din data de 18 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta inculpată, în cuantum de 236 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2023.