Construction pay claim upheld; defendant's appeal annulled as formally pleaded.

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 februarie 2017 pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti la plata sumei de 648.587,39 RON, constând în contravaloarea cheltuielilor generate de execuţia Obiectivului 1.2 – "parcare" şi penalităţilor de întârziere calculate de la data introduceri acţiunii şi până la plata efectivă. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1345 şi urm. C. civ.

Reclamanta şi-a precizat cererea în sensul că renunţă la cel de-al doilea capăt de cerere.

La data de 15 iunie 2017 pârâta Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată precum şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat înscrierea pârâtei în cartea funciară ca proprietar al lucrării aferente obiectivului 1.2. cu plata către reclamantă, în calitate de autor de rea-credinţă al lucrării, a jumătate din valoarea materialelor şi a manoperei, conform dispoziţiilor art. 582 C. civ., iar, în subsidiar, în cazul în care instanţa va constata că reclamanta este autor de bună credinţă al lucrării, înscrierea în cartea funciară ca proprietar al acesteia, cu plata către reclamantă a manoperei şi a materialelor, potrivit dispoziţiilor art. 511 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3146 din 22.10.2021, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017, s-au respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi prescripţiei, invocate de către pârâtă.

A fost admisă cererea principală formulată de reclamantă, fiind obligată pârâta la plata sumei de 648.587,39 RON, cu titlu de contravaloare lucrări.

A fost respinsă cererea reconvenţională şi cererea privind cheltuielile de judecată formulate de pârâtă, ca neîntemeiate.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate iar, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 678 din 15 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins apelul ca nefondat.

3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de apel, analizând adresa nr. x, a constatat în mod greşit că ar fi solicitat executarea lucrărilor deoarece urma inaugurarea terminalului de plecări, întrucât din adresa din 05.03.2013 rezultă în mod clar că lucrările vor începe după finalizarea procedurii de achiziţie, semnarea actului adiţional şi emiterea ordinului de începere a lucrărilor.

Recurenta consideră că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 1346 lit. c) C. civ., fiind în situaţia unei îmbogăţiri justificate constând în executarea pe riscul acesteia a lucrărilor suplimentare.

În continuare, recurenta critică constatările efectuate de experţii judiciari în cuprinsul rapoartelor de expertiză evaluatorie şi topo.

Prin întâmpinarea formulată la 21 iulie 2022, intimata A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B. şi administrator special C., a invocat excepţia nulităţii recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea acestuia.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 9 iunie 2022.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 octombrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere depus la 9 noiembrie 2022, recurenta a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, întrucât prin cererea de recurs a dezvoltat critici care pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 19 ianuarie 2023.

La termenul din 19 ianuarie 2023, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi a instanţei de apel.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat doar formal pe motivele de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de nelegalitate este indicat formal, întrucât în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate critici propriu-zise privind nemotivarea, caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei atacate ori existenţa unor argumente străine de natura cauzei, recurenta limitându-se să reitereze susţinerile din apel privind netemeinicia hotărârii primei instanţe.

Nici invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greşita încălcare sau aplicare a normelor de drept material de către instanţa de apel, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care prin decizia atacată ar fi fost încălcate norme de drept material.

În cuprinsul motivelor de casare recurenta reia situaţia de fapt privind executarea lucrărilor suplimentare, susţinând că nu a solicitat începerea acestora înainte de finalizarea procedurii de achiziţie publică, critică constatările efectuate de experţii judiciari în cuprinsul expertizelor evaluatorie şi topo şi susţine că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 1346 lit. c) C. civ., fiind în situaţia unei îmbogăţiri justificate constând în executarea pe riscul său al lucrărilor suplimentare.

Verificând decizia recurată se constată că instanţa de apel a reţinut din probele administrate faptul că lucrările nu s-au executat pe riscul intimatei, întrucât părţile s-au înţeles ca plata lucrărilor suplimentare să fie efectuată după finalizarea procedurii de achiziţie publică, nefiind incidentă situaţia de exonerare de răspundere prevăzută la art. 1346 lit. c) C. civ.

Este de menţionat că recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Prin urmare, recursul este o cale extraordinară de atac cu un scop precis, stabilit expres de legiuitor, analiza instanţei de recurs fiind limitată de situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, pe care nu o poate modifica, potrivit efectului cumulat al art. 483 alin. (3) şi art. 488 C. proc. civ.

Faţă de aceste precizări, criticile recurentei care fie urmăresc stabilirea unei alte situaţii de fapt, fie tind la o reevaluare a probelor administrate în faţa celor două instanţe devolutive, în aplicarea situaţiei prevăzute la art. 1346 lit. c) C. civ., nu pot forma obiect al controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului, întrucât vizează chestiuni a căror verificare excedează limitele recursului, aşa cum sunt ele stabilite de primul alineat al art. 488 din C. proc. civ.

Mai mult, prin reluarea criticilor de la instanţele devolutive, recurenta nu face nicio referire la considerentele instanţei de apel şi la presupusele erori în interpretarea şi aplicarea normelor de drept substanţial prin decizia recurată ori la considerentele acesteia, ceea ce echivalează cu o nemotivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Totodată, prin reiterarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

Prin urmare, sunt întemeiate apărările de procedură formulate de intimata A. S.R.L. prin întâmpinare, privind nulitatea recursului.

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi nu au fost identificate nici motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, astfel că se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 493 alin (5) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Compania Naţională "Aeroporturi Bucureşti" S.A. împotriva deciziei civile nr. 678 din 15 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ "AEROPORTURI BUCUREŞTI" S.A. împotriva deciziei civile nr. 678 din 15 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2023.