Forgery by proxy: Proportionality of custodial and professional sanctions for lawyer-instigated private document falsification

Şedinţa publică din data de 23 martie 2023

Deliberând asupra apelului formulat de inculpata A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 235/2022 din data de 15 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 396 alin. (1), (2) şi (10) din C. proc. pen. procedură penală, a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare şi 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., ca pedeapsă complementară, şi anume dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de avocat, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale).

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 6 luni închisoare sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat inculpata ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Cluj-Napoca sau în orice lăcaş de cult din localitate, în condiţiile stabilite de Serviciul de probaţiune Cluj, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

Conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., pedeapsa complementară se va executa după rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a stabilit că pedeapsa accesorie se va executa doar în ipoteza în care se revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a desfiinţat în totalitate următoarele înscrisuri falsificate:

- Cererea de eliberare a parolelor din dosarul nr. x/2011 din 23.01.2020 şi împuternicirea avocaţială aferentă;

- Cererea de eliberare a parolelor din dosarul nr. x/2012 din 21.01.2020 şi împuternicirea avocaţială aferentă;

- Cererea de eliberare a parolelor din dosarul nr. x/2008 din 02.03.2020 şi împuternicirea avocaţială aferentă.

În temeiul art. 398 şi art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat inculpata să plătească în favoarea statului suma de 985,35 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care: 85,35 RON cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală; 900 RON cheltuieli judiciare pentru fazele de cameră preliminară şi judecată).

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, din examinarea ansamblului probator administrat în faza de urmărire penală, se confirmă starea de fapt reţinută de procuror şi însuşită ca atare de inculpata A. (probatoriul nefiind contestat de inculpată), respectiv:

În luna martie 2020, inculpata A., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, a încheiat contractul de asistenţă juridică seria xnr. x/2020 cu clientul B., în vederea clarificării situaţiei juridice a terenului care îi fusese concesionat acestuia de către Comuna Iclod, în anul 2020.

La data de 03.02.2020, inculpata a solicitat Comunei Iclod, prin adresă scrisă, comunicarea unor acte cu privire la situaţia juridică a imobilului în cauză, însă nu a primit niciun răspuns. În această situaţie, inculpata a efectuat verificări pentru a identifica eventuale procese aflate pe rolul instanţelor (prin consultarea portalului instanţelor) şi a identificat mai multe dosare civile, între care dosarele nr. x/2012, nr. y/2011 şi nr. 4754/11/2008* ale Tribunalului Cluj, având ca obiect cereri de anulare a unor contracte de concesiune pentru terenuri aflate în vecinătatea celui aparţinând clientului ei.

În vederea obţinerii unor documente din dosarele menţionate, cu intenţia de a le folosi pentru iniţierea unui eventual litigiu civil în numele clientului său, inculpata A. i-a solicitat martorului C. – colaborator al cabinetului avocaţial al inculpatei, să redacteze în numele Comunei Iclod şi să depună la Tribunalul Cluj trei cereri scrise olograf, prin care a solicitat parolele pentru cele trei dosare şi să anexeze fiecărei cereri câte o împuternicire avocaţială.

Astfel, martorul C. a întocmit în numele comunei Iclod cele trei cereri olografe, prin care a solicitat comunicarea parolelor celor trei dosare civile. Totodată, martorul a completat olograf trei împuterniciri avocaţiale în numele inculpatei, semnându-le prin imitarea semnăturii acesteia şi consemnând pe împuterniciri numere fictive ale unor pretinse contracte de asistenţă juridică care, în realitate, nu existau în fapt, nu fuseseră încheiate cu Comisia Locală Iclod (inculpata nu a avut relaţii de colaborare profesională cu Comuna Iclod, nu a reprezentat-o în niciun litigiu).

Cererea pentru comunicarea parolei dosarului nr. x/2012, însoţită de împuternicirea avocaţială, a fost depusă la Tribunalul Cluj la data de 23.01.2020, cererea pentru comunicarea parolei dosarului nr. x/2011 şi împuternicirea avocaţială aferentă a fost depusă tot la data de 23.01.2020, iar cea de a treia cerere şi împuternicirea avocaţială au fost depuse la dosarul nr. x/2008 la data de 02.03.2020.

Cele trei cereri au fost încuviinţate de către instanţă, astfel că inculpata a intrat în posesia parolelor şi a consultat dosarele civile, însă nu a identificat documente care să intereseze litigiul clientului său.

