Bucharest Tribunal exclusively competent in procurement contract dispute after choice of forum upheld.

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 14 aprilie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2022, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea declaraţiei de reziliere a contractului de servicii nr. x din 10.11.2016, emisă de pârâtă şi comunicată prin adresa nr. x/07.03.2022, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.233.214,88 RON, reprezentând garanţia de bună execuţie nr. 34GBE2016-2663 executată în mod nelegal de aceasta şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data executării nelegale până astăzi şi în continuare până la data plăţii effective precum şi anularea documentului constatator nr. x/29.03.2022 emis de pârâtă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1270, art. 1549 şi urm. C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1761 din 18.07.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

În motivare, instanţa a reţinut că faţă de sediul social al reclamantelor din Franţa, instanţa competentă să soluţioneze litigiul este cea de la la locul încheierii contractului sau de la sediul autorităţii contractante potrivit art. 531 alin. (11) şi (12) din Legea nr. 101/2016, însă în speţa dedusă judecăţii aceste două instanţe coincid astfel că, aplicând oricare dintre aceste dispoziţii, rezultă cu evidenţă competenţa Tribunalului Arad în a soluţiona cauza.

2. Cauza a fost înregistrată la 12 august 2022 pe rolul Tribunalului Arad – secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 693 din 4 octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Arad – secţia a II-a civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Arad şi a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a civilă.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti pentru soluţionarea acestuia.

În motivare, instanţa a reţinut că potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, reclamantul are posibilitatea să aleagă instanţa competentă, fie în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante fie în circumscripţia în care îşi are sediul social, fără să se facă distincţie între sediul secundar sau principal.

Totodată, instanţa a reţinut că una dintre reclamante are sucursala în Bucureşti şi având în vedere alegerea instanţei de către reclamante în temeiul art. 116 C. proc. civ., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

3. Cauza a fost înregistrată la 14 noiembrie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Arad, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a civilă, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantele au solicitat anularea declaraţiei de reziliere a Contractului de Servicii nr. 1 din 10.11.2016 încheiat cu autoritatea contractantă în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.233.214,88 RON, reprezentând garanţia de bună execuţie şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume şi anularea documentului constatator nr. x/29.03.2022 privind pretinsa neîndeplinire de către prestator a obligaţiilor contractuale rezultând din contract.

Având în vedere că litigiul pendinte are ca obiect rezilierea unui contract de achiziţie publică, la stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Înalta Curte constată că acţiunea a fost formulată la data de 14 aprilie 2022, înainte de modificarea art. 53 prin intrarea în vigoare a Legii nr. 208/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 101/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 697 din 12.07.2022.

În considerarea dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., având în vedere data la care a debutat procesul, Înalta Curte reţine că, în speţă, este incident art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă nr. 26 din 18.03.2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul investiţiilor publice, conform căruia: "Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

De asemenea, art. (12) din aceeaşi lege prevede că: "acţiunile prevăzute la alin. (1) şi (11) se pot introduce şi la instanţele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcţionează o unitate ce aparţine autorităţii contractante."

Având în vedere că dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 reglementează o competenţă alternativă între tribunalul în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante şi tribunalul în circumscripţia în care îşi are sediul social reclamantul, alegerea instanţei aparţine reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ.

Totodată, legea nu face distincţie între sediul secundar sau principal, iar una dintre reclamante are sucursala în Bucureşti, motiv pentru care reclamantele au învestit Tribunalul Bucureşti cu soluţionarea cauzei.

Prin alegerea exprimată de reclamante la momentul promovării acţiunii potrivit art. 116 C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, iniţial învestit, a devenit în mod exclusiv competent să judece prezentul litigiu, prima instanţă neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2023.