Negative conflict of jurisdiction in pension recalculation suit against a court: Tribunal Argeş designated competent under plaintiff's option right

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată la 23 noiembrie 2021 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Dolj, au solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul să emită pentru fiecare reclamantă o adeverinţă tip, în care să se menţioneze că în baza de calcul utilizată la stabilirea pensiei de serviciu conform art. 685 din Legea nr. 567/2004 şi Decizia RIL nr. 7/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, să fie luate în considerare VRS în cuantum de 484,18 RON, începând cu august 2015, raportat la salariul brut pe ultimele 12 luni, a indemnizaţiei brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate şi conex în activitate, prin includerea procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON + 4% + 4,5% + 10%, rezultând astfel un VRS de 484,18 RON; adeverinţele ce se vor emite pentru fiecare reclamantă să înlocuiască adeverinţele emise în 2015 – 2020, în vederea stabilirii pensiei de serviciu.

În drept, reclamantele au invocat dispoziţiile art. 685 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti si al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările si completările ulterioare.

Prin sentinţa civilă nr. 3269 din 08.06.2022, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivare, instanţa a reţinut că reclamantele nu se mai află în activitate, beneficiind de pensie din anul 2015, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 potrivit cărora cererea reclamantelor este de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi au domiciliul acestea, respectiv Tribunalul Dolj.

2. Cauza a fost înregistrată la 21 iunie 2022 pe rolul Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin sentinţa civilă nr. 2080 din 10 octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Dolj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Argeş — secţia conflicte de muncă şi asigurări aociale.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata cauzei şi înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea calităţii de parte a Tribunalului Dolj, astfel că reclamantele au ales să introducă acţiunea la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii, adică la Tribunalul Argeş.

3. Dosarul a fost înregistrat la 4 noiembrie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Argeş şi Tribunalul Dolj, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalul Argeş competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa a fost învestită cu un litigiu în materia asigurărilor sociale, prin care reclamantele au solicitat obligarea pârâtului la eliberarea unor adeverinţe în vederea recalculării drepturilor de pensie. Este de menţionat că reclamantele au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex, beneficiind de pensie din anul 2015.

Înalta Curte constată că, în cauză, relevante sunt calitatea de pârât a Tribunalului Dolj, care potrivit art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, ar fi fost competent să soluţioneze cauza, precum şi opţiunea reclamantelor privind instanţa sesizată.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată potrivit Legii nr. 310/2018, aplicabilă cauzei: "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., în forma modificată potrivit Legii nr. 310/2018, aplicabilă cauzei: "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Întrucât în cauză reclamantele au formulat acţiunea împotriva Tribunalului Dolj, instanţă căreia i-ar fi revenit, potrivit normelor generale, competenţa să soluţioneze cauza, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ.

În consecinţă, reclamantele aveau posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă, aplicând regula generală, fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

În cauză, Înalta Curte reţine faptul că potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., reclamantele au învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Argeş, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, învecinată Curţii de Apel Craiova, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Dolj, pârât în prezenta cauză.

Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale evocate, dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv reclamantelor, astfel că, odată ce şi-au manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la o altă instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.

Prin urmare, Înalta Curte constată că potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamantele au ales în mod definitiv să sesizeze una dintre instanţele deopotrivă competente, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Craiova, respectiv Tribunalul Argeş, instanţă competentă să soluţioneze această cauză.

Faţă de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) şi art. 116 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2023.