Lease arrears appeal annulled as inadmissible for unsubstantiated Article 488 grounds.

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 12 ianuarie 2018 pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, sub nr. x/2018, reclamanta Compania Natională Aeroporturi Bucureşti S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate rezilierea contractului de închiriere nr. x din 13.12.2004 ca urmare a declaraţiei unilaterale de denunţare din data de 21.02.2017, precum şi să fie obligată pârâta la plata tuturor debitelor restante şi penalităţilor aferente rezultând din ocuparea spaţiilor prevăzute în contract, estimată la valoarea de 305,618,01 RON, datorate începând cu data de 03.05.2017 şi până la momentul eliberării efective a spaţiilor menţionate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349 şi urm. C. civ.

Prin sentinţa nr. 3017 din 29.10.2020, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, s-a admis acţiunea, s-a constatat încetat contractul de închiriere nr. x din 13.12.2004, prin denunţarea unilaterală de către locator, începând cu data de 08.03.2017 şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 334.750,42 RON, reprezentând debit principal restant aferent perioadei 08.03.2017–31.01.2018 şi suma de 56.302,94 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate asupra debitului principal, pentru perioada 08.03.2017 – 31.01.2018.

De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 12.858,46 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Împotriva acestei sentinţe, pârâta A. S.A. a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, care prin decizia civilă nr. 1155A din 14.09.2021 a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a IV-a Civilă şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei secţiilor specializate a V-a sau a VI-a din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

Ulterior, aceasta a fost înregistrată la 19 octombrie 2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a civilă, sub nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 2107 din 26 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis apelul şi a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a admis în parte acţiunea, fiind respinse ca neîntemeiate petitele privind plata contravalorii lipsei de folosinţă şi dobânzii legale.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

3. Împotriva acestei decizii, reclamanta Compania Natională Aeroporturi Bucureşti S.A. a formulat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea apelului.

S-a criticat decizia instanţei de apel din perspectiva faptului că în primele 7 pagini ale hotărârii se reia descrierea tuturor etapelor procesuale, iar la paginile 9-11 se realizează o scurtă analiză a situaţiei de fapt, incompletă, total părtinitoare, fără nicio legătură cu particularităţile cauzei şi cu ignorarea totală a textelor legale invocate de reclamantă.

Recurenta prezintă situaţia de fapt privind raporturile contractuale între cele două părţi şi susţine că, în mod greşit, instanţa de apel nu a avut în vedere la calculul lipsei de folosinţă valorile preţului chiriei din nomenclatorul de tarife al acesteia, obligatoriu potrivit H.G. nr. 455/2011 şi O.M.T.I. nr. 744/2011.

Prin întâmpinarea depusă la 9 mai 2022, intimata A. S.A. a invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia. De asemenea, a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la 6 iunie 2022, recurenta a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de reclamantă şi admiterea recursului.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 31 martie 2022.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 6 octombrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere depus la 9 noiembrie 2022, recurenta a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, întrucât prin cererea de recurs a dezvoltat critici care pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 19 ianuarie 2023.

În prealabil, se constată că, deşi intimata A. S.A. a invocat prin întâmpinare excepţia inadmisibilităţii recursului, din dezvoltarea acestei apărări rezultă că este incidentă, de fapt, excepţia nulităţii recursului, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

La termenul din 19 ianuarie 2023, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului, invocate de intimată, asupra cărora, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului, aceasta nu poate fi reţinută, întrucât cererea de recurs a fost formulată cu respectarea prevederilor legale incidente.

Astfel, decizia recurată a fost comunicată pârâtei la 16 februarie 2022, iar recursul a fost depus la 21 martie 2022, cu respectarea termenului procedural de 30 de zile potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2), precum şi art. 182 alin. (1) din acelaşi cod.

Referitor la excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte o va admite şi va anula recursul pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi a instanţei de apel.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat doar formal pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de nelegalitate este indicat formal, întrucât în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate critici propriu-zise privind nemotivarea, caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei atacate ori existenţa doar a unor argumente străine de natura cauzei.

Nici invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greşita încălcare sau aplicare a normelor de drept material de către instanţa de apel, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care prin decizia atacată ar fi fost încălcate norme de drept material.

În cuprinsul motivelor de casare recurenta reia situaţia de fapt privind derularea raporturilor contractuale între părţi şi susţine că instanţa de apel în mod greşit nu a avut în vedere la stabilirea contravalorii lipsei de folosinţă majorarea preţului chiriei ca urmare a modificării nomenclatorului de tarife al acesteia, obligatoriu potrivit H.G. nr. 455/2011 şi O.M.T.I. nr. 744/2011.

Este de menţionat că recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Prin urmare, recursul este o cale extraordinară de atac cu un scop precis, stabilit expres de legiuitor, analiza instanţei de recurs fiind limitată de situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, pe care nu o poate modifica, potrivit efectului cumulat al art. 483 alin. (3) şi art. 488 C. proc. civ.

Faţă de aceste precizări, criticile recurentei privind reaprecierea obligaţiilor contractuale în baza modificării nomenclatorului de tarife al acesteia, cu scopul constatării creşterii preţului chiriei şi, implicit, a contravalorii lipsei de folosinţă, nu pot forma obiect al controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, a căror verificare excedează limitele recursului, aşa cum sunt ele stabilite de primul alineat al art. 488 din C. proc. civ.

Prin urmare, criticile invocate de recurentă nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., prin prezentarea motivelor de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, respectiv prin prezentarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, de strictă interpretare şi aplicare.

În consecinţă, întrucât din motivele de casare invocate de recurentă nu este identificată nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivare necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi nu au fost identificate nici motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, se reţine că sunt întemeiate şi apărările de procedură formulate de intimata A. S.A. prin întâmpinare, privind nulitatea recursului.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 493 alin (5) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Aeroporturi Bucureşti S.A. împotriva deciziei civile nr. 2107 din 26 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Referitor la cererea intimatei A. S.A. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la această dispoziţie legală, aplicabilă şi în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii declarării recursului.

Anulează recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Aeroporturi Bucureşti S.A. împotriva deciziei civile nr. 2107 din 26 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata A. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2023.