Cassation appeal annulled for challenging factual findings on statute of limitations start date and proportionality of litigation costs

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Craiova– secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 419/2022 din 20 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (A.N.R.P.) împotriva sentinţei nr. 118/2021, pronunţate de Tribunalul Gorj – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul- pârât A., ca nefondat şi a obligat apelanta la plata către intimat a sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a hotărârii atacate şi, pronunţând o nouă hotărâre, respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune şi admiterea cererii de chemare în judecată formulate de A.N.R.P.

În motivare, autoarea recursului a relatat istoricul litigiului, după care a susţinut că instanţa de apel, în mod greşit, a aplicat prevederile legale în ceea ce priveşte curgerea termenului de prescripţie şi întreruperea acestuia în speţă, fiind aplicabil termenul general de prescripţie de 3 ani şi care începe să curgă de la data la care s-a luat cunoştinţă de prejudiciu, după Raportul B. S.R.L., întocmit la 26.10.2020.

Astfel, a susţinut că, prin decizia nr. 10 din 10 octombrie 2013, Curtea de Conturi a dispus în sarcina sa luarea măsurilor necesare pentru acoperirea prejudiciului suferit prin întocmirea rapoartelor de evaluare cu nerespectarea standardele internaţionale de evaluare; termenul stabilit pentru luarea acestor măsuri a fost iniţial la 30 aprilie 2013, fiind prelungit până la 28 iunie 2019.

În acest context, a arătat că termenul de prescripţie a început să curgă de la această din urmă dată, când a luat cunoştinţă de rezultatul final al verificărilor efectuate asupra rapoartelor întocmite de pârâta P.F.A. "A." în dosarul de despăgubire indicat în cererea de chemare în judecată- Raportul B. S.R.L., întocmit la data de 26.10.2020.

Astfel, susţine că dreptul său de a solicita recuperarea prejudiciului cauzat de intimata-pârâtă prin îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale este actual, termenul de prescripţie extinctivă nefiind împlinit.

A mai arătat că instanţa de apel în mod greşit a aplicat prevederile legale şi în ceea ce priveşte curgerea termenului de prescripţie, momentul de la care curge termenul, evocând, în acest sens, sentinţa civilă nr. 138/2020, pronunţată în dosar nr. x/2019 de Judecătoria Odorheiu Secuiesc.

Autoarea recursului a criticat şi soluţia privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, din perspectiva dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, a învederat că reducerea cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat nu contravine Legii nr. 51/1995, deoarece măsura luată de instanţă nu ar avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său şi a arătat că la o simplă analiză a Anexei la Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 272 din 26 august 2017, cuprinzând tabloul onorariilor minimale, la punctul 1, intitulat "Activităţi profesionale în procedura contencioasă", la "Activităţi şi cereri cu caracter necontencios", la punctul Consultaţii juridice, redactarea de acte juridice tranzacţii/contracte civile/acte adiţionale/statute şi acte constitutive pentru înfiinţarea unor persoane juridice se menţionează suma de 120 RON/oră.

În drept, a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, la data de 16.11.2022, sub nr. x/2021.

II.1. Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând anularea recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat, şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 25.01.2023, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 06 aprilie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii căii extraordinare de atac a recursului, invocată din oficiu, raportat la prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită şi să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu nulitatea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Aşadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuţia instanţelor devolutive.

Pornind la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că autoarea recursului critică decizia recurată din perspectiva momentului de la care a început să curgă termenul de prescripţie pentru formularea acţiunii în răspundere contractuală.

Astfel, recurenta-reclamantă încearcă să demonstreze în recurs că momentul care marchează începutul termenului de prescripţie coincide cu data la care a luat cunoştinţă de rezultatul final al verificărilor efectuate de Curtea de Conturi.

Stabilirea momentului de la care partea prejudiciată a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba cauzată prin executarea necorespunzătoare a obligaţiilor de către cealaltă parte contractantă impune însă verificarea unor aspecte factuale ale cauzei.

Cu alte cuvinte, stabilirea momentului de la care a început să curgă termenul de prescripţie pentru formularea acţiunii în despăgubiri presupune evaluarea probelor administrate în cauză.

De altfel, instanţa de apel a reţinut că: momentul la care apelanta-reclamantă avea posibilitatea să cunoască paguba a fost acela la care beneficiarul lucrării a luat cunoştinţă de conţinutul raportului de expertiză, acesta fiind momentul la care A.N.R.P. avea posibilitatea să constate că prin evaluarea efectuată s-a produs un presupus prejudiciu, având la dispoziţie un termen de 3 ani în care putea să constate şi să acţioneze în vederea atragerii răspunderii contractuale a prestatorului.

Dat fiind că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie a fost stabilit de instanţa de apel în urma aprecierii probatoriului, rezultă că data de la care recurenta-reclamantă trebuia să cunoască paguba vizează o chestiune de fapt, câştigată cauzei, ce nu mai poate fi cenzurată în recurs.

În consecinţă, criticile referitoare la momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie vizează temeinicia deciziei recurate. Or, în calea extraordinară de atac a recursului controlul judiciar este limitat la verificarea legalităţii hotărârii recurate, neputând fi reevaluat probatoriul în vederea stabilirii unei situaţii de fapt diferite de cea reţinută de instanţele devolutive.

Criticile referitoare la reducerea cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., vizează, de asemenea, temeinicia deciziei atacate. Aceasta deoarece stabilirea caracterului "vădit disproporţionat" al cheltuielilor de judecată acordate presupune evaluarea anumitor criterii care intră în marja de apreciere a instanţelor devolutive.

De altfel, prin decizia în interesul legii nr. 3 din 20 ianuarie 2020, s-a statuat că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol, în temeiul căruia Înalta Curte urmează a anula recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel.

Cu privire la cererea de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că intimata-pârâtă a depus dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare, conform documentului justificativ aflat la dosar .

Fiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON către intimata-pârâtă P.F.A. "A.", conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR (A.N.R.P.) împotriva deciziei nr. 419/2022 din 20 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR (A.N.R.P.) să plătească intimatei-pârâte P.F.A. "A." suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2023.