Negative jurisdictional conflict between appellate courts in labor discrimination suit: applicability of judicial recusal rules to prosecutors' office auxiliary staff and joinder of co-plaintiffs.

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 29 iulie 2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să se dispună recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A.

şi D.I.I.C.O.T. şi obligarea Curţii de Apel Bucureşti la recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale ale fiecăruia dintre reclamanţi, având în vedere funcţia deţinută, conform prevederilor Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 27/2006 (1 august 2016) şi în continuare şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare corespunzător avut în vedere la calculul indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi salariale aferente ale personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A.

şi D.I.I.C.O.T., aşa cum au fost prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006; repararea prejudiciului produs prin neaplicarea dispoziţiilor legale mai sus arătate, constând în plata diferenţei dintre indemnizaţia de încadrare calculată potrivit modalităţii de calcul arătată mai sus şi indemnizaţia de încadrare plătită efectiv; obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti la plata în favoarea reclamanţilor a diferenţelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, având în vedere funcţia deţinută, prin raportare la nivelul indemnizaţiei personalului auxiliar şi conex din cadrul D.N.A.

şi D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu 1 august 2016 şi în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, şi cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 şi Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale a României, O.U.G. nr. 20/2016, dispoziţiile Legii nr. 330/2009, Legii nr. 285/2010, Legii nr. 283/2011, O.U.G. nr. 19/2012, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, O.U.G. nr. 83/2014, Legii nr. 71/2015, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 20/2016, O.U.G. nr. 9/2017 şi ale Legii cadru nr. 153/2017, invocate în cuprinsul cererii, art. 1531 şi art. 1535 C. civ. precum şi pe dispoziţiile art. 166 Codul muncii.

Prin sentinţa nr. 1596 din 6 octombrie 2022, Tribunalul Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În esenţă, Tribunalul Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut că, deşi scopul art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. este de a evita aparenţa de lipsă de imparţialitate a instanţei învestite, prin ipotetica influenţă pe care partea, respectiv judecător, procuror, grefier etc., care funcţionează la parchetul de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei sau de pe lângă o instanţă superioară, o poate exercita asupra completului de judecată, acest text de lege nu este aplicabil în cauză întrucât reclamanţii funcţionau, la data promovării cererii principale, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, autoritate judiciară inferioară instanţei competente material, în raport de valoarea obiectului, să judece prezenta cauză. În consecinţă, instanţa a constatat că Tribunalul Bucureşti, instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul pârâţilor, este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

Prin sentinţa civilă nr. 97 din 13 ianuarie 2023, Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În esenţă, Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut că din adeverinţele depuse la dosar rezultă că reclamantele F. şi J. sunt angajate în funcţia de grefier la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, reclamantul I. este angajat în funcţia de şofer în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, iar ceilalţi reclamanţi deţin funcţia de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele F. şi J. fiind de competenţa instanţei pe lângă care funcţionează parchetul la care îşi desfăşoară activitatea reclamantele. Instanţa a constatat că aceste reclamante au procedat în mod corect când au sesizat Tribunalul Gorj, în temeiul art. 127 C. proc. civ., această instanţă fiind competentă şi în raport de ceilalţi reclamanţi, în temeiul dispoziţiilor art. 59 din acelaşi cod şi ale art. 269 alin. (1) şi (3) din Codul muncii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele învestite, respectiv Tribunalul Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată formulată de mai mulţi angajaţi ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti şi ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care deţin funcţiile de grefier şi şofer, prin care aceştia au solicitat acordarea unor drepturi salariale.

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect raporturi de muncă aparţine instanţei de la domiciliul reclamantului. Alin. 3 al aceluiaşi articol instituie excepţia conform căreia, dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Instanţa supremă constată că o parte din reclamanţi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, iar instanţa competentă să soluţioneze cauza, determinată în raport de prevederile legislaţiei muncii, ar fi fost Tribunalul Bucureşti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a arătat, în considerentele Deciziei nr. 7/2016, că sintagma "se aplică în mod corespunzător", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. trebuie înţeleasă ca referindu-se şi la desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la alin. (1) al aceluiaşi text de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din acelaşi cod, judecătorul care are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea "va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripţia căreia se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.", Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, prorogarea de competenţă operează şi în cazul grefierilor.

Faţă de dispoziţiile legale citate mai sus, în mod corect reclamanţii au sesizat Tribunalul Gorj, ca instanţă de acelaşi grad din circumscripţia Curţii de Apel Craiova, învecinată Curţii de Apel Bucureşti, în a cărei circumscripţie se afla instanţa la care îşi desfăşoară activitatea aceştia.

Întrucât pretenţiile formulate de reclamanţi sunt similare, având o cauză juridică identică, aceştia expunând aceleaşi motive de fapt şi de drept în justificarea obiectului, în temeiul art. 59 C. proc. civ., Tribunalul Gorj este competent a soluţiona cererea şi în raport de reclamanţii care nu deţin calităţile expres prevăzute de art. 127 alin. (3) C. proc. civ. sau care nu funţionează la instanţa competentă a soluţiona cauza în primă instanţă.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 aprilie 2023.