Cu ocazia audierii, inculpata A. a recunoscut că i-a solicitat colaboratorului său, C., să redacteze olograf cele trei cereri pentru comunicarea parolelor şi să completeze olograf, în numele ei, trei împuterniciri avocaţiale pe care să le anexeze cererilor. Inculpata a precizat că raţiunea pentru care a recurs la această modalitate a fost aceea de a obţine cu celeritate actele necesare pentru clarificarea situaţiei juridice a terenului concesionat clientului său, încercând să evite promovarea unei acţiuni în contencios-administrativ în contradictoriu cu Comuna Iclod, întrucât o astfel de acţiune poate dura ani de zile şi presupune costuri suplimentare.

Martorul C. a declarat că lucrează ca şi colaborator la cabinetul avocatei A., sens în care desfăşoară diferite activităţi, cum ar fi studierea dosarelor, întocmirea de cereri, depuneri-ridicări de acte, corespondenţă etc. În cursul anului 2020, inculpata A. l-a însărcinat să formuleze cereri către Tribunalul Cluj, în trei dosare pe care aceasta le identificase, în vederea obţinerii unor documente de care avea nevoie pentru un client aflat în litigiu cu Comisia Locală Iclod, cereri prin care să solicite să-i fie comunicate parolele în vederea studierii dosarelor în format electronic. Urmare a solicitării inculpatei, C. a întocmit în numele Comunei Iclod trei solicitări către Tribunalul Cluj, pe care le-a redactat personal, olograf şi pe care le-a semnat, încercând să imite semnătura inculpatei.

Martorul a precizat că a întrebat-o pe inculpată în numele cui să întocmească cele trei solicitări, iar aceasta i-a comunicat să le formuleze în numele Comunei Iclod, prin avocat A., la momentul redactării celor trei cereri olografe martorul necunoscând faptul că inculpata nu avea încheiate contracte de asistenţă juridică cu Comuna Iclod, acest lucru aflându-l ulterior. Alături de cererile adresate Tribunalului Cluj, martorul C. a completat olograf şi trei formulare tipizate de împuterniciri avocaţiale, în numele inculpatei A., pe care le-a semnat tot prin imitarea semnăturii acesteia şi le-a anexat celor trei cereri. În cuprinsul celor trei împuterniciri avocaţiale, martorul a consemnat numere fictive de contracte de asistenţă juridică, fără a o întreba în prealabil pe inculpata A. dacă încheiase cu Comuna Iclod contracte de asistenţă juridică. Totodată, împuternicirilor le-a atribuit numere, în mod fictiv ori în baza evidenţei cabinetului avocaţial (martorul nu mai reţine acest aspect). Martorul a mai menţionat că cele şase documente le-a redactat olograf la Tribunalul Cluj şi nu la cabinetul avocaţial şi, mai mult ca sigur, inculpata l-a însărcinat telefonic să întocmească cererile şi împuternicirile, altfel înscrisurile ar fi fost semnate de către inculpată.

S-a arătat că, din examinarea ansamblului probator administrat în faza de urmărire penală, se confirmă starea de fapt reţinută de procuror şi expusă mai-sus.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatei A., care i-a solicitat colaboratorului său, martorul C., să întocmească şi să depună la datele de 23.01.2020, 23.01.2020 şi 02.03.2020, la dosarele înregistrate la Tribunalul Cluj cu numerele 1972/235/2012, 815/235/2011 şi 4754/11/2008*, în numele Comunei Iclod, prin avocat A., şase înscrisuri în care au fost consemnate împrejurări necorespunzătoare adevărului, mai exact trei cereri de eliberare a parolelor pentru dosarele electronice menţionate şi trei împuterniciri avocaţiale, deşi inculpata nu avea încheiat cu Comuna Iclod niciun fel de contract de asistenţă juridică pentru a justifica reprezentarea acestei persoane juridice, constituie infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale).

Legat de scopul aplicării pedepsei, instanţa de fond a reţinut că, din perspectiva art. 3 din Legea nr. 254/2013, acesta constă în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, care trebuie să se realizeze nu doar pentru cel căruia i se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea şi reeducarea sa (aşa numita "prevenţie specială"), ci şi pentru ceilalţi destinatari ai legii penale (aşa numita "prevenţie generală").

Scopul imediat al pedepsei se realizează prin funcţia de constrângere (care implică o privaţiune de drepturi la adresa inculpatului), funcţia de reeducare (care implică înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului), dar şi prin funcţia de exemplaritate a pedepsei, care are ca scop determinarea altor posibili subiecţi de drept penal să evite săvârşirea de noi infracţiuni, datorită consecinţelor la care se expun.

