Competence in insurance claims: assignee retains right to sue at original victim's domicile under alternative jurisdiction rules

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 6 decembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. prin B. şi intervenientul forţat C., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.423,08 RON, reprezentând rest de plată din contravaloarea reparaţiilor efectuate, a sumei de 2.886,5 RON reprezentând contravaloare închiriere autoturism, a sumei de 773,50 RON reprezentând contravaloare tractare autoturism avariat şi la plata unor penalităţi de întârziere.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 1566 şi urm. C. civ., Normei ASF nr. 20/2017 şi ale Legii nr. 132/2017.

Pârâta B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea şi excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 785 din 21 februarie 2022, Judecătoria Oradea – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a declinat în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti competenţa soluţionării cererii de chemare în judecată.

În esenţă, Judecătoria Oradea a reţinut că potrivit art. 107 alin. (1) şi art. 116 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce, de regulă, la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar în situaţia în care ar exista mai multe instanţe deopotrivă competente, reclamantul are alegerea între acestea. A mai reţinut că indicarea Sucursalei Oradea în cererea de chemare în judecată nu poate atrage competenţa acestei instanţe. În opinia sa, prevederile art. 115 alin. (3) din acelaşi cod sunt edictate strict în favoarea terţului prejudiciat, iar societatea reclamantă nu a dobândit această calitate în urma încheierii contractului de cesiune de creanţă. Astfel, a apreciat că este competentă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţa de la sediul pârâtei.

Prin sentinţa civilă nr. 7109 din 25 august 2022, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – secţia a II-a Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de către reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Oradea, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În esenţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că cererea de chemare în judecată este o cerere în materie de asigurare deoarece reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata diferenţei de despăgubire în calitatea acesteia din urmă de asigurător RCA al persoanei responsabile de producerea accidentului, iar caracterul acţiunii nu se pierde ca efect al contractului de cesiune de creanţă. Instanţa a constatat că din dosarul de daună rezultă că persoana pretins păgubită în cauză are domiciliul în Oradea. Astfel, faţă de dispoziţiile art. 107, art. 115 şi art. 116 C. proc. civ., s-a reţinut că instanţa competentă să judece cauza este instanţa de la domiciliul persoanei păgubite, conform alegerii exprimate de reclamantă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Oradea competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Judecătoria Oradea şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Pentru a stabili competenţa teritorială instanţele trebuie să se raporteze la dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. care statuează regula generală în materie şi anume aceea că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei B. S.A., în calitatea acesteia din urmă de asigurător RCA al persoanei responsabile C., la plata diferenţei de despăgubire rezultată din avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare x, proprietatea domnului D..

Faţă de obiectul acţiunii, se constată că sunt incidente dispoziţiile art. 115 C. proc. civ., în conformitate cu care, în materia asigurărilor, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat. Alin. 3 al aceluiaşi articol stabileşte o competenţă teritorială alternativă în soluţionarea acestui tip de litigii, şi anume în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul persoanei prejudiciate. În speţă, prejudiciul s-a produs în patrimoniul persoanei care deţinea autoturismul avariat, D., cu domiciliul în municipiul Oradea.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.. În speţă, reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Oradea.

Faptul că reclamanta a dobândit creanţa a cărei plată o solicită în temeiul unui contract de cesiune de creanţă încheiat cu D. nu afectează dreptul reclamantei de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 aprilie 2023.