Or, pentru ca pedeapsa să-şi realizeze funcţiile şi scopul definit de legiuitor, aceasta trebuie să corespundă, sub aspectul duratei şi naturii sale, gravităţii faptei comise, potenţialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana inculpatului, dar şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii, revenind instanţei de judecată datoria asigurării unui echilibru real între gravitatea faptei şi periculozitatea infractorului, pe de-o parte, precum şi durata şi modalitatea de executare a sancţiunii, pe de altă parte.

În ceea ce priveşte acest examen de temeinicie şi proporţionalitate, instanţa este obligată să ţină seama de criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., referitoare la individualizarea pedepselor, cât şi să evalueze în mod riguros necesitatea stabilirii şi aplicării unei pedepse, atunci când infracţiunea comisă prezintă un grad de pericol social redus.

Astfel, în concret, instanţa de fond a avut în vedere următoarele criterii de individualizare a răspunderii penale: gravitatea infracţiunii săvârşite – o frecvenţă considerabilă a operaţiunilor de instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (6 acte materiale), într-un interval de timp redus; periculozitatea infractorului – inculpata nu are antecedente penale, este divorţată şi are doi copii minori; împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite – inculpata a solicitat colaboratorului ei, martorului C., să întocmească şi să depună, la datele de 23.01.2020, 23.01.2020 şi 02.03.2020, în trei dosare înregistrate la Tribunalul Cluj, şase înscrisuri în care au fost consemnate împrejurări necorespunzătoare adevărului; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – stare de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică pe care trebuie să o inspire înscrisurile sub semnătură privată, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii – activitatea infracţională s-a derulat într-un interval de timp redus, reţinându-se, însă, că cele trei cereri de consultare a dosarelor anterior amintite au fost încuviinţate de către instanţă, astfel că inculpata a intrat în posesia parolelor şi a consultat efectiv dosarele civile, fără însă să utilizeze ulterior documentele din dosare, pe care nu le-a apreciat utile; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit – în desfăşurarea activităţii sale profesionale de avocat, în vederea obţinerii unor documente utile în eventualitatea unui litigiu civil în numele clientului său, cu încălcarea normelor legale; inculpata a motivat conduita infracţională prin dorinţa sa de a clarifica situaţia clientului şi dificultăţile de comunicare instituţională apărute în procesul de obţinere, pe cale legală, a înscrisurilor necesare acestui demers; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpata se află la primul conflict cu legea penală; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal – inculpata s-a prezentat în faţa organelor de anchetă, asumându-şi responsabilitatea pentru faptele comise, iar în faţa instanţei a recunoscut în întregime acuzaţiile penale formulate împotriva sa, uzând de procedura simplificată de recunoaştere a vinovăţiei; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială – inculpata are vârsta de 45 de ani, are studii superioare, este divorţată, are doi copii; inculpata are sprijinul moral şi afectiv al familiei, locuind alături de mama sa şi de cei doi copii.

Raportat la împrejurările concrete de comitere a ilicitului penal din cauză, s-a observat, pe de-o parte, că implicarea inculpatei A. în săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen., a fost una semnificativă, aceasta săvârşind un număr de 6 acte materiale de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu consecinţa aplicabilităţii în cauză a prevederilor art. 35 alin. (1) din C. pen. referitoare la infracţiunea continuată, că această conduită ilicită a fost manifestată de inculpată în exercitarea atribuţiilor sale profesionale de avocat, calitate care ar fi trebuit să atragă o responsabilizare în plus a acesteia faţă de consecinţele acţiunilor sale, atât timp cât funcţia profesională deţinută o obligă să cunoască consecinţele nerespectării dispoziţiilor legale.

Pe de altă parte, probele cauzei confirmă alegaţiile inculpatei, în sensul că aceasta este o persoană integrată în societate, apreciată în comunitatea în care îşi desfăşoară activitatea profesională atât pentru calităţile personale, cât şi cele de bun profesionist, are o conduită adecvată în familie şi manifestă ataşament faţă de copii şi mamă, respectiv este preocupată de viitorul său, atât din prisma asumării responsabilităţilor familiale, cât şi a celor profesionale.

Deopotrivă, faţă de lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală a inculpatei pe parcursul procedurii penale, care conştientizează consecinţele activităţii infracţionale derulate, asumându-şi şi regretând săvârşirea infracţiunilor, dar şi reţinând că infracţiunea concret săvârşită este de o gravitate medie, instanţa a apreciat că o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este suficientă, în raport cu infracţiunea concret săvârşită.

Prin urmare, instanţa a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea prin orientare spre minimul special obţinut ca urmare al valorificării prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în cauză nefiind identificate împrejurări care să poată fi calificate şi reţinute ca circumstanţe atenuante, potrivit art. 75 şi art. 76 din C. pen.

Pentru considerentele anterior redate, instanţa a considerat că reeducarea inculpatei nu poate fi făcută decât prin condamnarea acesteia, iar aplicarea altei instituţii privitoare la modul de individualizare a executării pedepsei, cum ar fi renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei în condiţiile art. 80-82 din C. pen., respectiv art. 83-90 din C. pen., ar reprezenta un tratament sancţionatoriu excesiv de clement, în considerarea împrejurărilor concrete ale săvârşirii infracţiunii şi gravităţii sporite pe care acestea o imprimă faptei comise, inclusiv prin prisma calităţii inculpatei de avocat (membră a Baroului Bucureşti de peste 14 ani).

S-a avut în vedere şi faptul că, deşi inculpata nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine constantă de regret şi recunoaştere a faptei, prin ordonanţa din data de 26.04.2022, faţă de acesta s-a pus în mişcare acţiunea penală în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru săvârşirea unor infracţiuni similare celei din prezentul dosar (două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, ambele prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., două infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, ambele prev. de art. 230 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., şi două infracţiuni de uz de fals în formă continuată, ambele prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.), existând astfel motive întemeiate pentru a se considera că activitatea infracţională desfăşurată de inculpată este mai extinsă şi denotă perseverenţă infracţională în ceea ce priveşte comiterea infracţiunilor de fals. Situaţia anchetei penale din dosarul penal nr. x/2021 nu poate fi ignorată, urmând a fi avută în vedere în condiţiile art. 74 alin. (1) lit. f) din C. pen., chiar dacă inculpata beneficiază de prezumţia de nevinovăţie pentru infracţiunile cercetate în acel dosar (atât timp când nu s-a pronunţat o hotărâre de condamnare definitivă pentru comiterea acestor infracţiuni).

De asemenea, în raport cu datele care caracterizează persoana inculpatei şi cu gravitatea infracţiunii săvârşite, precum şi cu împrejurarea că inculpata s-a folosit de calitatea de avocat pentru comiterea infracţiunii deduse judecăţii, în evidentă contradicţie cu exigenţele profesionale ale exercitării profesiei de avocat, devenind nedemnă să exercite această profesie şi să ocupe o funcţie publică, instanţa a apreciat necesară aplicarea unei pedepse complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. pe o durată de 1 an, anume dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de avocat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpata A., care a criticat sentinţa apelată exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând instanţei de apel să dispună renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării acesteia sau, în subsidiar, dacă va considera necesară aplicarea unei pedepse principale, să se orienteze spre pedeapsa amenzii. Totodată, apelanta inculpată a solicitat înlăturarea pedepsei complementare constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat, precizând şi faptul că nu este de acord cu prestarea muncii neremunerate în folosul comunităţii, pe durata termenului de supraveghere.

În esenţă, inculpata A. a argumentat solicitările sale prin aceea că, raportat la calitatea sa de avocat, pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în cauză este prea mare, de vreme ce nu a existat vreun prejudiciu, nu a urmărit vreun scop patrimonial pentru sine şi nici nu a avut un alt beneficiu sau folos material. De asemenea, a făcut trimitere la circumstanţele personale favorabile, respectiv faptul că are doi copii în întreţinere, este divorţată, profesează de peste 14 ani şi are o atitudine corectă faţă de muncă, aceste ultime împrejurări justificând şi solicitarea sa de înlăturare a obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

În ceea ce priveşte aplicarea pedepsei complementare, inculpata a apreciat că ea nu este necesară, având în vedere că, prin intermediul profesiei, îşi asigură cele necesare traiului, atât pentru sine, cât şi pentru cei doi copii şi mama sa în vârstă de 71 ani, astfel că, pe durata pedepsei, s-ar afla în imposibilitatea de a-şi mai întreţine familia.

În al doilea grad de jurisdicţie, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 6 ianuarie 2023, primul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 9 februarie 2023, când inculpata A. a lipsit, solicitând prin motivele de apel depuse anterior judecarea cauzei în lipsă.

Analizând sentinţa penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază nefondat apelul formulat, pentru următoarele considerente:

Soluţionarea cauzei în primă instanţă, în procedura simplificată a judecăţii în cazul recunoaşterii învinuirii, s-a făcut cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) şi art. 377 din C. proc. pen., inculpata A. declarând personal, anterior începerii cercetării judecătoreşti, că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare şi solicită ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Subsecvent valorificării acestei opţiuni procesuale, probatoriul administrat în cauză a fost judicios evaluat de către instanţa de fond şi a rămas necontestat pe parcursul celor două grade de jurisdicţie, Înalta Curte însăşi concluzionând, în urma propriei analize a probelor existente, că acesta are aptitudinea de a dovedi acuzaţiile penale, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În contextul procedurii simplificate parcurse în cauză şi a poziţiei asumate în apel de către inculpată, care nu a criticat statuările factuale ale primei instanţe, Înalta Curte apreciază superfluă o eventuală analiză detaliată a probatoriului, limitându-se la a face trimitere, sub acest aspect, la considerentele ample ale sentinţei apelate.

Constată, la rândul său, că examinarea coroborată a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală confirmă acuzaţia adusă apelantei inculpate, respectiv aceea că i-a solicitat colaboratorului său, martorul C., să întocmească şi să depună, la datele de 23 ianuarie 2020, 23 ianuarie 2020 şi 2 martie 2020, la dosarele înregistrate pe rolul Tribunalului Cluj cu numerele 1972/235/2012, 815/235/2011 şi 4754/11/2008*, şase înscrisuri formulate aparent în numele Comunei Iclod, prin avocat A., în care au fost consemnate împrejurări necorespunzătoare adevărului, mai exact trei cereri de eliberare a parolelor pentru dosarele electronice menţionate şi trei împuterniciri avocaţiale, deşi, în realitate, inculpata avocat nu încheiase cu unitatea administrativ-teritorială vreun contract de asistenţă juridică pentru a justifica reprezentarea acestei persoane juridice.

Faptele inculpatei A., astfel cum au fost anterior descrise, întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

Criticile inculpatei A. privind netemeinicia individualizării pedepsei aplicate sunt nefondate.

Prima instanţă a avut în vedere şi a valorificat just toate criteriile legale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., pedeapsa de 6 luni închisoare, uşor superioară minimului special redus cu o treime, ca efect al reţinerii incidenţei dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., reflectând adecvat gravitatea concretă a infracţiunii comise şi periculozitatea inculpatei.

Similar instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că numai aplicarea unei pedepse cu închisoarea este de natură a asigura în mod efectiv conştientizarea, de către inculpată, a gravităţii şi a consecinţelor socialmente periculoase ale faptei comise, asumarea acestora şi atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei.

Susţinerea inculpatei A. privind durata prea mare a pedepsei, date fiind lipsa oricărui prejudiciu şi neurmărirea unor scopuri patrimoniale proprii, este nepertinentă sub aspectul individualizării sancţiunii. Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reţinută în sarcina sa în forma instigării, este o infracţiune esenţialmente de pericol, a cărei tipicitate obiectivă nu include cerinţa unui atare scop ori rezultat patrimonial. În plus, susţinerea apelantei este şi parţial nereală, în condiţiile în care mobilul ce a stat la baza activităţii sale a fost acela al facilitării demersurilor juridice realizate în beneficiul clientului său persoană fizică şi, prin aceasta, în mod indirect, şi obţinerea beneficiilor echivalente respectivului contract de asistenţă juridică.

Având în vedere ansamblul particularităţilor cauzei, cu precădere modalitatea în care inculpata a conceput activitatea ilicită, faptul că înscrisurile false întocmite la solicitarea sa au fost valorificate în cadrul unei instanţe judecătoreşti, în scopul de a avea acces la informaţii la care nu era îndreptăţită, calitatea de avocat în care inculpata a acţionat, cu ignorarea principiilor specifice profesiei şi a responsabilităţii sporite pe care o implica această calitate, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu o durată echivalentă minimului special legal (neredus), reflectă adecvat exigenţele de individualizare, astfel că nu se impune reducerea sa.

Ansamblul circumstanţelor obiective anterior descrise legitimează şi concluzia că eventuala aplicare a pedepsei amenzii, astfel cum a solicitat apelanta, nu ar reflecta adecvat gravitatea concretă a infracţiunii, cu precădere starea de pericol creată pentru încrederea publică în înscrisurile depuse de avocaţi la dosarele instanţelor judecătoreşti, solicitarea inculpatei sub acest aspect fiind neîntemeiată.

Critica apelantei inculpate referitoare la modalitatea de individualizare a executării pedepsei principale este, de asemenea, nefondată.

Opţiunea primei instanţe pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este justificată de îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de art. 91 din C. pen., inclusiv a celei referitoare la necesitatea supravegherii conduitei inculpatei pe o perioadă determinată, în vederea garantării atingerii scopului preventiv al pedepsei.

Renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării acesteia, astfel cum a solicitat inculpata A., nu reprezintă alternative fiabile de individualizare a executării pedepsei principale stabilite în speţă, deoarece gravitatea concretă a infracţiunii comise şi particularităţile persoanei inculpatei susţin concluzia că aceasta din urmă nu are resurse interioare reale de conştientizare a consecinţelor faptelor comise şi de adaptare la exigenţele profesiei de avocat.

Respectând exigenţele prezumţiei de nevinovăţie, Înalta Curte nu poate totuşi să facă abstracţie de suspiciunile de implicare a inculpatei în comiterea altor fapte de acelaşi gen, ce fac obiectul cercetărilor în cauza penală nr. 85/P/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Până la clarificarea acestor ultime acuzaţii, inculpata se bucură de prezumţia garantată de art. 4 din C. proc. pen., însă indiciile existente cu privire la un anumit modus operandi în activitatea profesională, corelate cu atitudinea manifestată în cauza de faţă, în care, deşi a recunoscut comiterea faptei, inculpata nu pare a-şi fi asumat pe deplin gravitatea şi consecinţele acesteia, susţin aprecierea că eventuala dispunere a renunţării sau amânării aplicării pedepsei nu este justificată obiectiv şi nu serveşte în mod real dezideratului atingerii finalităţii preventiv-educative a sancţiunii penale.

Din această perspectivă, solicitarea apelantei inculpate, de înlăturare a obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, obligaţie stabilită de prima instanţă conform art. 93 alin. (3) din C. pen., este lipsită de temei legal, impunerea unei atare obligaţii pe durata termenului de supraveghere fiind obligatorie, tocmai în vederea asigurării tuturor garanţiilor că persoana condamnată îşi va reconsidera atitudinea faţă de lege.

În fine, critica aceleiaşi inculpate, referitoare la netemeinicia aplicării pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a exercita profesia de avocat, este neîntemeiată.

Conform dispoziţiilor art. 67 alin. (1) din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

În cauza de faţă, necesitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii dreptului inculpatei de a profesa pe o perioadă de 1 an decurge din calitatea în care aceasta a acţionat - ce a constituit premisa necesară a punerii în aplicare a rezoluţiei infracţionale, din modalitatea de săvârşire a faptei şi scopul urmărit - respectiv facilitarea accesului nelegal la date şi informaţii privind proceduri judiciare în care erau implicaţi terţi, dar şi din ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatei. Sub acest ultim aspect, Înalta Curte constată că situaţia personală şi familială a inculpatei – mamă a doi copii, divorţată, care asigură inclusiv sprijinul mamei vârstnice – nu justifică, prin ea însăşi, înlăturarea sancţiunii complementare, de vreme ce, pe de-o parte, aceiaşi factori nu au avut anterior un efect inhibitor asupra conduitei inculpatei, iar, pe de altă parte, circumstanţele personale nu au prevalenţă asupra restului datelor obiective ale cauzei.

Or, subliniind că pedeapsa penală, inclusiv cea complementară, urmăreşte să asigure nu atât represiunea autorului faptei, cât mai ales reeducarea acestuia şi formarea unei noi atitudini faţă de exigenţele legii, Înalta Curte apreciază că atingerea acestui scop reclamă, în speţă, completarea restrângerilor specifice pedepsei principale cu cele ce derivă din interzicerea temporară a exercitării profesiei de avocat. Numai prin menţinerea pedepsei complementare se creează, în mod real, premisele ca inculpata A. să conştientizeze rolul şi cerinţele asociate exerciţiului unei profesii care concură la realizarea actului de justiţie, neexistând un minimum de date din care să rezulte că, pe durata limitată a acestei interdicţii, inculpata s-ar afla în imposibilitate de a presta alte activităţi aducătoare de venituri, astfel cum a susţinut în apel.

Pentru considerentele expuse, apreciind legală şi temeinică hotărârea primei instanţe, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 235/2022 din data de 15 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 235/2022 din data de 15 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2023.